- pentru şase babe ştirbe, dorite de prospătură-
Să ai la îndemână:
O căpăţână de usturoi
Doi morcovi groşi ca druga, scoşi de la nisip
Două cepe scoase din foile lor
Urzici, o cotăriţă întreagă
Un căuc de făină de cucuruz, necernută, că tărâţa ei îi dulce
Brînză de oaie tare o jumătate de kilă
Sare, piper şi boia, cu mână spartă.
Să speli urzicile în trei ape şi tot de le-ai mai spăla tot o să iasă nisip din ele. Dar nu e nisip ci seva lor, care se cristalizează în contact cu apa, aşa că te oboseşti de pomană.
Ceapa, morcovul şi usturoiul să le tai mărunt şi în oala a mare să le căleşti pe plită în mult ulei, sau mai bine, dacă nu ţii post în untură de porc. Ca să fie orânduială, le sărezi, le pipărezi şi la urmă de tot pui boiaua, o lingură cu vârf că obrazul roşu al fierturii îi mai îmbietor şi trezeşte pofta.
Şi când îs rumene şi damfu lor te trage de nări, să azvârli peste ele urzicille şi să le acoperi cu apă clocotită dinainte.
Şi numai zece minute să fiarbă ele ca să nu se ducă în aburi toată puterea lor.
Atunci, torni în ploaie făina de cucuruz şi baţi fiertura bine cu făcăleţul, ca să nu facă mălaiul cocoloaşe.
La urmă de tot mai botează zama cu un mujdei lung şi tulbure.
Nu-i mare bucătăreală.
Şi într-un blid adânc de pământ, pui o fălie de brânză şi peste ea torni urzicile fierbinţi de o să se umple fiertura de o spumă albă ca un unt iar brânza se fa face moale precum caşul.
Şi dacă ai lângă şi o coleaşă caldă, sau o ţâră mălai scos din cuptor…
Doamne- doamne…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu