4.20.2014

Meniul meu de Paşte

HRISTOS A ÎNVIAT
S-a făcut o Duminică limpede şi luminoasă ca un miez de cozonac, aerul e uşor şi cu gust de pască, simt cum pământul se scaldă în fericire.
Păcat că nu sunt toate zilele din an aşa.
Miezul nopţii m-a prins la cuptor, am copt pasca după reţeta proprie, şi am pregătit aperitivele pentru dejunul de sărbătoare.
Sărmăluţe de salată verde

Am frecat o jumătate de kilogram de urdă cu un pachet de unt, o linguriţă de fulgi de ardei iute afumaţi (din producţie proprie) care au stat o jumătate de ceas la umflat în vin cald, piper măcinat, capere tocate şi doar puţin oregano.
Am ales frunze de salată verde fragede, am pus în ele câte o linguriţă de urdă şi feliuţe de măsline dezosate, o foiţă străvezie de jambon afumat şi le-am împachetat ca pe nişte sarmale micuţe, care să meargă dintr-o îmbucătură, aşezate pe feliuţe de pâine de secară.

Drob de pui

Am fript pe grătar un piept de pui tăiat în felii subţiri, asezonate cu un ulei aromat cu chimion pisat, piper, sare de mare, coriandru, lămâie rasă şi foarte puţină scorţişoară.
Jumătate de kilogram de ficat de pui a fost tras la tigaie cu puţin seu de pe gâtul mielului, dres cu sare, piper şi cimbru, opărit cu vin alb sec şi înăbuşit zece minute sub capac.
Am tocat ficatul cu maşina cu sită deasă de două ori, am adăugat pieptul de pui tăiat la cuţit ca pentru chebab, le-am amestecat dimpreună cu două ouă fierte tari date prin sită, trei gălbenuşuri crude, pătrunjel verde şi puţin mărar. Nu prea s-a legat tocătura, am adăugat şi albuşurile ouălelor, am mai pus două linguri de smântână închegată şi am format bile cât mingea de ping-pong pe care le-am învelit în bucăţele de prapure de miel.
Bilele tăvălite prin uleiul aromat rămase de la grătar s-au aşezat pe hârtie de pergament într-o tavă şi au stat la cuptor să se coacă până prapurele a devenit crocant.
Am lângă ele sos de hrean şi ridichi negre rase, cu sare şi piper.

Pentru ouăle fierte, care sunt obligatorii am preparat wasabi, şi maioneză amestecată cu smântână, iar culmea aperitivului e o

Salată mixtă

în care am pus tocate mărunt toate sortimentele de legume şi verdeţuri aflate în grădină la ora asta (trei feluri de salată verde, ridichi, ceapă verde, usturoi verde, spanac, măcriş, rucola), morcov ras, boabe de mazăre din conservă, cartofi fierţi, felii de jambon afumat, cârnaţi picanţi, piept de pui fiert, resturi de friptură de porc la tavă şi am napat totul cu o maioneză picantă, îmbunătăţită cu muştar cu hrean şi iaurt.
Nici măcar nu am aşezat-o decorativ pe platouri, stă movile pe două talgere de lemn şi în jurul lor am aşezat castraveţi acri şi gogonele marinate în oţet.
Iar despre băuturi?
Pălincă înainte, vin roşu şi bere după.
Nu vă mai povestesc despre prânz, o să ne îmbuibăm cu bunătăţile astea astfel încât o să sărim direct la cină.
Până atunci poftă bună şi SĂRBĂTORI FERICITE !!!

4.08.2014

Deschide-ţi suflletul

MIERCURI 9 APRILIE ORA 19.oo
Mă găsiţi la Enoteca de Savoya din Timişoara la acest eveniment de binefacere.
Voi prepara tartine  cu:
- PESTO DE LEURDĂ
- HUMUS LIBANEZ
- FASOLE FĂCĂLUITĂ
- SALATĂ DE LEURDĂ CU CAŞ PORASPĂT
- PASTETĂ DE SARDINE CU CEAPĂ VERDE
- SALATĂ DE SPAGHETE CU MAZĂRE

În cadrul evenimentului vor fi scoase la licitaţie mai multe tablouri ale unor pictori renumiţi din Banat precum şi bijuterii unicat de o rară frumuseţe.
La final va fi organizată o tombolă cu premii surpriză.
PREŢUL UNUI BILET ESTE DE 20 DE LEI SUMĂ CARE VA CONTRIBUI LA CONSTITUIREA FONDULUI PENTRU AJUTORAREA COPIILOR NEVOIAŞI.
Vă aşteptăm, aveţi prilejul să vă procuraţi şi o carte cu autograf de la Uica Mihai !

