3.02.2018

Papricaş de mărţişor

Bolşevică frântura asta de iarnă venită la debut de martie peste noi, miroase a crivăţ roşu iar temperatura cu minus mult, mă ţine arestat în casă.
Deşi îmi programasem în aceste zile să umblu în vâjâială numai în jacheta Armani (da am o jachetă Armani de la mama ei) cu buzunarele pline de mărţişoare, crâmpeie de lumină de primăvară şi să le dăruiesc ţucând cu buzele mele de penzionar toate femeile din oraş.
Dar aşa, spre satisfacţia Nemţoaicei de nevastă- mea stau lipt de soba din bucătărie şi privesc cu înverşunare cum afară roţi de zăpadă vânturată îşi fac de cap şi îmi tulbură fiinţa poetică.
Risc să pic în amok şi tratamentul pentru amokul ăsta provizoriu e unul tot strămoşesc, adecă o olcuţă cu rachiu fiert şi un papricaş de la mama luii cu mămăliguţă pripită.
Şi pentru care au şi ei amok identic, iaca- tă dau reţeta papricaşului meu.
Un kilogram de ficat de porc îmbucăţit de mărimea şi forma unei cutii de chibrituri, înmuiat jumătate de ceas în lapte gras de vacă, stoars cu şervet de in, dat prin făină de mălai amestecată cu făină albă, sare şi piper, tras numai puţin la tigaie şi lăsat la odihnă.
Într-o cratiţă pântecoasă pui să căleacă un kil de ceapă solzi, adaugi când prinde ea luciu şi aromă ficatul, mai două linguri de pastă de ardei, mai trei linguri de bulion de părădaisă, o foaie de dafin, puţin cimbru şi obligat o linguriţă de boabe de piper.
Fiertura îndoită cu puţină apă clocotită se lasă molcom la foc moale să fiarbă după ochi până ceapa aproape se topeşte iar ficatul e moale- puf.
Şi mămăliga tipărită nu mai are nevoie de învăţătură, să ai grijă de olcuţa de rachiu fiert iar ca încununare nişte varză acră cu broboane în inima ei ori alte murături de putină.
Şi poa să fulguie siberian....


Un comentariu:

Maria spunea...

Arata delicios ! :)