1.27.2015

Gătind italieneşte



Era anul 2.000, început de secol şi lucram din greu la un blestemat de italian, la Genova. Plătea puţin, cu zgârci, de-abia îi smulgeam banii din buzunar şi luam chiar şi şuturi în fund la propriu. Dar atâta meserie am învăţat în pivniţa blestematului de Paolo (micuţa sa Trattoria era vârâtă într-un demisol modest, dar niciodată mesele nu rămâneau goale,gătea bine macaronarul dracului) cât n-aş fi învăţat în două vieţi. Pentru asta îi rămân dator aşa cum şi el mi-a rămas dator cu salariul pe două luni, nişte mii de lire echivalentul a două mii de euroi din ziua de astăzi. Am să mă duc într-o zi peste el (dacă mai trăieşte) să îi scot ochii şi să îl cadorisesc cu o sticlă de pălincă de la noi. O să mă abţin să îi trag un pumn în bot ba chiar am să îi pup mâna pentru toată ştiinţa pe care mi-a predat-o.
Mai jos aveţi un videoclip în care învăţaţi cum să preparaţi în 8 minute Fussili Diabolo. Pe acelaşi principiu şi la fel de rapid puteţi pregăti orice paste italieneşti, "a la carte", pentru că în restaurantele adevărate aşa se găteşte, porţie cu porţie, fresco şi subito.














https://www.youtube.com/watch?v=NiIvywOKHoM


1.26.2015

Poezie în farfurie

De cinci zile răsfoiesc manuscrisele vechi, tulburat şi înfricoşat de ce o să mai descoper în saci. Scrieri spontane, plină de o vervă tânără pe care nu mi-o recunosc, ce ciudat eram în adolescenţă şi în prima tinereţe. 
Şi mai ales mă simt cotropit de o nostalgie curată, îmi amintesc aproape în amănunt împrejurările în care scriam bucăţile de proză şi poemele.
Am dat peste o carte veche scrisă pe când aveam doar 26 de ani se numeşte "Vorbe despre Dumitru P" şi este istoria tragi- comică a peţitului, căsătoriei, lunii de miere şi divorţului uunui tânăr din Banat.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost descoperirea unor capitole întregi dedicate incipient gastronomiei.
Descriu în amănunt şi savuros, masa de nuntă, gustările de la peţit, prima masă în comun, cinele servite pe litoral, un mic dejun încropit bănăţeneşte pe plajă şi ce să mai spun, toată cartea este plină de mâncare, mâncare, mâncare.
Şi am scos de acolo o reţetă de Pui cu roşii şi usturoi să vă o dau de încercare.

Pui cu roşii şi usturoi

Puiul care se cuvine să fie gătit pentru acest fel, trebuie să fie neapărat puicană de opt luni în care au început să se închege ouăle ca nişte perle galbene, pe care să le aduni înşirate cuprinse în păinjeniş sângeriu, ca să le găteşti alături de pui. Au acele ouă nenăscute încă, unele chiar mari cât o minge de ping- pong, o savoare nepământeană şi un gust de rai. Iar târtiţa puicii trebuie să fie galbenă de grăsime şi virgină, adică nevătămată de încălărirea plină de făloşenie a vreunui cocoş năszdrăvan.
Şi puica asta, limpezită în apă rece cu lămâie, se taie mai ţărăneşte în patru şi se unge pe dinăuntru şi dinafară cu ulei amestecat cu sare, piper, mult usturoi pisat şi se aşează într-o cratiţă cu fundul gros, adâncă şi cu capac bine potrivit ca să se poată dămfui pe îndelete.
Şi printre bucăţile puicanei se aruncă roşii curăţate de pieliţă, tăiate în patru şi tăvălite prin făină albă înmiresmată cu puţin cimbru, piper şi doar un strop de sare.
Şi se toarnă vin alb dulce în cratiţă, se mai îndoaie cu apă de izvor şi dacă nu adaugi şi o foaie de dafin nu ai făcut nimic.
Apoi cratiţa asta cu capac se bagă în cuptor la foc moale şi se lasă acolo două ceasuri.
Iar ouăle pe care le-ai scos din găină se fieb molcom în apă cu sare şi la sfârşit, când pui bucăţile de pui cu sos în farfurie, se aşează deasupra ca nişte bibeloruri, iar peste tot se presară pătrunjel verde tocat până osteneşti. Şi pâine, şi vin şi poftă mare.

1.25.2015

Duminica udă

Plouă curvăsăreşte, oblic şi rece dintr-un cer mototolit ca o cuvertură pe care au dormit  trei marinari beţi.
Iar domnia mea stau zgribulit, duminical covârşit şi privesc prin geam, ploaia ca pe un duşman înverşunat.
Aveam în plan o plimbare la veveriţele din parc cu zgâmboiul de nepotă-miu Vlad, dar am fost sechestraţi în casă de Nemţoaica pe motive de averse.
Aşa că mi-e sufletul câine ud, cotarlă, dulău bagabont.
Şi cum Nemţoaica nu îmi dă voie nici în bucătărie, ea fiind cocoana gătitului astăzi, am să zac cotrobăind prin manuscrise vechi, să mă regăsesc tânăr şi chipoş.
Vă daţi seama, am cam două sute de kilograme de caiete studenţeşti, coli veline şi caieţele de şcolar pline cu versuri, proze, conspecte şi tot feluri de gânduri, cele mai vechi datând din1972...
O viaţă de scriitor împachetată în saci de rafie....
Mă las deci în voia ploii şi dacă aveţi răbdare, vă dau să citiţi ceva din vechiturile mele:
O schiţă de acum 22 de ani

