11.18.2017

REȚETE CU OUA


                                                               

                                                                                REȚETE CU OUĂ

Găigană ca în Banat

Să cureţi două cepe şi tăiate mărunt, să le arunci într-o tigaie cu trei linguri de untură încinsă. Mai adugă un ardei gras, o roşie spintecată şi curăţată de pieliţe, stropeşte simplu cu sare şi piper şi lasă compoziţia să se călească uşor.
Adaugă o jumătate de cană de apă, pune capac şi lasă să clocotească până scade fiertura. Acum adaugă trei ouă bătute cu două linguri de smântână, şi amestecând iute, fă găigană să fie moale ca o pastă şi mintenaş răstoarn-o în farfurie lângă mămăligă fierbinte. Deasupra presară mult pătrunjel verde tocat mărunt şi dă-i obraz cu boia de ardei. Dar înainte îţi trebuie o ţuică de prună curată, străvezie în inima ei şi gu aromă de sâmbure.

Caigana oltenească

Taie rondele o tulpină de praz, un ardei kapia, două roşii pe care le cureţi de pieliţe şi de seminţe, un ardei iute şi câteva tulpiniţe de ceapă verde. Pe toate stropeşte-le cu cinci linguri de ulei, sare, piper, cimbru şi lasă-le să se odihnească amestecate zece minute.
Apoi căleşte-le în tigaie la foc iute şi când încep să prindă culoare iar roşia lasă zeamă, stinge-le cu  apă clocotită şi adaugă patru ouă, pe rând. Trebuie să se facă în tigaie un rumeguş auriu plin de culorile legumelor. Această caigana se pune movilă în farfurie cu telemea felii lângă şi însoţită de o salată oţetită cu de toate, ca să meargă vinul de butuc.

Scrob muntenesc

Bate trei ouă într-un castronaş cu patru linguri de unt topit, un praf de sare şi unul de piper, adaugă  două linguri de caşcaval ras fin, patru linguri de lapte şi pune totul la prăjit în tigaia puternic încinsă, amestecând mereu. Obţii gogoloaie aurii cu o uşoară rumeneală, pe care le serveşti cu pâine prăjită şi o cană de lapte fierbinte alături. Această mâncare de mic dejun nu suferă băuturi beţive lângă ea.

Scrob cu telemea

Îţi trebuie 100 de grame de telemea stoarsă de must şi mărunţită la cuţit. Pe ea o pui în tigaie cu o linguriţă de unt şi o lingură de ulei. Trebuie să prindă telemeaua a se întinde ca o peltea şi atunci sparge desupra trei ouă. Şi mestecă vârtos să se facă scrob cu şuviţe. Sare să nu pui , nici piper ci numai nişte boia deasupra când o pui în farfurie, iar lângă să ai ceapă spartă în pumn şi frecată cu sare şi miez proaspăt de pâine. Iar un vin care să însoţească minunea asta, este un sec alb din podgoriile dobrogene, ori o roşioară cu damf de sâmbure.
  
Scrijele de ou

Fă omletă simplă din trei ouă şi dacă s-a răcit, pune-o pe planşeta de lemn şi tai-o ca pe tăiţeii cei laţi. Pudreaz-o cu sare, piper şi cimbru, mai dă-i şi o faţă de boia dulce, şi aruncă din nou scrijelele într-o tigaie în care s-au încins două linguri de unt. Adaugă verdeaţă tăiată fin, adică pătrunjel şi mărar, şi răstoarnă scrijelele peste o moviliţă de mămăligă cu gaură în mijloc. Mai stropeşte cu nişte smântână şi presară brânză de burduf. Poftă hulpavă se cuvine la scrijeaua asta şi un vin de la beci rozaliu şi cu aromă de piersică în sânul său. 

Omletă simplă

Bate două ouă într-un castronaş cu o lingură de lapte rece, sare şi piper. Toarnă compoziţia într-o tigaie bine încinsă, pe care aţi uns-o cu pensula înmuiată în ulei. Se roteşte compoziţia cu tigaia, pentru a se aşeza într-un strat uniform. Se prăjeşte pe o singură parte în varianta franţuzească, desupra rămânând cremoasă. În varianta americană se prăjeşte pe amândouă părţile ca o clătită, în acest caz fiind garnisită în farfurie cu adaosuri de legume, carne de pui, sosuri, ori ketchup. Se poate face omletă numai din albuşuri  (de la patru ouă), numai din gălbenuşuri amestecate cu cantitate dublă de lapte, se pot introduce în compoziţie tot felul de legume tăiate fin – ardei, ceapă, praz, ciuperci, afumături de porc- cârnăciori, costiţă, kaiser, jambon, ficăţei de pasăre, brânzeturi, măsline.