3.26.2014

Tăiţei încropiţi

Buna Vestire mi-a îngheţat azi noapte parbrizul şi am curăţat promoroaca făinoasă cu un piaptăn pe post de raşchilă. Ce mi.o fi trebuit să mă dau cu maşina dis de dimineaţă? Că îngheţată mi-a fost şi pompa de benzină care stă sub rezervor şi cum la noi frăţică nu bagă ăştia apă în benzină ci mai mult benzină în apă, a trebuit să scot foenul cu prelungitor să îmi dezgheţ tâttăreaţa de Ford şi să o pot urni la piaţă.
De! necazuri şofereşti...
În piaţă culori şi oameni, legume trufanda, ridichi, sălăţică, ceapă verde, usturoi, verdeţuri cât cuprinde, am de gând să pun de o supă de primăvară, spanac, salată verde, rădăcinoase, adrei gras din congelator, ceva o zeamă tip chircăţău, vitaminoasă şi cu gust inconfundabil de post.
Fiindcă ieri am fost destrăbălat şi fiind dezlegare la peşte, n-am găsit peşte aşa că am gătit ciolan afumat cu varză acră şi cartofi la cuptor cu rozmarin şi costiţă proaspătă.
Şi am beut şi o găleată de vin rozaliu fiindcă am confundat Buna Vestire cu Cei patruzeci de mucenici.
Bine că n-am făcut confuzie cu Ajunul Crăciunului... din cauza temperaturilor decembriste de afară.
Că îmi vine să scot din nou mănuşile şi căciula de la naftalină.
Dar hai, ce vă înşir eu de-ale mele, mai bine să povestim o reţetă de post antâia, că are şi postul trufandalele sale.
TĂIŢEI ÎNCROPIŢI

Ia o pungă de tăiţei de supă din aceia fini ca firul de păr şi opăreşte-i cu apă clocotită cu sare şi piper. Lasă-i să se umfle câteva minute sub capac, apoi stoarce-i prin sită şi lasă-i la odihnit.
E importand să îi nimereşti nici prea- prea nici foarte foarte, adică nici al dente nici magiun şi între timp pui o tigaie să se încingă cu ulei, arunci în ea un pumn de măsline dezosate şi tocate, dai un damf de piper şi când prind pârdalnicele de măsline să sfârâie, pui două mâini de spanac bine spălat, stors şi rupt în mâini, o ceapă verde tăiată mărunt, un usturoi verde aşijderea şi amesteci tot timpul în tigaie să se călească legumele uniform. 
Să nu prindă negreală, trebuie să ai grijă, şi acum aromezi totul cu sos de soia, cu sos de ardei iute şi mai torni şi două linguri de bulion gros. Adaugă oregano la final, gustă şi potriveşte din sare, apoi pune tăiţeii în tigaie, amestecă-i cu legumele şi gata!
Samănă puţin italieneşte, puţin thailandez, puţin a sărăcie, dar te asigur că îmbinarea gustului dintre măsline şi spanac e formidabilă iar mâncarea asta o să îţi ţină de foame, că n-ai încotro.
Asta dacă nu preferi să îţi frigi gospodăreşte o halcă de carne şi să pui lângă ea varză acră din butoi că acuş îi trece vremea şi trebuie să o consumi pe toată.
Şi ai grijă, şi la noapte dă îngheţ şi promoroacă, aşa că vezi ce vin ai prin casă, că o să ai nevoie.