Nicu Ceauşescu

Stăm în crâşma aia prăpădită de la marginea Bucureştiului, cu două beri călduţe dinainte.
Afară, la o distanţă cuvincioasă, maşina cu garda de corp ne păzeşte. Nicu îi înjură în gând şi ridică sticla cu lichidul călâi deaupra feţei de masă.
- Hai să trăieşti!
- Noroc!
Bem mai mult de formă, nici unul dintre noi nu are chef de bere. Suntem prea apăsaţi de probleme…
- Şi cum zici să facem?
- Uite Nicule, cel mai important lucru e să nu ne pierdem cumpătul. Ceea ce urmează să se întâmple e ceva real, nu un plan. Trebuie să te ţii tare… e vorba despre părinţii tăi, dar ţara asta se duce dracului pe zi ce trece. Aşa că dacă nu îi mierlim, o să ne  mierlească ei. Am din surse sigure că mă-ta adat ordin ca la cea mai mică mişcare, garda de corp să îţi ia gâtul. Maiorul acela nou, cu buză de iepure are directive precise în sensul acesta. Una –două, harşt! Ţi-a luat beregata.
Mă priveşte neîncrezător.
-Tata a fost de acord?
-Păi crezi că ea face vre-o mişcare fără să se sfătuiască cu el? Mai ales dacă e vorba să îşi mierlească fiul?
-Nu ştiu… nu ştiu.
Trânteşte sticla cu furie şi neputinţă pe masă şi strigă la ospătarul care cuviincios, stă la zece metri de noi.
-Adu bă o sticlă de vizichi. Da vezi să fie neîncepută şi cu dopul sigilat. Hai, mişcă!
-Tovarăşu Nicu, vine în trap ospătarul , noi nu ţinem vizichi, avem doar Monopol, Rom Jamaica şi Vermut. Ştiţi, suntem local de categoria a treia…
-Lasă bă vrăjeala, imposibil să nu aibă şeful tău o sticlă de vizichi în birou, pentru ăştia de la controlul de stat. Hai galop, sau te ia mama dracului.
Ospătarul zâmbeşte pe sub mustaţă- totuşi nu are mustaţă, e bărbierit oglindă- şi dă fuguţa spre biroul şefului care probabil tremură pe scaunul lui. Îşi închipuie că trăieşte într-un vis urât, care nici măcar nu e a lui ci a altcuiva.
-Tu ştii ce îmi cer mă, tu ştii ce îmi ceri…
-Ştiu Nicule, crezi că mie mi-e uşor? Dar dictatorii trebuie să piară, altfel ţara asta o să se ducă pe p… mă înţelegi? Şi-apoi, dacă nu o s-o facem noi, o să o facă alţii. Zilele lor sunt numărate oricum. Crezi că Gorbaciov o să îi ierte? Împuţitul ăla a pus ochii pe România şi nu vrea să o scape din gheare.
-Gorbaciov era prieten cu tata…
-Gorbaciov nu e prieteni cu nimeni. Are semnul diavolului în frunte.
-Crezi că…
-Nu cred, sunt sigur. A dat deja dispoziţii. Vrea să îi ia gâtul lui tac-tu şi să îl pună la conducere pe Iliescu. Ăştia doi sunt pe acelaşi calapod. Aşa, dacă o facem noi din vreme şi te instalăm pe tine preşedinte, o să intrăm în cărţile de istorie. Dizolvăm Partidul Comunist, dăm puterea pe mâna sindicatelor, după aia ne retragem undeva pe Coasta de Azur şi belferim până la sfârşitul zilelor. Ţara o să fie pe mâini bune, fiindcă o redăm celor ce muncesc şi ştiu ce să facă cu ea.
-Ştiu pe dracu, muncitorul român nici nu mai ştie să muncească. Nu-i vezi cum stau zi şi noapte la cozi la salam şi la unt? Atâta ştie muncitorul român, să îşi umple burdihanul.
Ne întrerupe ospătarul, care într-adevăr a găsit undeva o sticlă de Wysky. Are dopul intact şi o etichetă aurie. Nu mă preocupă să citesc numele mărcii de pe sticlă.
Nicul îi rupe dopul cu dinţii şi îl înjură printre măsele pe ospătar.
-Şi pahare mă? Pahare !
-Imediat dom… tovarăşe Ceauşescu, imediat.
Aleargă ca o capră prin local şi revine cu două pahare de sticlă proastă, verzuie.
-Să torn, dom… tova…
-Uşcheşte-te, îi suieră Nicu şi umple paharele până în buză. Pe primul îl dă peste cap, în timp ce eu de-abia îl iau între palme. Paharul e la fel de călduţ la pipăit ca şi berea din sticlă. Să bei whisky dintr-un pahar cald, e o crimă la fel de gravă ca asasinarea unui preşedinte. Doar îmi înmoi limba în lichidul din pahar, în timp ce Nicu îl dă gata şi pe al doilea. Pe al treilea îl ţine ţărăneşte în pumn, cuprins pe relieful lui de sticlă, cu toate degetele.
În definitiv, Nicu e un om simplu, un băiat de la ţară care nu s-a stricat definitiv. Doar că are o imagine proastă, mai ales că în jurul său s-a adunat o sleahtă de neisprăviţi.
-Tu nu cunoşti muncitorul român Nicule, îi spun în timp ce el aproape că dormitează cu paharul în mână. Trăsăturile i s-au alungit, şi găvanele ochilor cu cearcăne mari, vineţii, irizează. Mai puţin şi o să fie pulbere. Seamănă cu efigia de ceară a bunicului său Andruţă pe care am văzut-o la Muzeul Ţăranului Român, aşezată în galeria cu personalităţi rurale.
-Nu cunoşti muncitorul român Nicule, reiau şi sorb din băutura cu gust de ploşniţă, muncitorul român este lumina lumii, mâinile sale clădesc viitorul, pe umerii săi se sprijină universul… muncitorul român este alfa şi omega, palmele sale sunt ghizdurile fântânii din care izvorăşte apa vieţii…
-Apa… apa nu-i bună nici în galoşi, urăsc apa, detest apa, când voi ajunge Preşedinte am să interzic apa, am să o scot în afara legii… apa e o prostie…
Soarbe din pahar şi toarnă din nou. Acum pare înflăcărat şi vizionar.
- Am să construiesc peste tot fabrici de vizichi, o să umplu ţara de fabrici, de uzine, de combinate de vizichi, o să curgă râuri-râuri peste tot. Vizichi de cea mai bună calitate. O să-i batem la cur pe americani cu redlabelul lor si cu gionivalcher si cu tenesieviliams. Vizichiul românesc va fi cel mai bun din lume, din univers. Muncitorii vor bea vizichii după pofta lor şi n-o să trebuiască să stea la coadă pentru asta. Am să instalez în toate blocurile robinete din care să curgă vizichi. Ăsta e destinul meu… Ţara de Vizichi cârmuită de Nicu Ceauşescu.
Stă înflăcărat în picioare, cu paharul ridicat în sus, deasupra capului şi cu privirea ridicată spre tavanul scorojit care pare o piele de şarpe năpârlit. Toată fiinţa lui e cufundată într-un viitor de vizichi pe care îl trăieşte ca pe un prezent fără frontiere.
E momentul.
Apăs pe isigna de la rever şi mă dau la o parte cu tot cu scaun. Nu trec nici zece secunde şi maiorul cu buză de iepure intră în local cu paşi uşor de felină.
Priveşte drept înainte cu figura încordată şi scoate de la subsioară un pistol greu, cu reflexe plumburii. E un Makarov de calibru greu şi ştiu că în magazie are douăsprezece gloanţe cu plumbul crestat. Moarte sigură.
Trage de trei ori şi Nicu se transformă într-o fântână ţâşnitoare. Pieptul îi explodează şi arteziana de sânge împroaşcă până la picioarele mele. Ce ciudat nici măcar nu are culoarea sângelui. E mai degrabă un lichid inconsistent cu sclipiri chihlimbarii, ca un wisky de cea mai bună calitate.
Paharul îi cade din mână, parcă filmat cu încetinitorul, apoi se prăbuşeşte şi el peste masa pătată de muşte. A căzut cu faţa în jos, iar în spinare se văd ca nişte cratere cu zdrenţe de stofă, orificiile de ieşire a gloanţelor.
Definitiv, Nicu este mort.
Îi fac semn maiorului să dispară, iar el cu aceeaşi paşi de felină se scurge din local. Are în buzunar un bilet de avion până la Buenos Aires şi extrasul de cont de la Banca Federală unde i-am virat un milion de dolari.
Cam scump, dar aşa sunt profesioniştii din ziua de azi.
Îmi trag din nou scaunul lângă masă, împing cadavrul rece de-acum la o parte şi iau sticla pe trei sferturi golită. O golesc definitiv apoi, o arunc sub masă, lângă cadavru.
Şi privesc spre ospătarul care încremenit la distanţa reglementară mă urmăreşte  indiferent.
-Mai adu o sticlă, spun obosit. Întreagă şi cu dopul sigilat.
Apoi, scot din buzunar staţia radio minusculă şi apăs butonul de emisie.

Cum am scris această povestire

Sunt lucruri care se întâmplă împotriva voinţei tale. Viaţa te ia în braţe şi te duce acolo unde nici cu gândul nu gândeşti. Cunosc oameni care din blânzi mieluşei devin peste noapte fiare nemiloase, ucigaşi, asasini, hoţi, delapidatori. Firea omului pare că e o păpuşă trasă de sfori.
Dar în cele mai multe cazuri, personalitatea umană refulează doar în vis. Acolo se întâmplă lucruri care nu au nici o tangenţă cu realitatea.
Aşa l-am ucis eu pe Nicu Ceauşescu într-o seară în care am băut o sticlă întreagă de wisky primită la pachet din Austria.
Dimineaţa m-am pălmuit în oglindă pentru că nu ştiam că în adâncul meu sălăşluieşte un criminal…

…apoi am mai băut o sticlă şi mi-a trecut.