Omletă pufoasă

Bate trei albuşuri cu sare până se fac zăpadă, amestecă-le cu gălbenuşurile frecate cu sare, piper, boia şi trei linguri de unt topit. Pune-le într-o soteuză băgată în bain mare şi amestecându-le mereu, găteşte-le până cresc şi devin cremoase. Aşază-le în farfurie pe felii de pâine prăjită, şi costiţă trasă la tigaie, Lângă să ai murături şi un vin aspru sec şi roşu.


Omletă în patru culori.

Ai nevoie să iei o tigaie în care să faci din beţe de frigăruie o cruce care împarte tigaia în patru sferturi.
Şi acum bate un ou cu sare piper şi boia ca să dea roşu, două albuşuri bate-le numai cu sare şi piper alb, două gălbenuşuri subţiază-le cu o lingură de lapte, adaugă un pic de şofran şi ai culoarea galbenă, iar încă un ou să îl baţi cu pătrunjel mult tocat spre a se face verde. Şi toarnă fiecare compoziţie în sfertul ei de tigaie şi când începe omleta să se închege, scoate beţele afară şi scutură tigaia să se îmbine bucăţile-sfert şi să se lipească. Trebuie să ai grijă când scoţi omleta din tigaie ca să nu sfărâmi bunătate de lucrătură. Lângă ea, nişte felii de pâine albă, şi un pahar de bere amăruie.

Omletă spaniolească

Curăţă un cartof taie-l feliuţe fine de tot, ca pentru chips-uri (cel mai bine e să foloseşti  feliatorul de la răzătoare) şi prăjeşte-l pe jumătate în ulei adânc. Stoarce bine de ulei feliile într-o sită şi când s-au răcit puţin, amestecă-le cu patru ouă bătute cu patru linguri de lapte , patru linguri de smântână, sare şi pier. Pune compoziţia într-o tigaie încinsă cu foarte puţin ulei şi când s-a prăjit pe fund închegându-se, întoarce omleta ajutându-te de o farfurie (răstoarnă pe o farfurie lată omleta ca să vină cu partea rumenă în sus, apoi fă-o să lunece din nou în tigaie, fără să se rupă. Prăjeşte bine şi pe cealaltă parte, apoi serveşte-o tăiată în felii ca pizza, cu sos de chilli alături, sos de roşii, ketchup ori alt sos picant. Plăcinta asta spaniolească se mănâncă de obicei rece la micul dejun de vară, însoţită de rachiuri tari, ori fierbinte seara cu un coctail de vin cu fructe şi sucuri acidulate numit Sangria.

Turn de omlete

Fă mai multe omlete, fiecare din două ouă, adăugând câte două linguri de lapte, o linguriţă de unt, sare şi piper.
Aşează prima omletă în farfurie, deasupra presară ceapă verde mărunţită, frecată cu sare şi  piper, aşează încă o omletă deasupra, pe ea presară caşcaval ras, încă o omletă peste, pe care să pui felii de cârnat prăjit şi solzişori de jambon afumat, încă o omletă şi peste ea aşează felii subţiri de roşie stropită cu sare, piper şi cimbru, iar ultima omletă din vârf să o faci numai din albuşuri. Presar-o cu seminţe de susan prăjite uşor în tigăiţă, boia de ardei ca să facă bobiţe roşii şi înfige în mijloc un băţ de frigăruie.
Bine înţeles fantezia ta te va îndemna să faci felurite combinaţii interesante (ciupercuţe, ardei, felii de vintete prăjite, parmezan, Să ai alături ketchup şi un sos de muştar făcut din muştar dulce, o lingură de vin alb sec, un gălbenuş de ou crud, trei linguri de ulei de măsline şi o lingură de boabe de muştar sparte uşurel în mojar. Cu pâine şi un vin alb demisec e cea mai potrivită gustare de la amiază.