3.25.2014

Grădina de plastic- episodul I

Grădinăritul se leagă atât de firesc de gătit, de parcă cele două curg dintr-una în alta. Şi cum nu am decât o custură de grădină de două sute de pătraţi-metri, iar nevoile mele sunt urieşeşti, am căutat soluţii extravagante, ieşite din comun şi chiar uneori parodice, imitând grădinaria la modul băşcălios, spre am spori producţia de vegetale. Şi culegând informaţii de pe Internet(cum altcumva?) am început acum doi ani să cultiv diverse vegetale în sticle de plastic şi în lădiţe. Materialele sunt la îndemână slavă domnului, fiindcă trăim într-o societate în care se aruncă şi se aruncă şi se aruncă, timp de bricolaj mi-am găsit, soluţii şi improvizaţie, slavă Domnului şi după doi ani de teste şi încercări, am reuşit să determin clar ce fel de vegetale se pretează la astfel de culturi.
Dar să le luăm pe rând:
- Am folosit sticle de plastic recuperate, de 1litru, 2 litri şi 5 litri
- Pământul folosit este un amestec compus din: pământ adunat dintr-o pădure de stejar seculară, curăţind stratul de deasupra de 2-3 centimetri şi adunând următorul strat de 10 centimetri, acesta fiind cel mai fertil pământ. L-am amestecat cu cenuşă de lemn adunată toată iarna de la soba de teracotă, cenuşa fiind foarte bogată în fosfor şi potasiu, bălegar vechi de doi ani, dar în cantitate foarte mică, mai mult simbolic şi puţină turbă cumpărată la sac. 
Amestecul bine omogenizat vine pus în recipiente după ce l-am trecut printr-o sită mai rară pentru a elimina pietrişul şi eventualele resturi de ghindă l-am udat bine şi am plantat direct fie bulbi, fie seminţe, fie răsaduri repicate (grădinarii ştiu despre ce vorbesc.
Şi iată că am început uşurel uşurel să văd verde în faţa ochilor, fiindcă lucrurile merg mai mult decât bine.
Am să public lunar câte un reportaj foto şi video despre cum merge grădinăritul şi am să vă ţin la curent cu tot ce mişcă în "grădina de plastic. Sunt abia la început aşa că vă rog să îmi ţineţi pumnii fiindcă am nevoie.
 LISTA LEGUMELOR CARE SE PRETEAZĂ LA CULTIVERE ÎN STICLE DE PLASTIC
- VERDEŢURILE AROMATICE: coriandru, pătzrunjel de frunze, leuşten, ţelină de peţiol şi frunze, busuioc, cimbru, oregano, măghiran, rozmarin, mentă, roiniţă etc.
- SALATĂ VERDE de toate felurile
- VARZĂ CHINEZEASCĂ
- VARZĂ DE BRUXELLES
- ARDEI IUŢI de toate felurile
- ARDEI BULGĂREŞTI
- FASOLE  TUFĂ
- ROŞII CHERRY
- CĂPŞUNI, FRAGI
 - FLORI: petunii, portulac, cârciumărese, crăiţe, garoafe, garofiţe de grădină, şi multe altele
ÎNGRĂŞĂMINTE FOLOSITE
- găinaţ de găină fermentat 60 de zile la soare în butoi, o parte găinaţ, trei părţi apă. Se pune un litru din această zeamă în 10 litri de apă şi se irigă fiecare plăntuţă la fiecare 2 săptămâni, câte un păhăruţ de 100 mililitri la fiecare sticlă
- cenuşa de lemn dizolvată în apă şi lăsată 2 zile la soare, la fel ca zeama de găinaţ
- guano lichid cumpărat din magazinele de specialitate, conform indicaţiilor de pe etichetă (e cel mai bun !)
- zaţul de cafea adunat într-un recipient şi lăsat la soare cu apă şî fermenteze
OR MAI FI ŞI ALTELE, POATE ÎMI INDICAŢI SOLUŢII!!!
ATENŢIE !!!
Udaţi plantele des, au nevoie de apă multă şi substanţe nutritivă. Dacă aveţi posibilitate, adunaţi apă de ploaie de la straşină, e cea mai bună.
Din când în când afânaţi pământul cu un cuţit, pentru ca solul să respire, dar atenţie nu răniţi rădăcinile plantelor
După recoltare lăsaţi resturile de rădăcini în sticle să putrezească peste iarnă
Mai multe detalii găsiţi la adresele:
http://agrointel.ro/6220/iata-cum-se-pot-cultiva-doua-hectare-pe-unul-singur-cu-ajutorul-peturilor/
http://www.casadex.ro/2014/01/creeaza-o-gradina-din-pet-uri-reciclate-foto-si-video/
 https://www.youtube.com/watch?v=eVwYPri6I6Q
https://www.youtube.com/watch?v=l7o_5UKIKTo

În cauciucurile vechi am plantat crini galbeni, iar în stclele prinse câte trei cu cleme de sârmă vor veni aşezate petunii curgătoare, şi zorele urcătoare 

 În păhăruţe sunt răsaduri de flori şi legume de la A la Z.

 Cofrajele de ouă sunt umplute cu pământ de flori şi au în ele seminţe de ardei iute şi ardei bulgăresc

 În sticlele de Noroc(să fie cu noroc) sunt căpşuni şi fragi, care se simt foarte bine

 Pe o suprafaţă de un sfert de metru pătrat am o cultură cât pe opt metri pătraţi adică 128 de fire

 Sunt pline de sănătate, cresc văzând cu ochii şi le merge bine, poate de la bere...

 Au început deja să înflorească şi după fructificare vor da stoloni curgători care vor face ca montajul să arate splendid.

 În lădiţele astea am fragi aduşi de le munte. Şi ei au flori şi se simt bine la umbra pomilor fructiferi

Într-un recipient vechi de plastic, am ceapă verde pentru consum, vă vine să credeţi? 