1.24.2015

Tăiţei de ciocolată

Astăzi vine în vizită de vichend nepotul meu Vlăduţ.
Mare fan al tăiţeilor gătiţi în orice formă, mă asasinează cu verva lui în bucătărie. Ne jucăm de-a gătitul şi băiatul ăsta de doar şase ani scoate din mine toată osânza. E vioi, plin de energie şi înţelept ca un moşneag, ceea ce face ca eu în prezenţa lui să mă simt copil.
Primăvara colindăm desculţi prin păduri şi pe câmpuri după buruieni comestibile, melci şi flori, vara ne scăldăm în Timiş, toamna culegem împreună legumele grădinii, iar iarna nu prea ne vedem, el fiind ocupat cu sporturile de iarnă, iar eu cu şezutul lângă sobă.
La vremea asta doar o să colindăm puţin prin parc, să vedem ce fac veveriţele, cum au trecut prin iarnă, dacă au ghindă şi nuci îndestul şi o să convorbim despre ce face el în clasa pregătitoare.
Iar Moşul (aşa mă strigă, Moş Belit) o să îi prepare tăiţei de ciocolată şi vă dau şi vouă reţeta poate cine ştie vă pică la drum de seară nepoţelul ori nepoţica:

Jumătate de kilogram de făină albă cernută de două ori, se amestecă cu 50 de grame de zahăr farin, trei ouă, trei linguri de lapte, o sută de grame de ciocolată rasă fin, o sută de grame de cacao, o lingură de ulei şi se frământă o cocă vârtoasă.
După ce aluatul a stat un ceas să se odihnească în frigider învelit în folie, e vremea să îl întindem cu sucitorul în foaie subţirică de doi milimetri şi să tăiem tăiţeii laţi de un centimetru, pudraţi din nou cu cacao amestecată cu făină.
Un ceas să se usuce tagliatelele astea ciocolatii pe planşetă, apoi le scuturăm de resturile de făină şi cacao şi iaca-tă, sunt bune de gătit.
Şi acum o reţetă simplă de tot:
Pune să fiarbă o oală cu apă amestecată cu zahăr, cuişoare şi scorţişoară, clocoteşte acolo tăiţeii timp de cinci minute, apoi stoarce-i de lichid şi aşează-i cât mai artistic în farfurie, ca să nu facă mofturi nepotul.
Lîngă ei pune o cupă de îngheţată de vanilie care o să se topească cetinel- cetinel, niscaiva smântână încălzită în care ai pus seminţe de susan, zahăr farin şi un strop de rom, iar deasupra trage-i cu frişcă nu prea dulce, că dentistul în ziua de astăzi costă scump.
Mai poţi pune lângă nişte felii de banane, ananas ori alt fruc dulce, tăvălit şi el prin răzătură de ciocolată.
Şi ca să fie treaba bună şi masa bogată, pune-i copilului alături şi o cană de lapte cu miere.
Iaca cină de prunc dar şi de om mare.

1.23.2015

Postul paştelui, pregătiri



Să nu credeţi că sunt tot timpul cu gândul la grija faţă de stomac deşi aşa pare privit din avion.
Dar dacă "goliciunea te ocoleşte, apăi foamea dă de-a dreptul".
Iar Postul Paştelui ce va să vină, îmi provoacă o goliciune în suflet şi o foame spirituală care mă transformă. Devin mie, căţel, inel, tembel !
Adevărul este că nu ţin postul de mâncare, nu consider că înfrânarea mă caracterizează tipologic, dar sunt zile în care hrana mea devine absolut vegetală nu din raţiuni eclesiastice ci fiindcă primăvara aduce toate verdeţurile bune în prim plan şi e meritul ei şi numai al ei.
Dar fiindcă orice uşă trebuie unsă ca să nu scârţâie, aşa îmi pregâtesc şi eu încă din vreme unsori de uns legumele primăverii spre a nu îmi lăsa stomacul pradă scârţâiturilor.
Îmi prepar uleiuri aromate şi oţeturi cu care să dreg bucatele de post şi iată vă sfătuiesc să luaţi de la mine câteva reţete spre dedulcire.
Uleiuri aromate

Fă rost de mai multe sticle de jumătate de litru, curate şi de preferinţă transparente, care pot fi bine dopuite la sfârşit.
Pune în ele după cum urmează:
1. O mână de măsline negre sărate, tocate toporăşte, împreună cu sâmburii lor, un fir de rozmarin, două foi de dafin, o linguriţă de boabe de piper.
2 . O căpăţână de usturoi tăiat fin, o linguriţă de piper boabe, una de boabe de muştar, o linguriţă de fulgi de ardei iute, ori un ardei iute tocat mărunt, un strop de sare şi un praf de cimbru uscat.
3. O lingură cu vârf de boabe de piper, făşii de coajă de lămâie, foi de dafin, fire de pătrunjel verde
4. Trei- patru cuişoare, o linguiţă de capere tocate, o bucăţică natur de scorţişoară, mult piper verde, ardei iute şi mărar uscat sau seminţe de mărar mai bine.
5. Ţelină rasă o lingură vârfuită, o linguriţă de boabe de piper, un vârf de cuţit de sare, foi de dain.

Şi acum încălzeşte ulei de alimentară normal până ajunge la temperatura de 70- 80 de grade, toarnă-l cu gijă în sticle şi dopuieşte imediat. 
Când uleiul se va răci, în sticlă se va crea vid care va împiedecare râncezeala şi va face ca procesul de macerare să fie unul lent şi natural
Sticlele trebuie depozitate la temperatură constantă, într-un loc cu lumină indirectă şi după 20 de zile sunt bune de consum.
Nu vă învăţ la ce combinaţii gastronomice pot fi folosite, vă daţi seama singuri.

Pe aceeaşi tehnică se pot produce şi o gamă întragă de oţeturi aromate, pentru salate, ciorbe şi sosuri.
Mai am eu o reţetă mai specială pe care o fac toamna:
Usuc un kilogram de roşii feliate la soare, bine pudrate cu sare, piper şi oregano, până devin aproape casante, le pun într-un borcan intercalat cu capere tocate, măsline tocate şi foi de dafin, acopăr totul cu ulei fierbinte şi las borcanul două luni la soare.
Uleiul de acolo este favoritul meu de stropit fasolea bătută în farfurie, mai aşezând deasupra şi câteva felii din roşiile acelea care sunt dulceaţa pământului.

Notă: fotografiile din această postare aparţin prietenului meu Paolo Buccheri un bucătar bătrân la fel ca mine şi cântăreţ din mandolină, cu care am lucrat în pivniţa- pizzerie a unui blestemat de patron la Genova. Pot spune că acolo am nvăţat meserie vero !!!

1.22.2015

Primăvară tembelă

De trei zile o primăvară tembelă a căzut peste Buziaş, scuturându-şi poalele.
Cu zefir dulce în buze, toanta asta a plesnit mugurii în corcoduş şi a scos din pământ grăbite şi năpârstoace, urzicile mici cu frunze abia mijite.
Mă bucur de căldura aniezii şi trebăluind prin grădină să îmi aranjez grădina de plastic pentru noul sezon, am adunat aşa în joacă o poală întreagă de urzicuţe urâte, cu zimţi şi cu negreala de prunc în frunze, ca să le prefac într-o infuzie dătătoare de viaţă lungă. Dar curtea mea este mai mult acoperită de umbra livezii şi a măgăoaielor de case din jur aşa că toate nu au spor, aşa că mâine, am să mă aşez în rabla mea de Ford să mă duc pe malul Timişului scăldat în soare blând, fiindcă am eu acolo locurile mele pe care le colind de cinci ani şi ştiu unde o să dau de buluc de urzici ca să îmi iasă de o mâncărică.

Dar hai să vă învăţ şi pe voi ce se poate face cu urzicile, că nu e greu, nici migălos şi sportul ăsta de-a urzicile , face cât o tonă de vitamine de la farmacii.