Ouă la pahar

Ia 4 pahare de sticlă groasă de 100 de mililitri, unge-le pe interior cu unt, presară uniform verdeaţă în pahare, sparge în fiecare pahar câte un ou, presară sare şi piper, rade puţin caşcaval şi desupra aşază drept capac o felie de roşie.
Aşază paharele într-o cratiţă umplută pe jumătate cu apă şi dă-i cratiţa la cuptorul încălzit la 200 de grade pentru un sfert de ceas.
Serveşte fierbinte cu ketchup şi pâine prăjită.

Cuiburi de ouă

o mămăligă vârtoasă din trei ceşti de apă, una de mălai grisat, un praf de sare, unul de piper, puţină boia şi trei linguri de ulei.
Mămăliga trebuie frământată până nu se mai prinde de ceaun. Las-o să se răcească, apoi formează cu mâinile unse cu ulei bile de mărimea unui pumn şi fă în mijloc o adâncitură încăpătoare,
Aşază cuiburile într-o tavă unsă cu unt, în fiecare pune feliuţe de cârnat afumat, brânză tăiată cubuleţe şi sparge la final un ou. Presară verdeaţă, sare şi piper şi dă-i tava la cuptor la 200 de grade pentru un sfert de ceas.
Fiecare cuib vine aşezat în farfurie pe un strat de smântână groasă ornată cu boia de ardei dulce şi pătrunjel tocat.

Maioneză crudă

Freacă într-un castron trei gălbenuşuri de ou cu un praf de sare şi o linguriţă de apă rece, adăugând prin picurare jumătate de litru de ulei. Ai grijă, nu schimba sensul rotaţiei lingurii de lemn cu care învârţi în castron şi nici nu picura ulei prea mult ca să nu se taie maioneza. Dacă se taie, picură câţiva stropi de apă rece şi redu cantitatea de ulei adăugat. La final poţi adăuga pentru gust muştar, zeamă de lămâie, oţet de mere, verdeaţă tocată, capere tocate etc.

Maioneză semi- crudă

Două gălbenuşuri crude, unul fiert, se amestecă într-un castron cu un praf de sare, o linguriţă de muştar, zeama de la o lămâie. Aceeaşi procedură ca la maioneza crudă.


Reţeta de sos Olandez

Freacă un pachet de unt cu lingura de lemn şi frământă-l ca să scoţi tot zerul din el, apoi pune-l într-o soteuză şi încălzeşte-l să se facă lichid.
Într-o crăticioară pusă pe bain –marie (adică într-o altă cratiţă în care clocoteşte apă)  pune şase gălbenuşuri pe care le-ai frecat cu un praf de sare şi o lingură de apă rece de la gheaţă. Ouăle au tendinţa la căldură să se coaguleze iar tu trebuie să amesteci mereu, în acelaşi sens, şi să torni untul topit în firişor subţire. De fapt faci o maioneză la cald pe care trebuie să o priveghezi să nu se taie.
Dacă dă cel mai mic semn, adaugă repede o lingură de apă rece şi mestecă luând vasul de pe bain-marie.
În momentul în care se încorporează tot untul (să nu îţi scape şi zerul care mai rămâne pe fundul crăticioare) tragi crăticioara de pe foc, o mai mesteci până se temperează şi la final presară deasupra aşchii de unt care se va topi şi va face o pojghiţă protectoare. Acest sos este bun la toate şi poate servi la diverse combinaţii.

Alt sos de ouă

Fierbe 4 ouă şi dă-le prin sită deasă ca să se facă fărâme mai mici decât gămălia chibritului. Peste ele să torni maioneză rece făcută din 2 gălbenuşuri crude, unul fiert şi 200 ml. de ulei. Adaugă nişte tarhon scos din oţet şi tăiat mărunt, o linguriţă de capere tocate la cuţit şi stoarse de zeamă, sare, piper, un strop de muştar şi un strop de zeamă de lămâie.
Este sosul de bază.
Dacă vrei să îl dai garnie la peşte cu carnea albă, adaugă câteva fileuri de anşoa pasate.
Pentru rasoluri de vită înlocuieşte tarhonul cu pătrunjel verde iar în loc de capere, pune hrean ras, proaspăt.
Pentru legume natur, înlocuieşte tarhonul cu mărar tocat fin şi adaugă unt înfierbântat.
Pentru carnea de pui, scoate tarhonul, caperele, pune nucuşoară rasă, un strop de oţet de mere şi o mână întreagă de stafide opărite cu vin alb şi bine stoarse.