La fel în sticle de un litru 

 În sticele de cinci litri usturoi
 Iar aici praz oltenesc
Răîsaduri de legume care vor trece peste câteva săptămâni în sticle de 2 litri  

Salată creaţă şi varză chinezească 

 Vinete mici, sferice, de culoare albă
Căpşunii ăştia stau în pahare, dar nu sunt băubili 

Rozmarinul di care am consumat toată iarna scos acum la soare şi îngrăşat cu zaţ de cafea ca să se revigoreze. Are deja trei ani şi este veteranul grădinii mele de plastic. 

Roşii timpurii pentru plantat în grădină, varanta aceasta de roşii nu merge în sticle, fructele sunt anemice şi puţine. În schimb roşiile Cherry, cresc de nebune, într-o sticlă de 2 litri, firul îţi dă un kilogram de fructe. Gândiţivă vă un kilogram costă 12 lei aşa că e o afacere.
Am de gând să pun 50 de sticle anul ăsta. 

La Uica Mişu ce să vezi
Căpşunii cresc direct în lăzi 

 Trei ani rezistă o astfel de cultură şi e destul de productivă dacă îngraşi pământul după cum te-am învăţat.

 Şeful lor e nepoţelul meu Vlad, tartorul căpşunilor.

Răsaduri de ardei şi roşii de toamnă

Aşa am de gând să le cultiv, de probă mi se pare nebunesc de interesant şi sunt mărturii că într-adevăr se poate. Să vedem ce-o ieşi, vă ţin la curent !!!

3.24.2014

Postul Paştelui şi învăţături despre el

Lucrurile pe care nu ai voie să le faci în post, nu ţin doar de abstinenţa alimentară ci de mântuirea sufletului prin rugăciune, smerenie şi dezbărarea de toate păcatele trufeşti ale trupului.
Iaca aşa sunt şi ne învaţă sfinţii în scrierile lor şi şi în predicile cele mari din biserică.
Dar nu îţi închipui prietene că dacă faci asta şase săptămâni gata, ai scăpat cu obrazul curat şi eşti mântuit.
Că în timp ce ţii tu post cu azimă şi apă, diavolul îţi ia un mic concediu şi se duce să facă surf în insulele Bahamas şi după post ţac! vine din nou asupra ta să te ispitească şi să te culcuşească în alcoovul lui.
De aceea trebuie să fii cumpătat tot timpul anului, să urmezi calea împărătească şi să fii smerit, sfios şi înţelegător cu cei din jurul tău.
Bunăoară, dacă ai o sticlă de rachiu, nu o bea de unul singur, nu fi asin, împarte cu vecinii, prietenii, secretarul de la primărie şi poliţistul de sector.
Nu mânca toată pulpa mielului, ori muşchiul porcului la o singură masă, ascunde ce ţi-a rămas în frigider să îţi mai ajungă şi pe altă dată şi ai grijă nu îmbia pe nimeni, că e de ştiut, carnea face rău în organism, deci opreşte tot răul asupra ta.
În schimb dăruieşte-ţi şi ospătează-ţi musafirii cu cele verdeţuri, ceapă, usturoi, ştevie, urzici, spanac, salată verde şi grinţaiguri potrivite. Nu pune pe masa lor mâncăruri grase şi unse, lasă-i să plece din casa ta mai flămânzi decât au venit, că aşa e creştineşte şi sănătos organismului.
Dacă vine cineva să îţi ceară ajutorul ori un împrumut, nu te repezi ca cel chior, zi mai întâi că eşti prins până peste cap cu nişte trebi urgente, că ai datorii de achitat până în seară, că trebuie să pleci de acasă să rezolvi o dandana a unei rude sau a unui prieten şi după aceea evită acea persoană câteva zile la rând, până uită de ajutorul cerut. Aşa îl vei întări pe om, îl vei face să se descurce prin propriile forţe şi să fie pe picioarele sale, fără să se mai bazeze pe prieteni ori vecini.
Nu prea curvi ! Aici e cel mai greu, că o dată cu postul cel mare dau şi căldurile primăverii şi femeile, de, ca femeile, încep să se îmbrace subţirel să îşi arate dedesupturile şi părţile cele înduioşătoare, iar ochiul bărbatului stă fără să clipească. Aşa că nu te sfătui, fă cum te taie capul, dar să nu afle nevastă că e de rău. Şi nu uita, după aia du-te la biserică să te spovedeşti, că păcatul mărturisit e pe jumătate iertat, aşa că sfatul meu e să te spovedeşti şi să mărturiseşti de două ori, ducându-te la două biserici, ca să fii iertat pe de.a-ntregul.
Fă pomeni în timpul postului, miluieşte-i pe cei săraci şi neputincioşi. Află în gospodăria ta toate gioarsele vechi şi de netrebuinţă şi pune-le în saci frumos legaţi pe care să îi dai de pomană, afişând un zâmbet cucernic şi smerit. Chiar dacă o să fii mai târziu înjurat pe la spate, fii sigur că în faţă nu o să o facă nimeni.
Astfel îţi rezolvi şi curăţenia de primăvară.
Şi mai sunt multe astfel de învăţături pe care să ţi le dau , dar trebuie să plec de acasă fiindcă vine un vecin care mi-a împrumutat drujba să mi-o ceară înapoi şi nu trebuie să mă afle, că mai am câteva zile de lucru cu ea.
Aşa că vă doresc Post Fericit şi păcate iertate !