Infuzia de urzici
Să iei două mâini bune de urzici (cam o sută de grame) pe care doar să le clăteşti în apă rece apoi să le pui într-o crăticioară. Asezoneată cu sare, piper râşnit, puţină boia şi mai aduagă şi o legătură de pătrunjel verde.
Toarnă deasupra apa clocotită cam două sute de mililitri, pune capac pe crăticioară şi înveleşte- o într-un prosop înmuiat  în apă fierbinte şi bine stors.
O jumătate de ceas lasă urzicile să se dămfuie, strecoară infuzia şi bea-o pe îndelete cu sorbituri mici şi fără să înghiţi repede, în aşa fel încât cavitatea bucală să absoarbă tot ce e sănătos în zama de urzică.
Şi dacă poţi să faci zece zile, de trei ori pe zi tratamentul ăsta, o să simţi cum creşti în puteri şi te faci zdravăn după iarna care te-a secat.

Zamă de urzici
Taie mărunţel o ceapă, un morcov, un pătrunjel şi un păstârnac. Căleşte-le uşurel în ulei, asezonate cu sare şi piper, apoi răstoarnă peste ele doi litri de apă şi o poală întreagă de urzici curăţate, limpezite şi rupte mărunţel în mâini.
Lasă să clocotească la foc moale, abia aburind, jumătate de ceas, apoi fă o prăjeală din trei căţei de usturoi tocaţi mărunt, trei linguri de bulion gros din sticlă, toarnă prăjeala în oala cu fiertură, mai drege cu un strop de bulion, pune capac pe oală şi las-o să aburească un sfert de ceas.
Şi toarnă fiertura asta într-un blid adânc pe fundul căruia ai pus o bucată mustoasă de telemea de vacă, pripeşte lângă blid şi o mămăligă şi dă-i fălci până simţi că trebuie să îţi dezbumbi doi nasturi de la cămaşă şi cureaua nădragilor.
Aşa-i că avenit primăvara? 























1.20.2015

Tocană măcelărească

Mi-a adus ieri Nemţoaica din congelator o pungă cu resturi de carne de la Concursul de Cârnaţi din decembrie.
Mi-a scos ochii că e prea burduşită lada ei şi nu mai are loc să pună, să scoată să....
Mă rog, poate că are dreptate, dar aşa îmi vine câte o dată să o bag în congelator şi să o ţin acolo măcar şase luni.! Până îi expiră termenul de valabilitate !
În fine, am lăsat punga de ieri în frigider la plus un grad, aşa se decongelează alimentele corect şi am găsit acolo piept de porc, pulpă, un capac de vită îmbucăţit, o inimă, doi rinichi şi douăzeci de metri de maţe pe care le-am aruncat, o dată decongelate, nu mai sunt bune de nimic. În total peste două kilograme de carne bună, prefirată şi aleasă ca să îmi trag precum în tinereţe o tocană măcelărească. Şi ca să mă înţelegeţi de ce ca în tinereţe, am să vă povestesc cum prin anii şaptezeci, la abator, adunau tranşatorii sfârcuri din toate tăierile de cu zori, iar pe la ora nouă puneau să fiarbă căzănele cu tocana asta care este simplă dar complicată, rafinată dar mitocănească, plină de saft dar ridicol de insipidă, mă rog are toate în ea aşa că se merită să fie notată în cartea bucatelor românşti cu asterisc.
Şi vă învăţ şi pe voi cum se face o tocană măcelărească precum în vechime când parlagii ( cei care măcelăreau vitele în gura abatorului) făceau legea.

Iau douăzeci de cepe puţin mai mari decât prunele din soiul acela lunguieţ cu gust iute şi le pun să fiarbă la foc moale, cu tot cu foile lor, în apă amestecată cu vin alb sec, sare şi boabe de piper. Ideal ar fi arpagicul dar de unde arpagic la vremea asta?
Cât fierb cepşoarele, tai carnea în bucăţi potrivite, dau peste ea cu sare, piper şi cimbru şi încep să o rumenesc în untură amestecată cu puţin ulei, să nu afume. Mai întâi carnea de vită, apoi inima, urmează carnea de porc şi la urmă rinichii. Adică în funcţie de textură şi de densitatea cărnii. 
Cepele o dată fierte se sfarâmă în mână după ce le-ai aruncat într-un castron cu apă rece şi trebuie să alegi numai miezul dulce şi iute pe care să-l arunci peste carne. Amesteci bine, mai adugi o crenguţă de cimbru, două foi de dafin, o lingură cu vârf de boia, torni un polonic din apa în care au fiert cepele, pui capac pe oală şi o laşi să fiarbă îndelung la foc moale.
Cam un ceas şi jumătate de minute durează aşteptarea ta şi la urmă ai grijă să tipăreşti o mămăligă vârtoasă să ai la tocană şi un vin roşu, aspru, bine drămuit ca să taie grăsimea.
Şi după ce te-ai îndesat bine ca nehalitul, să te duci să dormi un ceas măcar, să te simţi boier !
Că aşa o să fac şi eu !!!

1.19.2015

Librăria lui Uica Mihai

 Puteţi cumpăra comandând la carti.mihai@gmail.com
cărţile de bucate scrise de Uica Mihai şi adunate într-o colecţie intitulată GURMANDINO.
Comenzile se trimit la adresa de E-mail de mai sus însoţită de adresa poştală şi numele persoanei pentru care se face dedicaţia din partea autorului.
Plata se face cu ramburs la primire, incluzând preţul cărţii şi taxa poştală care este de 10 lei fie că este vorba de un exemplar sau trei exemplare.
De aceea, pentru a face economie este recomandat să comandaţi câte trei cărţi o dată, taxa fiind aceeaşi ca pentru una.



 Bucătărind cu Uica prin Banat

Ediţie 2015, format A5, 64 de pagini, broşată, cartonată

preţ 9 lei

Cuprinde poveşti despre bucătăria din Banatul copilăriei mele şi reţete arhaice, inedite.



Zodiac Gastronomic

Ediţie 2015, format A5, 52 de pagini, broşată, cartonată

preţ 9 lei

Cuprinde o descriere sumară a fiecărei zodii cu reţete specifice 



Reţete cu... peşte

Ediţie 2015, format A5, 52 de pagini, broşată, cartonată

preţ 9 lei

Reţete inedite cu peşte din apele curgătoare ale României (supe, ciorbe, aperitive şi gustări, preparate la grătar, mâncăruri gătite)


Ţara de papricaş

Ediţie 2015, format A5, 48 de pagini, broşată, cartonată

preţ 9 lei

Reţete de gulaş şi papricaş autentice, preparate ca în Banat şi Bihor



Conserve şi murături

Ediţie 2015, format A5, 52 de pagini, broşată, cartonată

preţ 9 lei

Reţete de legume şi fructe conservate adunate de Uica Mihai din familie şi de la prieteni, timp de trei generaţii


1.17.2015

Duminica poetului

Am petrecut Revelionul sârbesc la Moldova Veche, pe malul Dunării şi dincolo de cheful memorabil cu pahare şi farfurii sparte, am picat în transa melancolică a poeziei. Dunărea, ca o fecioară despletită, cu cosiţe de argint strecurat, m-a luat în braţe şi am rămas aşa în braţele ei.
Aşa că mi-am făcut un week- end poetic, stau şi recitesc Eminescu, Radu Gyr, Argezi, Spiridon Popescu şi mai ales arhivele de pe Facebook al prietenului meu Steva Pantelici, dus de puţin timp la Cenaclul de Poezie din cer.
Nemţoaica e de rând la gătit, o să încropească ea ceva bun, că doar e soţie de bucătar, aşa că o să rămân în fotoliu cu cărţile alături.
Nu mă pot obişnui cu lecturile de pe tabletă, dacă nu siimt foaia şi scoarţa între degete, e ca şi cum n-aş fi.
Mă simt un asterisc în lumea cibernetică ori pur şi simplu notă de subsol.
.....................................
Am făcut o pauză de vizită la bucătărie, ca să văd ce planificare culinărească a făcut Nemţoaica, fiindcă, nu-i aşa? poezia trece prin stomac.
Şi iaca mă dezic un momentan micuţ de lecturi ca să vă prezentez meniul nostru, şi el, apoape poetic.
Iar dacă vreţi să aflaţi cum m-am petrecut la Revelionul sârbesc, iaca-tă aici o arhivă a spartului de pahare (dimineaţa la ora trei căutam un pahar din care să beau răchie şi pahare ioc, iar sarmalele le-am mâncat ca pe seminţe, cu trei degete făcute furculiţă) .