Ouă umplute pentru mese festive

Fierbe douăsprezece ouă, şi pune-le curăţate să stea la rece în frigider.
Taie-le în jumătăţi longitudinal şi scoate gălbenuşurile.
Şi acum trei umpluturi:
- patru gălbenuşuri, 100g. pateu de ficat de pui, un sfert de legătură de verdeaţă tocată, o lingură de unt. Se freacă spumă şi se umplu 8 jumătăţi de ou.
- patru gălbenuşuri, 100 g. caşcaval ras pe răzătoarea fină, sare, piper, boia din belşug şi bucăţele minuscule de ardei iute roşu tocat. Bine omogenizat, serveşte la umplerea altor 8 jumătăţi de ou.
- patru gălbenuşuri , un fileu de macrou afumat, sare, piper, frunzuliţe de rozmarin proaspăt tocate mărunt, se freacă cu adaos de ulei picurat. Umpleţi ultimele jumătăţi de ou cu această compoziţie.
Pe un platou încăpător închipuiţ o pajişte de salată verde tăiată fideluţă, aşezaţi ouăle alternându-le, iar printre ele presăraţi mai multe sorturi de măsline, felii de ridichi de lună,  bastonaşe de ardei graş şi gogoşar. Alături să aveţi maioneză, sos olandez şi sosul de ouă. Bere cât încape şi crutoane de pâine la acest aperitiv deschizător de poftă.

Ouă de prepeliţă în sos de smântână

Socoteşte cam cinci ouă la o porţie de om zdravăn. Fierbe ouăle şi curăţă-le de coajă (off! Ce migăloasă treabă). Pune-le în congelator să se facă beton şi prepară sosul de smântână. Să înfierbânţi trei linguri de ulei de măsline într-o crăticioară, toarnă jumătate de litru de smântână dulce , dă-i sare şi piper, şi tornă-l fierbinte peste ouăle îngheţate pe care le-ai aşezat în cupe de şampanie. Ornează cu crutoane de pâine prăjite în ulei de măsline, pătrunjel verde şi câte un fileu de anşoa. Contrastul dintre rece şi fierbinte e odihnitor şi amuzant. Vezi să ai la îndemână vin spumant ori un vermut alb ca să fie de udătură.

Ochiuri de ou poşate

Într-o oală încăpătoare pune să fiarbă 1 litru de apă cu cinci linguri de oţet. Şi când începe să clocotească apa uşurel  sparge pe rând câte un ou să se închege şi ai grijă cu o paletă cu găuri să aduni albuşul în jurul gălbenuşului ca să îţi iasă un gogoloi frumos. Şi cam trei minute să fierbi fiecare ou, apoi scoate-l pe o sită să se scurgă.
Şi fiecare ou vine pus pe o felie de pâine prăjită unsă cu unt şi presărată cu ceapă verde tocată fin, desupra aşază feliuţe de afumătură prăjită la tigaie să se facă uşor crocantă şi mai toarnă peste, sos de ouă. Lângă, să ai nişte salată de crudităţi şi un pahar de vin negru aspru şi greu. Oh,oh!

Ouă fierte în pijama

Fierbe 6 ouă tari şi lasă- le decojite să se răcească bine în frigider, ca să fie tari.
Străpunge fiecare ou cu o frigăruie de grătar şi tăvăleşte-l prin făină albă amestecată cu sare şi piper, apoi prin ou bătut amestecat cu puţin iaurt, iar la urmă prin pesmet. Prăjeşte-l ţinându-l de frigăruie şi rotindu-l, în baie de ulei adânc, extrem de fierbinte. Apoi lasă fiecare ou să se odihnească pe şerveţel de hârtie şi să îşi scurgă uleiul surplus. Reia procedura o dată şi încă o dată şi încă o dată, până te plictiseşti.
Acum ia ouăle răcite uşor, taie-le în două şi aşează-le pe un pat de salată verde fâşii, asezonată cu sare, piper, suc de lămâie şi ulei de măsline. Presară jur împrejur nuci prăjite lejer în cuptor şi sfărâmate cu sucitorul de tăiţei, sămburi de pistazzia săraţi, seminţe de doveleac şi arahide prăjite date prin boia . Mai adugă un pumn de măsline dezosate, firişoare de creson şi serveşte la masă alături de un sos olandez şi pâine cu cereale. Aici bună este o bere rece din sortul acela numit Hefe, adică bogată în drojdie, ori un vermut italienesc făcut şpriţ cu Fanta.