PS. Aşa cum vă daţi seama, această postare este o parodie ce se vrea şugubeaţă, fără a aduce atingere celor de trebuină în Post. Că sunt mulţi dintre noi care exact aşa se poartă !!!

3.16.2014

Pesto de leurda

Anunţat ieri de meteorologii de pe toate canalele televiziunilor din telecomanda mea veche că o să vină ploi mari şi furtuni care scutură floarea din corcoduşi, am plecat la pădure cu Biba, căţeaua mea tăciune, să ne facem provizie de ştevie, urzici şi leurdă.
Că îmbolnăviţi de primăvară şi dornici să ne curăţim sângele de zgura slăninoasă a iernii care a fugit la Polul Nord, eu şi Nemţoaica mâncăm zilnic buiezi verzi şi proaspete de prin crângurile pustei şi de pe malul Timişului.
Sunt locuri neumblate cele pe care le colindăm noi, codrii negrii cu stejari uriaşi în care încă se simte urletul flămând al lupilor şi târşâitul lăbuţelor de arici.
Iar Biba stă mereu încordată cât eu culeg, mârâind printre musteţi cetişor- cetişor, zburlită de veveriţele care atârnate cu capul în jos, ne privesc îngrijorate : oare am venit să le furăm ghinda din frunzare?
Şi o jumătate de zi petrecută în pădure, îţi mai dă un an de viaţă şi iaca aşa încep fraţii mei să mă simt nemuritor.
Dar hai să lăsăm proza nostalgică şi să vă învăţ cum fac eu 

PASTĂ DE LEURDĂ

Făcătura asta prozaică, dar miraculoasă, e numită de rafinaţi Pesto de leurdă, dar eu prefer să o numesc neaoş şi româneşte, înfulecând-o pre dânsa tot anul pentru că o conserv  după cum urmează.
Pun în robotul de bucătărie jumătate de kilogram de leurdă, două sute de grame de arahide prăjite şi decojite, două sute de mililitri de ulei, puţin hrean ras, puţin ghimbir ras, zeama de la o lămâie mare, sare, piper şi două linguri mari de miere.
Un minut robotul taie la viteză mare şi îmi preface compoziţa într-o pastă mai grosieră, pe care o pun în borcane , iar borcanele le căpăcesc şi le sterilizez ca pe orice conservă (în cuptor la 110  grade, timp de patruzeci de minute).
Pasta asta care merge să însoţească friptura de miel sau de vită, pastele italieneşti, rasoalele şi chiar peştele gătit, stă conservată, pe un raft la întuneric şi temperatură constantă, până în iarnă, când îţi aduce lângă prospăturile de porc senzaţia că primăvara e încă vie şi în sufletul tău.
Încercaţi şi să îmi spuneţi şi mie cum a ieşit

3.14.2014

Împăratul urzicilor

https://www.youtube.com/watch?v=zFDeJ32JSyU

M-a somat Nemţoaica, de cu noaptea în cap, să plec pe malul Timişului şi să îi culeg trei poale pline de urzici, că aşa a vist azi noapte că le mânca pe nerăsuflate cu polonicul dintr-o strachină mare cât oceanul Pacific.
Şi mă ştiţi, eu nu îi ies niciodată din cuvânt, aşa că am plecat şi tocmai mă întorc, băiat harnic şi iute ca fulgerul, de la cules. Aerul rece de pe malul apei, natura zguduită de primăvara tembelă, mi-au turnat spirt în sânge şi de-abia aştept să mă apuc de gătit.
Şi bine înţeles vă învăţ şi pe voi de-ale urzicilor, că dacă nu ne împărtăşim unii cu alţii înseamnă că suntem cufuriţi şi morocănoşi.
Aşadar despre urzici:
- nu culegeţi decât sfârcul lor, cu patru frunze, că sunt fragede şi acolo e gustul cel mare.
- mulţi le spală în ape nenumărate ca să le cureţe de nisip. Fals, urzicile conţin un ulei eteric volatil, care în contact cu apa, cristalizează şi dă senzaţia de nisip. Prin spălări repetate nu faceţi decât să auncaţi pe apa gârlei tot bunul lor.
- nu le lăsaţi să zacă mult timp, gătiţi-le proaspete, aşa efectul energetic şi chimic este perfect.