Şi acum meniul duminical al nemţoaicei:

Ciorbă vitaminizantă pentru cheflii

Dă-i pe răzătoarea cu găuri mari trei morcovi, două rădăcini de pătrunjel, un păstârnac şi trei cepe mari  cât pumnul sârbului.
Căleşte-le cu o lingură de untură într-o oală de opt litri. 
Adaugă o coastă de porc (ştiţi voi garful cu os dulce) îmbucăţită, acoperă cu apă (cam doi litri) şi trage-i doar un clocot scurt.
Adaugă acum o varză acră babană tăiată în felii groase de două degete, cinci cartofi mari, întregi şi completează cu trei litri de apă şi doi litri de zeamă de varză care a fost clocotită o dată şi limpezită.
Dă-i focul încet, pune capac pe oală şi uită de ea un ceas de minute.
La sfârşit, adaugă câţiva cârnaţi scoşi din untură, bate o cană de smântână cu o lingură de hrean ras şi toarnă în oală. Tot acolo să pui doi ardei iuţi mărunţiţi şi o mână de leuştean tocat. 
Gata, zama, dar dacă nu ai mămăligă fierbinte la ea, mai bine să o arunci în gârlă la peşti.

Carne la frisoare cu garnitură nemţească

Alege bucăţi de carne din căzături, adică de la fasonarea porcului (ştiţi voi CPL) pudrează-le cu sare, piper, boia dulce, cimbru şi frământă-le bine cu mâna.
Apoi aşează-le în straturi într-o cratiţă de tuci (asta e frisoarea) toarnă o cană de apă, una de vin alb sec, o linguriţă de miere şi mai o linguriţă de boabe de piper. Pune capac pe frisoare şi las-o la foc moale să dămfuiască, mai amestecând din când în când. Şi când scade apa de tot şi ai grăsime dulce în frisoare, amestecă bine cu lingura de lemn să ai bucăţi rumenite uşurel, apoi pune în farfurie mormanul ruginiu de carne lângă alt morman de garnitură...
Pfui, ce cap sec de poet, am uitat să vă învăţ garnitura:
Frământă două sute de grame de făină cu două ouă şi o lingură de ulei, mai adaugă apă minerală (sîc!!! la noi la Buziaş curge din pământ) ca să îţi iasă un aluat de găluşte pe care să le fierbi în apă cu sare, apoi să le strecori să le limpezeşti cu apă rece.
Mai adaugă câţiva cartofi fierţi în coajă în apă cu sare şi chimion, pe care să îi cureţi şi să îi tai în cubuleţe.
Şi acum mai fă rost de o frisoare, pune să se călească în ea un morman de ceapă tăiată solzişori (neapărat în untură multă), înăbuş- o cu apă fierbinte până se înmoaie şi prinde rugină, drege-o cu sare, piper şi o foaie de dafin, adaugă cartofii şi găluştele, mai trage-le puţin să se îmbibe de grăsime şi pune-le morman lângă carne.
Nu te mai învăţ că îţi trebuie murături, asta se înţelege de la sine şi răchie zdravănă ca să combată cu grăsimea aia de care tot îţi vorbesc.
Şi iaca, aveţi şi voi o duminică poetică

1.11.2015

Duminica bricolată

Parcă făcută din bucăţi această duminică, un soare rânjit cu pleoape de beţiv, vânt subţire pe sub pragul uşii prost cârpit, streaşina curgând şi bucătăria chioară, văduvită de albeaţa ei devenită acum o cenuşă permanentă.
Nu mai vine o dată primăvara aia domnule? că m-am săturat...
Şi încropim un prânz care să ţină loc şi de cină, aşa un bricolaj din frigider fără pretenţii şi fără noimă până la urmă.
Azi mâncăm doar aşa ca să ne aflăm în trebă.


ZUPĂ DINTR-UN PUI

L-am luat pe pui şi i.am umplut coşul pieptului co o ţelină mică, doi morcovi, un pătrunjel şi o jumate de păstârnac, o linguriţă de boabe de piper, o foaie de dafin şi două cuişoare, i-am pus în apă cât să acopere iar apa am dres-o cu sare, un buchet mare de pătrunjel verde şi încă o foaie de dafin. Am mai adăugat trei spinări de pui de-alea ieftine care nu ustură la buzunar şi am lăsat oala pe cuptor să fiarbă de-abia aburit, fără clocot, cam un ceas, apoi am scos puiul afară şi am lăsat spinările să mai fiarbă încă un ceas. Rostul este să fiarbă zeama mea cetişor- cetişor, fără clocot evident, ca să rămână limpede şi cu toate sărurile minerale în ea, că ele dau gustul rafinat.
Ideală ar fi fost oala minune, dar banditul de pui e cam cât un pui de elefant, adicăte-lea cântăreşte două kile jumate, ca să ştiu carevasăzică ce mănânc.
Nu fac nici găluşte nici tăieţei, am tehnică răzlăturilor la îndemână.
Două sute de grame de făină, două ouă, un stopicuţ de sare, frământate dimpreună până ai în palme un drob de aluat tare, bun de dat pe răzătoarea cu găuri mari. Şi răzăturile astea, înşirate frumos pe hârtie de copt, stau o jumătate de ceas pe teracotă să se uşte, apoi vin clocotite şi ele în zamă ca să se umfle şi să prindă aroma supei. Gata !

PUI BANDIT  LA CUPTOR

Iar pe domnul pui fiet pe jumătate îl pun într-o tavă şi fiindcă şi-a cam lăsat grăsimea în zupă sub formă de steluţe galbene, îl ung cu o salţă compusă din: ulei de măsline, zeamă de lămâie, o lingură de miere încălzită, o linguriţă de chimion pisat în mojar dimpreună cu câteva boabe de coriandru şi spini de rozmarin, un strop de vin alb sec, mai ceva sare, mai ceva piper şi un sfârc de boia iute că ne place să ne pişcure în cerul gurii.
Şi lângă pui mai pun cartofi cu tot cu coajă tăiaţi cubuleţe şi clocotiţi o dată în apă cu sare şi nucuşoară, îi tăvălesc şi pe ei prin salţa puiului şi la cuptor băiete, pănâ prinzi rumeneală şi miroase a rai duminical. Salata-i gata, cozi de ceapă verde şi ridichie neagră rasă, totul gâlgâit cu o vinegretă franţuuzească, ea fiind sora bună a puiului la cuptor
Şi dintr-o dată bucătăria se face luminoasă, soarele îşi îndulceşte rânjetul de ianuarie, vântul încremeneşte şi totul începe să se aşeze duminical la locul său.
Uite ce minuni face bricolajul ăsta bucătăricesc !!!