Ouă fierte  în fulgarin

Fierbe şase ouă să fie tari şi curăţate de coajă, lasă-le în frigider să se facă tari.
Apoi să înveleşti fiecare ou într-o felie subţire de costiţă afumată, fixează montajul cu o scobitoare, şi aşezate într-o tavă, pune ouăle unse cu unt şi presărate cu sare şi piper să se coacă zece minute la cuptor.
Iar ouăle aceste cu fulgarin de costiţă, serveşte-le aşezate pe salată de cartofi, ori pe spanac făcut cu smântână. Şi dacă e iarnă, să ai murături însoţitoare şi vin fiert cu scorţişoară, dacă e vară, o salată de castraveţi cu iaurt şi un şpriţ alb cu borviz rece.

Ouă fierte în palton

Să fierbi 10 ouă, să le cureţi şi să le pui la răcit în frigider. Apoi să iei pastă de mititei (un mic pentru fiecare ou) şi să înveleşti pe rând cu ea fiecare ou, după ce l-ai pudrat cu sare şi piper şi l-ai tăvălit prin făină albă. Vezi ca stratul de pastă de mici să fie uniform şi să încerci să păstrezi forma oului, fiindcă ochiul mănâncă înaintea gurii !
Iar aceste ouă să le prăjeşti în ulei adânc la foc iute, apoi să le laşi să se scurgă de ulei pe o sită.
Şi ouăle întregi le aşezi pe un pat de salată a la rousse, făcută din legume fierte şi legume crude, amestecate cu maioneză şi cu puţină smântână.
Să ai la îndemână muştar pentru cei doritori iar înainte să le dai să bea o votcă de la gheaţă, ca în Siberia.

Ouă fierte în covertură

Fierbe 6 ouă şi lasă-le curăţate în frigider să se întărească.
Într-un vas de Jena uns cu unt din belşug, pune un strat de un deget de sos bechamel, aşază ouăle fierte cu spaţii între ele, pune deasupra felii de şuncă afumată, şi toarnă încă un strat de sos bechamel amestecat cu smântână şi pătrunjel tocat fin, presară cu parmezan ras, aşchii subţirele de unt şi dă-i la cuptor o jumătate de ceas la 180 de grade.
Scoate porţii pe farfurie cu paleta, mai presară pătrunjel verde, lângă, aşează castraveţi muraţi şi gogoşari marinaţi, însoţeşte cu pâine proaspătă şi un vin roze fructat.

Ouă fierte în plapumă

Fierbe un kilogram de cartofi, curăţă-i de coajă şi taie-i felii groase de un deget.
Aşază un rând de felii de cartof într-o tavă unsă cu unt, peste ele pune şase ouă fierte şi tăiate în felii. Presară sare, piper, cimbru uscat şi acoperă cu restul de cartofi. Desupra să aşezi rondele de cârnat afumat şi să îngropi toată tava într-un sos de sufleu făcut din jumătate de litru de smântână bătută cu şase gălbenuşuri de ou, sare, piper şi un strop de coniac de cel bun. Tavă să meargă în cuptor jumătate de ceas la 180 de grade iar apoi să o laşi să se odinească puţin şi să se întărească plapuma.
Taie pătrate cu paleta, aşază-le în farfurie şi stropeşte dimprejur cu sos de roşii fierbinte. Lângă fă o salată din rondele de praz muiate în ulei, stropite cu sare, piper şi zeamă de lămâie. Iar băutură te las pe tin să îţi închipui.

Ouă pitite în părădaisă

Alege roşii mari, sănătoase taie-le capacul, scobeşte miezul şi lasă-le la scurs pe o tavă cu gura în jos. Pentru fiecare roşie bate un ou cu sare, piper, o lingură de caşcaval ras şi o linguriţă de unt topit, iar umplutura asta, aşeaz-o în roşie, pune roşiile umplute într-un vas de Jena cu capac, în care ai turnat o lingură de vin sec alb şi dă vasul în cuptor la 200de grade timp de 20 de minute. Serveşte roşiile presărate cu pătrunjel verde şi însoţite de bucheţele de conopidă pe care le-ai fiert în apă cu sare, iar apoi le-ai stropit cu ulei, sare, piper şi zeamă de lămâie. Şi bea lângă un coctail făcut din suc de roşii (că tot ţi-a rămas pulpa scobită) cu ţelină rasă , sare, piper şi doar un strop de votcă.