Ciorba de urzici

Căleşte o ceapă, un morcov, un ardei gras din congelator şi un păstârnac, într-o lingură de untură de porc scoasă din borcanul cu cârnaţi. Când devin sticloase, aruncă în oală o conservă de roşii în suc propriu şi căleşte în continuare, până bulionul se preface într-o marmeladă groasă. Acum adaugă boabe de piper, sare şi trei litri de apă.
Urzicile bine spălate se pun la fiert şi se lasă un sfert de ceas. Cât mai multe urzici, cât mai bună zeamă.
Separat, prăjiţi într-o tigaie cubuleţe de costiţă afumată şi aşa prăjite le adăugaţi în oală.
Mai fierbeţi cinci minute, dregeţi cu sare şi piper pentru gustul potrivit, turnaţi şi un degetar de oţet de mere şi gata.
Oala trebuie să stea cu capac un sfert de ceas pentru îmbinarea aromelor, iar la masă serviţi cu mămăligă în următorul fel: într-un castron încăpător puneţi un morman de mămăligă fierbinte, turnaţi zeama cu multe urzici peste, şi dumicaţi mămăliga cu lingura. Ceva de se nu se există !!!

Musaca de urzici

Fierbeţi o poală de urzici în apă cu foi de dafin, boabe de piper şi sare. Ele să clocotească doar cinci minute, apoi le stoarceţi bine şi le tocaţi din cuţit să fie mărunte, dar nu pastă.
Fierbeţi şi 200 de grame de orez în apă cu sare, lăsaţi-l la umflat apoi stoarceţi-l şi limpeziţi-l cu apă rece.
O jumătate de kilogram de carne tocată de porc vine trasă la tigaie cu fainoşaguri de cârnaţi apoi se stinge cu puţin bulion şi se lasă la odihnit.
Şi acum, ungeţi o tavă cu unt, aşezaţi un strat de orez, unul de urzici, unul de carne, din nou urzici şi la final orez. Faceţi un sos alb pentru gratinat (unt, făină albă, lapte, gălbenuşuri de ou) turnaţi deasupra şi daţi tava la cuptor pentru treisfert de ceas la 170 de grade.
Serviţi cu sos de roşii şi salată de primăvară, leurdă, ridichi, ceapă verde, salată verde.
Nebunie, nu altceva !!!

Iar sus de tot, aveţi link-ul către videoclipul cu chifteluţe din urzici.
Şi iaca- tă, bunătăţile astea o să i le pun Nemţoaicei pe masă astăzi şi sper să îmi dea premiul Nobel pentru urzici...