1.09.2015

Colac sârbesc

Petrecând Crăciunul sârbesc în comunitatea din Sânpetru Mare, în judeţul Timiş, am dat de o gospodină desăvârşită Daniţa pe numele ei, cu care m-am împrietenit instantaneu şi la unison. Am gătit împreună şi am pus la cale un chef scurt dar plin de saft, împreună cu ansamblul folcloric al comunei, care a venit să ne colinde. Şi brotăcind noi să le punem copiilor pe masă numai bunătăţi, am dat de reţeta acestui colac mângâios, care mi se pare atât de simplă dar atât de complicată, încât trebuie să o supun şi judecăţii voastre imparţiale, fiindcă recunosc cu mâna pe inimă, aluaturile nu sunt partea mea forte, am lăsat întodeauna cocăturile şi meişpaisurile pe mâna Nemţoaicei, care se pare că are mult mai mult talent decât puteţi bănui.
Aşa că vă dau reţeta acestui "colac", nici cozonac, nici pâine, ci amândouă dintr-o dată ca să o cercaţi şi să îmi spuneţi şi mie cum a ieşit.
Ai nevoie de:
1 kilogram de făină albă
600 mililitri de lapte integral
3 ouă
50 grame de drojdie proaspătă
sare o linriţă cu vârf
zahăr o lingură cu vârf
Toate ingredientele trebuie să stea la temperatura bucătăriei peste noapte pentru a se uniformiza termic.
Laptele încălzit la 30 de grade încorporează drojdia sfărâmată, sarea, zahărul şi ouăle bătute la final.
Făina se cerne de două ori prin sita fină apoi se adaugă treptat în maiaua de lapte. Se frământă progresiv, până aluatul prinde consistenţă, devine lucios şi se desprinde de pe vasul de frământat.
Aluatul acoperit se lasă la dospit un ceas sau chiar mai mult, apoi se mai frământă o dată, se desparte în batoane groase de două degete, lungi de jumătate de metru, care se împletesc în şase.
Format, sub formă de coroană, colacul se pune într-un vas înalt, tronconic şi se ma lasă la dospit încă o dată, până creşte dublându-şi volumul, apoi se dă la cuptor la temperatura de 210 grade timp de 40 de minute. La final colacul se unge cu gălbenuş de ou bătut cu sare şi diluat cu puţin ulei.
Se rupe cu mâna şi se mănâncă oftând din suflet.... de plăcere.
Hai, la treabă !!! 
ASTA A FOST MASA DE CRĂCIUN !!!

12.31.2014

Rebelionul secoşenilor- faza unu

 Doar trei ore de trudă (dacă ai scule bune, dexteritate şi eşti strâns cu uşa) şi gata, ne pregătim să încălecăm Fordul rablagit care ne duce în anul viitor.
 Aici avem Humus, pe care îl folosim garnitură la fripturi


 Un purcel de lapte fraged umplut cu mere, vişine, cireşe şi praz
 Medalioane de struţ în sos picant
Şi doişpe cleni îndopaţi cu pătrunjel verde, pulpă de lămâie şi unt, aranjaţi să îi băgăm în cuptor cu jumătate de ceas înainte de bomba cu neutroni de răchie.
Şi mai are Nemţoaica neşte sarsanale cu: dulceaţă de ardei iute, sos de hrean, Djajik, sos de lămâie cu verdeţuri şi smntână toată carnea pentru ciorba de potroace şi o lingură mare de lemn ca să mă croiască dacă o să beau prea mult.
Cred că până la ziuă o să rrrupă lingura de trei ori...
Ah !!!
Era să uit.
SĂ VĂ ÎMBUCURE DUMNEZEU SUFLETELE 
ŞI SĂ VĂ ŢINĂ ÎN PALMA SA !
LA MULŢI ANI !!!

12.30.2014

Rebelionul săcoşenilor- avanpremieră



A mai trecut un an din cei patru de când acest blog a devenit Cuina (bucătărie) mea virtuală. Am şase sute de postări, peste jumătate de milion de vizualizări, ceea ce pentru un blog de nişă foarte îngustă înseamnă mult şi pun la îndemâna cititorilor mei care mi-au devenit şi prieteni dragi, peste o mie de reţete scrise ori filmate.
Plus că veţi găsi în fiecare pagină scrisă o bucăţică din sufletul de scriitor al poetului Mihai T. Ioan devenit de şapte ani Uica Mihai, bucătarul becher cu o vorbă de duh în fiecare clipită.
Şi fiindcă aţi fost alături de mine şi acest an, nu o să vă mulţumesc cuviincios aşa cum s-ar crede ci am de gând să vă fac să salivaţi detaliindu-vă meniul de Revelion, pe care o să-l halesc la Sacoşul Mare (un sat frumos ca o bombonieră din copilărie) alăturii de prietenii mei Nelu lu Cocoş, Tuţu, Ionel şi Vasi.
E o încropeală prietenească, strânsură de bucate şi gusturi, care poate o să vă inspire.

Aperitive
- cârnaţi unsuroşi de trei feluri, lebăr cu gust de rai, tobă năzdrăvană cu limbă şi ficat, sângerete buclucaş, şonc vechi de doi ani cu snagă de bandit, AFUMĂTURI DIN POD CÂT CUPRINDE !!!
- neşte ouă umplute de trei feluri, mai mult de formă, că o să halim cărnoase
- salata de boeuf a gospodinei, la care doar o să ne uităm galeş
- piftia pe care o să ne batem ca orbeţii
- ciupercuţe pehlivane, murături de putină şi de borcan, şapte sosuri (de hrean, de smântână cu usturoi, un djajik ca la greci, sos de alămâie făcut din ulei de măsline, vin spumos, lămâie rasă, pulpă de banană şi oţet balsamic, sos ravigot făcut din maioneză, castraveţi, tarhon şi gogoşari, totul subţiat cu apă minerală şi coniac, sos de capere cu măsline, anşoa şi lămâie, iar la final sosul meu special copiat de la sicilienii cu drunghetă, adică pătrunjel verde tocat, coajă de lămâie rasă, ţelină rasă, ulei de măsline vin alb dulce şi un strop de sos de soia.

Feluri principale
- friptură de purcel la cuptor (frigem un godac de cinci kile, întreg şi cu măr în gură)
- curcan gătit simpliceşte pe pat de rădăcinoase
- viţel la tavă cu ciuperci
- cleni umpluţi cu verdeţuri, unt, pulpă de lămâie şi mirodenii, gătiţi în afumătoare
- şi mai o grămadă de bucăţi porceşti trase la tigaie să prindă rumeneală

Garnituri
- piureul de zi cu zi al bănăţeanului
- cartofi copţi
- salate ca să ne lăudăm cu ele

Zemuri
- doar una, dar faimoasă, Ciorba de potroace cu şapte feluri de carne în ea dreasă cu moare de varză şi ciuşcă oltenească

Prăjituri
- nici să gândiţi că o să apuc să le înşir pe toate, aşa de multe sunt

Beuturi
- Aici sunt în largul meu, avem răchie veche de un an, de doi, de cinci, de paişpe... să mai zic ?
- trei feluri de vinuri tinere şi unul simandicos de la talieni
- bere, aia să beţi voi în noaptea de Revelion, că nouă ni se apleacă
- şi ce naiba mai găsim de beut, după ce bem tot, tot, tot...

O să vă scriu cum a decurs revelionul nostru, după ce mă ia salvaea şi mă duce la dezintoxicare, ca să mă pot chefui şi de Sfântul Ion !!!
Şi  
LA MULŢI ANI VOI TOŢI PRIETENI AI MEI
SĂ VĂ ÎMBUCURE DUMNEZEU SUFLETUL ŞI SĂ VĂ ŢINĂ ÎN PALMA SA !!!


12.28.2014

Peşte pe masa de Revelion

Peştele, obligatoriu şi musai, trebuie să fie pe masa de Revelion, nu doar conform tradiţiei ci mai ales, mai ales pentru că o îmbogăţeşte.
Carne dulce şi rafinată, peştele poate fi gătit în fel şi chip, nu mai încape îndoială, eu personal am scris o broşurică intitulată REŢETE CU... PEŞTE, dar ce este important, foarte important, cel mai important este ca peştele să fie mult şi proaspăt.
Eu unul, am "capturat" de la un bandit de braconier 16 cleni frumoşi ca fraga, cam de trei sute de grame fiecare şi am să-i gătesc pe dânşii simplu şi dulce.
 Curăţaţi şi rânduiţi frumos, fiecare dintre clenii mei va fi uns pe dinafară şi pe dinăuntru cu unt amestecat cu un pachet întreg de CONDIMENTE PENTRU PEŞTE DE LA KOTANYI apoi vor fi umpluţi cu pătrunjel verde tocat grosier, pulpă de lămâie pudrată cu puţină nucuşoară şi ghimbir ras şi vor fi aşezaţi pe un pat de praz tăiat bastonaşe., într-o tavă încăpătoare. Peste clenii îmbuibaţi cu verdeţuri, am să rad caşcaval şi am să-i dau la cuptor timp de jumătate de ceas la temperatură de 170 de grade.
Şi vor ieşi o minunăţie de peşti, jumătate copţi, jumătate înăbuşiţi, aromaţi şi cu damf de bucate împărăteşti.
Câte unul servit în farfurie cu un cartof copt alături şi sos de hrean nu prea puternic la gust, vor fi atracţia Revelionului pe care îl împărtăşesc cu prietenii.
Şi dea domnul să fim sănătoşi şi să îi mâncăm pre dânşii.

12.26.2014

Sarmaua - mitologie şi dezmăţ

Ei, dacă sarmauă nu e, Crăciun nu e !!! Şi nici altă sărbătoare din cele multe şi dese pe care le au românii.
Finis  coronat opera, spun latinii şi nu greşesc, iar sarmaua pe masa noastră de trăgători din latinitate este chiar semnătura care nu doar încoronează opera ci chiar o defineşte. După calitatea sarmalelor pe care ţi le aşează pe masă, poţi defini priceperea, trăsăturile de caracter şi chiar inteligenţa gospodinei care te-a invitat să îi guşti bunătăţile de Crăciun.
La o berică, bărbaţii stând la taifas, se ceartă adeseori pe tema sarmalelor, şi fiecare susţine "sarmale ca nevastă-mea nu face nimeni". Şi mai comandă un rând de halbe cu guler.
Eu nefiind gospodină ci gospodin, nu mă pot lăuda cu sarmale de excelenţă, ci cu unele deosebite, care totuşi au două calităţi şi anume: au multă carne în trânsele şi sunt aşa de multe că nu se termină nici a patra zi după crăciun, când parcă sunt şi mai bune la gust şi mai rafinate în textură.
Sunt în schimb un împătimit al colecţionării de reţete de sarmale şi am în bugetul meu bucătăricesc nu mai puţin de 60 de reţete, care mai de care, adunate din România, Bulgaria, Turcia, Albania, Bosnia, Slovenia, Croaţia, Ungaria, Germania, Olanda, Suedia şi chiar din Haiti, unde porcul e la fel de româneşte gătit de parcă am fi fraţi de gintă latină.
Acum o să vă întrebaţi ce e cu sigla Kotanyi de la fronton.
Păi ştiţi că vaselina este jumătate din mecanic, adică dacă nu ungi bine nu se învârte roata. Tot aşa, mirodenia este jumătate din bucătar, nu dai gust suficient sarmalei, te alegi cu o îmbucătură searbădă învelită în foi de varză.
Şi săpând eu prin supermarketuri de doi ani şi încercând tot felul de mărci de produse, m-am oprit la Kotanyi şi am de gând să rămân acolo atâta timp cât nu îşi schimbă standardul.
Dar o să vă povestesc mâine mai multe, acum vă provoc să încercaţi o reţetă de sarmale din bugetul meu cu speranţa că o să vă placă şi nu o să vă cadă greu.

SARMALE PE STIL UICA MIHAI

Se ia un porc şi o varză.
Porcul se dă prin maşina de tocat cu sita rară. Varza nu !
Dacă porcul nu mai guiţă e în regulă.
Dacă nu, nu! Se mai dă o dată prin maşină cu sita fină.
Varza se desface în foi, frunze şi cotoare, cu ajutorul desfăcătorului de conserve. Între timp porcul tocat stă la odihnit la rece, adică într-o frapieră lângă sticlele de vin roşu, vermut şi bere.
Varza se curăţă de vinişoare, măruntaie şi resturile de butoi, apoi se limpezeşte cu un şpriţ de vin de Jidvei. Ori de Cotnari. Ori de Niculiţel. Ori de altceva, dar şpriţ să fie.
Se împachetează porcul în varză şi se pune într-o oală încăpătoare.
Hait ! am uitat să punem orezul.
Scoatem porcul din oală, îl despachetăm punem ceva orez, dar nu prea mult, împachetăm la loc şi reaşezăm în oală.
Hait ! am uitat de ceapă şi mirodenii.
Scoatem porcul din oală, despachetăm- na la naiba, a căzut tot orezul pe jos-, punem câteva cepe, alt orez neşte mirodenii care este, împachetăm la loc, punem în oală.
Hait, prea multă ceapă, prea mult orez, nu mai încape sarmaua în oală..
O scoatem afară, despachetăm, dăm la o parte jumătate din orez, jumătate din ceapă, re-împachetăm, re-punem în oală, punem oala pe foc, turnăîm un litru de vin (restul de cinci litri îl bem) un litru de apă, neşte bulion care este, dăm drumul la foc şi ne aprindem o ţigară, turnăm un şpriţ şi gata.
Acum ne dăm seama cu adevărat dacă porcul mai este viu sau nu.
Dacă sare sarmaua afară din oală, înseamnă că nu.
Aşa că o luăm uşurel la picior, fiindcă porcul poate fi extrem de nervos şi nu ne oprim decât când ajungem la un restaurant care are în meniu sarmale. Comandăm o porţie dublă, mai un şpriţ şi avem grijă dacă nu cumva şi aici,  sarmalele sar din farfurie !

12.17.2014

Târgul de iarnă Buziaş

Târgul de iarnă Buziaş

Gândit ca un eveniment minuscul, dar cu suflet mare bănăţenesc, Târgul nostru de iarnă nu îşi propune să copieze un model consacrat ci să creeze un model pentru oraşele mici de provincie, localităţile în care se conosc om cu persoană şi fiecare ştie tot ce mişcă. Vom avea standuri puţine dar înzestrate cu tot ce este specific iernii:
Prospături de porc, cârnaţi de toate soiurile, ceaune cu sarmale, fasole, gulaş şi papricaş, pomana porcului, cărnăraie fripte, plăcinte, cozonaci, cocături diverse mai ales mălai de ţară, vin şi răchie fiartă, fructe autohtone şi mai ales, mai ales vom avea prietenie pe care să o oferim gratis tuturor vizitatorilor.
Zilnic vor trece pe la noi coruri de colindători, vor cânta prietenii noştri folcloriştii, nu pe scenă, electronizat ci la rece şi între oameni pe scena adevărată a vieţii, avem de gând să dănţuim şi să bem împreună cu măsură şi cu responsabilitate...
Fiindcă asta de fapt înseamnă sărbătoarea fraţilor, să comunicăm, să relaţionăm, să stăm la givan unii cu alţii, să ne ţucăm şi să ne firitisim pentru anul care o să vină mai bun, mai bogat, mai frumos.
Asta vrem noi să înfiripăm la Buziaş, timid şi cu puteri mici, dar cu siguranţa că ne vom simţi bine, noi toţi cei care ne vom aduna în Parcul cu Veveriţe.
DETALII ŞI AMĂNUNTE GĂSIŢI AICI: https://www.facebook.com/events/766080150137868/?pnref=story
Vă întrebaţi ce este cu sigla Kotanyi de la capul postării?
Păi regele mirodeniilor din România, nu putea să lipsească de la evenimentul nostru principal
CONCURSUL DE FĂCUT CÂRNAŢI
Kotanyi oferă premiile câştigătorilor şi pune la dispoziţia concurenţilor mirodeniile necesare.
Astfel că în 21 Decembrie, în parcul din Buziaş, vom înfiripa o mică făbricuţă rustică de făcut cârnaţi.
Şi veniţi de vedeţi cu ochii voştri, că nu-i băsneală.
Aştept să vă înscrieţi la concurs, poate că ne daţi lecţii de făcut cârnaţi şi suflaţi toate premiile.
Curaj, începutul e greu, iar sfârşitul, cum ar zice Filozoful Sîma, de pomină...