3.11.2014

Crimă şi pedeapsă

Mi-am deschis primul restaurant în 1990, era un noiembrie friguros şi încălzeam sala localului cu nişte calorifere electrice care consumau de ţi se zbârlea părul pe ceafă, dar era încă vremea în care electricitatea se vindea ieftin şi nu o băgai în seamă. Restaurantul era mare, aveam 64 de locuri la masă, iar la petreceri organizate "înhesuiam" o sută de persoane ca pe nimic. 
Îmi aduc amiinte cât de greu am făcut rost de mobilier, de veselă de tacâmuri, de plite profesionale şi cuptoare, era o vreme în care tot ce se putea vinde lua drumul Serbiei, era o adevărată hemoragie de produse industriale, de toate felurile, începând cu pahare, păhăruţe, păhărele şi terminând cu garnituri de fainţă pentru baie, căzi de fontă, pompe de grădină şi piese de tractor.
Prima veselă a restaurantului era făcută la comandă, din lut negru, manufacturizată de faimosul olar Ionică Stepan de la Biniş, un înger al lutului învârtit pe roată. I-am plătit munca şi arta cu ulei, zahăr şi carne d eporc şi viţel, pentru că era deja criză şi produsele astea se găseau greu.
Prima probă a localului a fost o nuntă de 100 de persoane, reuşisem să găsesc câteva bucătărese cu chef de lucru, dar despre ospătari nici vorbă. Angajasem nişte băieţi fugiţi din unzină, strungari şi lăcătuşi, dar erau de comă, umblau cu degetele în farfurii, trânteau, spărgeau, dărâmau, dar asta era.
Nunta a ieşit extraordinar, aveam trei televizoare color în restaurant, antenă satelit şi toată noaptea nuntaşii au dansat pe MTV. Sonorizarea şi decoraţiunile interioare erau de excepţie, localul era faimos deja prin designul nebunesc, iar inaugurarea adevărată am făcut-o de Revelion, când am servit invitaţilor feluri de mâncare nemaiîntâlnite până atunci în oraş: salate mixte aperitiv servite în cupe, păstrăvi cu sos remoulad, curcan cu portocale, kraut suppe cu şapte feluri de carne, profiterol şi ecleruri cu frişcă. Nu mai spun de murături, pusesem trei butoaie mari de 200 de litri cu legume mixte în saramură şi ajunsesem să vând zeama lor la litru antimahmureală, la echivalentul de preţ a unui litru de bere.
Dar localul a devenit foarte căutat pentru profiterolul din care vindeam zilnic câte două sute de porţii şi pizza care ieşea din bucătărie pe bandă rulantă. Nu mai spunde ciorba de bută care la noi nu se îngroşa cu făină, fripturile înăbuşite şi sarmalele cu mămăliguţă, mari cât pumnul.
Nici de sofisticăraiele de cărnuri cu garnituri servite la inel, salatele combinate din mixturi care aparent nu se împerecheau şi saramura de peşte de Dunăre servită cu vin din partea casei.
Aveam şi o rezervă imensă de câteva sute de litri de palincă de Zalău care se vindea ca pâinea caldă chit că un sfert din ea o beam noi, eu şi personalul.
Nunţile, botezurile şi petrecerile se ţineau lanţ. eram primul şi pentru o perioadă singurul restaurant privat din Reşiţa şi ajunsesem să facem rezervări în stil american, cu o săptămână înainte.
Eu practic dormeam în bucătărie, eram ca un spiriduş la plită şi la cuptoare, cumpăram câte doi porci pe săptămână şi câte un viţel lunar, hăcuiam carnea şi umpleam camera frig, aveam de alergat după legume, unt şi băuturi, începuse să se instaleze o criză, mai ales în ceea ce priveşte berea şi alcoolurile româneşti, aduceam pălincă, vinuri, coniac şi lichioruri din Ungaria şi Bulgaria şi după doi ani m-am săturat de debandada din România, mi-am luat familia şi am plecat în Germania, unde am stat doi ani şi jumătate.
Acolo am re- învăţat gătitul de la a la z, am avut norocul să lucrez cu un patron şcolit la Paul Bocuse în Franţa, era un bucătar la fel de tembel ca mine, dormea şi vieţuia în bucătărie şi am rămas prieteni pe viaţă.
Acum îmi poare rău că nu am îndurat şi nu am rămas în România să mă lupt în acei ani cu banditismul instituţionalizat, dar pe de altă parte gândesc că aş fi rămas doar un bucătăraş de duzină, cu un restaurant elegant şi plin de bani , dar nimic mai mult.
Crimă şi pedeapsă.

3.09.2014

Gătind ca la carte


Am o colecţie aproape impresionantă de cărţi de bucate stivuite în bibliotecă pe raftul cel mai la îndemână.
Iar pe ele s-a aşternut praful de un deget, vorba vine, fiindcă Nemţoaica dă cu pămătuful săptămânal, vruiam să zic, de un deget praful uitării.
Am încetat de mult să mai gătesc după cărţi.
În schimb gătesc întodeauna ca la carte.
Să explic.
După atâţia ani de meserie mi-au intrat în reflex toate aspectele tehnice ale gătitului, compoziţii, combinaţii, tratamente termicie ale alimentelor, proceduri de modificare a texturii, a gustului, a aspectului primar.
Cea mai complicată este secţiunea aluaturi, unde dacă nu ai ochi bun, ori cântar exact, rişti să fâsâi orice coptură pe care o pregăteşti. Eu mă bazez pe ochi şi în ultimii ani, nu mi-au ieşit naşpa aluaturile şi cocăturile. Mai preiau sfaturi şi tehnici de pe net, le încerc, fac teste şi descopăr că de fapt într-un sertăraş al memoriei, le aveam deja, nefolosite de ani şi ani.
Cam aşa e, în bucătărie cam "toate sunt vechi şi nouă toate".
La mine gătitul a devenit un sport de întreţinere precum jogging-ul.
Deschid cămara, congelatoarele, (am trei), frigiderul, amiros, amuşin, mă benoclez bine şi las insăiraţia să vină.
Umplu masa cu alimente, îmi aleg cuţitele trebuincioase, stiva de tigăi, cratiţe şi oale şi intru în transă.
Nu o suport pe Nemţoaica în bucătărie când gătesc, se mişcă precum un melc, iar eu lucrez încă pe principiul vechi că "în bucătărie nu se merge, în bucătărie se aleargă". Aşa că o dau afară şi dintr-o dată mă transform în diavol.
Curăţ, spăl, peliez, feliez, tai, hăcuiesc, tranşez, blanşez, opăresc, frig, dinstui, coc, înăbuş, totul în viteza a cincea şi mai ales, mai ales fac toate felurile de mâncare dintr-o dată.
Am dobândit deja o ştiinţă a programării operaţiunilor care respectând ordinea firească îmi dau deja rezultatul că toate felurile din meniu sunt gata în acelaşi timp.
Tot aşa lucrez şi la târguri, festivaluri şi prezentări.
Mânat de drăcuşorul din mine, rapid, elegant, igienic şi mai ales gustos.
Iar cărţile de bucate stau în raft, doar ca o mărturie a vremurilor în care am dormit cu capul pe ele în bucătărie.
Mai ales că am orgoliul că am devenit, la rândul meu, autor de cărţi de bucate.