12.14.2014

Cârnaţi de cârnaţi

Exact de astăzi într-o săptămână, adică în 21 Decembrie ora 10.oo, la Buziaş în Parcul cu Veveriţe, porneşte CONCURSUL DE FĂCUT CÂRNAŢI.
Un eveniment la care aşteptăm participanţi din toate zările şi ţarinile.
Atât concurenţi, cât şi vizitatori, care vor să înveţe de la meseriaşi cum se fac cârnaţii,şi mai ales cum se mănâncă, fiindcă fraţilor mâncatul cârnaţilor este o artă desăvârşită şi se învaţă în ani mulţi.
Dar iată regulamentul concursului de făcut cârnaţi pentru cei care vor să se bată pentru marele premiu:

REGULAMENTUL CONCURSULUI DE FĂCUT CÂRNAŢI

Fiecare echipă formată din cel puţin două persoane, aduce:
-         5 kilograme de carne, sau după dorinţă mai mult
-         maţe pentru umplut
-         mirodeniile necesare
-         scule şi ustensile pentru făcut cârnaţii
Organizatorul pune la dispoziţia concurenţilor:
-         masă de lucru în standul amenajat în aer liber şi încălzit cu foc de lemne ca la ţară
-         grătar cu cărbuni pentru frigere
-         cazan cu lemne pentru fierbere
-         ceai fierbinte şi vin fiert
Proba durează 3 ore în care cantitatea de cârnaţi trebuie să fie gata şi prezentată pentru juriu.
Fiecare echipă pune la dispoziţia juriului câte doi cârnaţi pentru evaluare şi jurizare.
Cârnaţii rămaşi pot fi luaţi acasă de către concurenţi, ori vânduţi către vizitatori.

Clasamentul este stabilit de un juriu de profesionişti,  iar la final se vor acorda premii şi menţiuni.

Pentru înscrieri şi informaţii suplimentare vă punem la dispoziţie o linie fierbinte :
Tel. 0755 77 08 54
Precum şi adresa de E-mail: uica.mihai@gmail.com

Mai jos aveţi şi calendarul întregului eveniment:

Vineri 19 Decembrie
Ora 10.oo Deschiderea oficială (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, dulciuri gratuit pentru copii)
Ziua bucatelor de post
-         sarmale de post
-         fasole bătută
-         iahnie de fasole
-         papricaş de ciuperci
Sâmbătă 20 Decembrie
Ora 10.oo Pomana porcului
Cârnaţi şi prospături de porc, papricaş, fasole cu ciolan, pomana porcului (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, dulciuri gratuit pentru copii)
Duminică 21 Decembrie
Ora 10.oo Concursul de făcut cârnaţi
Cârnaţi şi prospături de porc, pomana porcului (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, dulciuri gratuit pentru copii)
Luni şi marţi 22-23 Decembrie
Zile normale de târg cu produse de iarnă, alimentare şi nealimentare

VĂ AŞTEPTĂM CU CÂRNAŢI DE CÂRNAŢI
Şi ca să vă aţîţăm, iată mai jos o reţetă de cârnaţi.

Cârnaţi de pecie

Toacă la sătâr ori dă-i prin maşina de tocat cu sita cea mai mare 10 kilograme de carne macră, adică numai spată şi pulpă. Pudrează tocătura cu 200 grame de sare, 50 de grame de boia, 50 de grame de piper, 10 grame de busuioc uscat, 10 grame de coriandru, 10 grame de măghiran, 10 grame de cimbru, 30 de grame de chimion pisat.
Frământă tocătura în câteva reprize, cu pauze până obţii o pastă omogenă.
Umple maţele strâns, înţepându-le pentru eliminarea aerului, formează cârnăciori lungi de 15 centimetri, şi lasă cârnaţii la uscat o săptămână într-un loc aerisit şi cu un curent de aer constant.
Afumă cârnaţii doar 8 ore la fum iute, apoi şterge-i cu o cârpă muiată în apă călduţă cu oţet, tăvăle,te-i prin făină albă, scutură-i bine şi pune-i din nou la uscat o săptămână.
Trebuie să se scofâlcească maţele cârnaţilor, cârnatul să devină tare şi greu de mestecat pentru cei slabi de măsele, dar este o delicatesă extraordinară, numai pecie numai aromă.

12.10.2014

Porcul- volumul trei


Să o creadă dânsul, Uica Mihai, că mă prinde să mă prefacă în pomană...
Sunt mai sprintel decât el, fiindcă nu am decât un an iar el bate spre şaizeci, am ţinut dietă vegetariană toată toamna şi nu cântăresc peste măsură, pe când el a băgat în- trânsul numai porcării şi s-a îngrăşat ca un porc sadea şi în plus am o motivaţie mai puternică decât dumnealui, adică dânsul aleargă după o friptură pe când eu alerg pentru viaţa mea !!!
Deşi chiar am o viaţă de porc fără rost, fiindcă din fragedă pruncie mi-a tăiat ouţele şi le-a mâncat fripte cu sos de vin alb şi hrean (l-am văzut pe fereastră cum mi le frigea în tigaie), auzi tu cică să nu am miros de mascur, aşa că trec pe lângă purcelele făţoase şi doar dau din cap că nu am ce să le fac.
Ce destin aiurea am, să mă nasc porc, păi în loc să fiu senator, deputat, ori măcar baron local...

Alo... alo... domnu porc ce cauţi la mine pe blog să scrii tâmpenii?
Ia uite a naibii suină, a intrat în casă, s-a urcat pe birou, a pornit calculatorul şi scrie cu piftia pe tastatură.
Nu... mi se pare, am băut prea mult rachiu fiert şi acum văd porci peste tot!
Vă rog să ignoraţi textul de mai sus şi să consideraţi că....
Mă duc să mai beau un rachiu, până atunci că las să staţi de vorbă cu porcul...

Hmmm! Uica ăsta chiar e figură, aproape de dragul dânsului m-aş lăsa făcut cârnaţi.
Nu-i aşa că şi voi îl iubiţi? 
Mai ales că a pregătit un eveniment deosebit pentru voi, un fel de festival porcesc cu concurs de făcut cârnaţi... brrr, mă sparie gândul
Am găsit un fişier în calculatorul lui şi vă dau acum programul evenimentului până nu se întoarce din cuină cu cana de rachiu fiert...


PROGRAMUL TÂRGULUI DE IARNĂ BUZIAŞ 2014




Vineri 19 Decembrie
Ora 10.oo Deschiderea oficială (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, bomboane gratuit pentru copii)
Ziua bucatelor de post
-         sarmale de post
-         fasole bătută
-         iahnie de fasole
-         papricaş de ciuperci


Sâmbătă 20 Decembrie
Ora 10.oo Pomana porcului
Cârnaţi şi prospături de porc, papricaş, fasole cu ciolan, pomana porcului (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, bomboane gratuit pentru copii)


Duminică 21 Decembrie
Ora 10.oo Concursul de făcut cârnaţi
Cârnaţi şi prospături de porc, pomana porcului (cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, bomboane gratuit pentru copii)


Luni şi marţi 22-23 Decembrie
Zile normale de târg cu produse de iarnă, alimentare şi nealimentare
(cor de colindători,  ceai gratuit pentru toată lumea, bomboane gratuit pentru copii)

Doamne, rachiul fiert nu ajută la nimic, iară văd un porc roz scriind pe tastatură, mai bine închid calculatorul, dau porcul afară şi mă duc să mă culc.
Noapte bună !

Ehe ! parcă eu nu ştiu să îl aprind la loc, sunt porc, nu dobitoc ! Citiţi încă o dată programul evenimentului şi veniţi să beţi rachiu fiert cu uica.
POATE CĂ DE DRAGUL LUI - ŞI AL VOSTRU- MĂ LAS FĂCUT CÂRNAŢI ....