3.07.2014

Supa de verzituri

Destrăbălându-mă deunăzi cu de-ale porcului, am revenit astăzi la buna cuviinţă a postului, deşi animalul carnivor din mine se opune cu o îndârjire mai mult decât animalică. Dacă o fi şi o fi, am să îi dau neşte fleici pârpălite în tigaie, ori îi tai o felie groasă din jambonul atârnat în cui în cămara care, fie vorba între noi, a început să semene cu pustiul Gobi.
Nu din cauză că n-am burduşit-o eu cum se cuvine, dar am avut valuri succesive de oaspeţi şi toţi numai unul şi unul, mâncăi de talia mea.
Ăasta să fie paguba cea mai mare, are balta peşte şi cămara resurse, numai o dată să mă încordez şi gata, se umple de bunătăţi pustiul Gobi. Dar până atunci să revenim la cuvioşenia postului şi să vă învăţ despre o

SUPĂ DE URZICI CU LEURDĂ

O mâncare simplă, genială, cu iz de mică Italie, consistentă şi aducătoare de prospeţime în bucătărie.
Şi nu se face greu, deşi cere puţină migală, şi e şi ieftină dacă te-ai obosit să te duci tu personal la pădure să îţi culegi cele trebuincioase.
Dacă nu, scoate cardul din portofel şi târguieşte-ţi din piaţă verziturile de trebuinţă.
Spală şi stoarce bine o sarsana de urzici şi una de leurdă.
Urzicile clocoteşte-le separat cinci minute în apă fără nimic altceva şi stoarce-le de zeama pe care te       sfătuiesc să o opreşti ca să o bei în loc de apă de-a lungul unei zile întregi, ca să te umpli de vitamină, fier şi alte minerale trebuincioase năpârlirii de primăvară.
Ori te poţi clăti pe cap cu ea, după ce te-ai spălat, nici un şampon din lume nu e mai bun decât apa de urzici. O să ai plete mătăsoase, revigorate şi strălucitoare.
Acum mărunţeşte la cuţit un morcov, un păstârnac, o jumătate de ţelină şi o rădăcină de pătrunjel. Dar vezi să îţi iasă ca zarurile şi aruncă-le într-o oală cu câteva linguri de ulei ca să se călească. Tot acolo mai pune şi o tulpină de praz ori câteva cepe verzi, la fel mărunţite. Şi dacă s-au călit, adaugă cam trei litri de apă clocotită şi uun litru din zeama în care au fiert urzicile. Şi dacă ai adus fiertura la clocot şi boloboroseală,
 aruncă în ea după cinci minute leurda şi urzicile fierte o dată.
Zece minute să fiarbă oala şi adaugi pastele făinoase reduci puţin focul şi după cinci minute îl opreşti de tot. Pui capac şi laşi să năduşească fiertura un sfert de ceas ca să se îmbine toate gusturile şi să se umfle pastele.
Dacă eşti păgân şi nu ţii la post, poţi să pui în fiertură o dată cu macaroanele rondele de cârnat afumat, ori rondele de jambon, ca să aibe gust parşiv supa ta şi să te îmbie să haleşti trei castroane unul după altul. Am încercat să dreg supa şi cu câta smântână, dar parcă tot mai bun şi mai neaoş e gustul ei natur, simţi urzicile ţărance, leurda fată mare îmbujorată şi aroma de coconet a pastelor făinoase, la care îţi recomand să nu faci rabat să nu cumperi de cele proaste ci fusilli italieneşti cu ou care au şi ele aroma lor cu rol.
Şi iaca Primăvara sărbătorită cum se cuvine.
Şi burdihanele noastre aşijderea !