Salată nemţească de ouă

Fierbe zece ouă, curăţă-le de coajă şi taie-le în sferturi.
Amestecă-le într-un castron încăpător cu două sute de grame de şuncă de Praga tăiată fideluţă, o sută de grame de măsline negre dezosate, o căpăţână de salată verde ruptă mărunt în mâini, asezonează cu sare şi piper, iar deasupra toarnă maioneză, dar nu prea multă ci doar să dea luciu şi să lege puţin. Serveşte cu felii de pâine prăjită iar lângă bea bere rece.

Salată de ouă cu sardele

Fierbe 6 ouă, curăţă-le de coajă şi lasă-le în frigider să se întărească.
Rade o ceapă pe răzătoarea mare, amestec-o cu o cutie de sardele în ulei, aşază compoziţia pe un platou peste frunze de salată verde şi praz tăiat fâşii, desupra pune felii de ou, ornează cu maioneză amestecată cu puţin hrean ras şi presară cu pătrunjel verde.


Chifle umplute cu ouă

Fierbe 4 ouă tari răceşte-le şi apoi transformă-le în piure cu blenderul, adăugând puţin ulei de măsline. Taie în cubuleţe fine o bucată zdravănă de jambon curăţat de orice urmă de grăsime, câţiva castraveciori acri, adaugă pasta de ou şi potriveşte-i gustul din sare şi piper.
Scobeşte 4 chifle frumoase, tăiate cu capac la partea superioară, umple-le cu compoziţia de ou şi dă-le cinci minute la cuptor la foc iute ca să devină uşor crocante.
Se mănâncă fierbinţi, însoţite de o cană de ceai la micul dejun, ori ca gustare între mese alături de o salată de crudităţi.


Supă de ouă cu ceapă

Căleşte într-o oală cu puţin ulei, patru cepe tăiate solzişori, o legătură de pătrunjel şi una de ţelină. Când ceapa devine sticloasă, adaugă o lingură cu vârf de făină, amestecă uşor să se rumenească şi stinge călitura cu trei litri de apă. Asezonează cu sare, piper, boia de ardei şi clocoteşte amestecând încontinuu, până dispare gustul de amidon al făinii. Toarnă două linguri de oţet de mere apoi sparge pe rând şase ouă, cu grijă ca să rămână întregi şi cu o paletă adună albuşul împrejurul gălbenuşului.
Într-o farfurie adâncă aşază o felie de pâine rumenită în unt, toarnă peste ea zeama fierbite şi deasupra un ou fiert. Ornează cu pătrunjel tocat şi boia de ardei.

Supă de ouă cu chimion.

Prăjeşte lejer într-o tigăiţă trei linguri de chimion amestecând cu lingură de lemn, pentru a stârni uleiurile din seminţe şi a amplifica aroma. Toarnă peste chimionul prăjit o sută de grame de ulei şi când uleiul începe să sfârâie, trece-l printr-o strecurătoare de ceai şi pune-l într-o oală. În acest ulei căleşte o ceapă tăiată mărunt, doi morcovi şi o rădăcină de pătrunjel tăiate cubuleţe, un păstârnac şi un sfert de ţelină rase. Căleşte să se rumenească uşor, stinge cu trei litri de supă de oase  de vită ori de pasăre (spinări, gheare, tacâmuri) şi fierbe un sfert de ceas. Adaugă pe rând şase ouă, cu grijă ca să rămână întregi şi cu o paletă adună albuşul împrejurul gălbenuşului.
Se serveşte cu crutoane de pâine şi verdeaţă.

Supă de ouă cu roşii

Dă-i pe răzătoare două kilgrame de roşii, amestecă-le cu  cinci linguri de ulei, sare, piper măcinat, cimbru uscat şi două foi de dafin sfărâmate. Pune compoziţia într-o oală să se călească uşor, apoi stinge călitura cu o sticlă de vin spumant cu aromă de piersică şi doi litri de apă. Lasă să clocotească o jumătate de ceas spumuind şi amestecând din când în când. Atenţie ! Supa asta are tendinţa să dea pe dinafară aşa că folosiţi o oală încăpătoare şi fiţi cu ochii pe ea!!!
Strecoară supa prin sita fină, drege-o cu oţet de mere, zahăr şi coajă de lămâie rasă, pune-o din nou la fiert adăugând făşiuţe de ardei roşu ori gogoşar (nu prea mult) arpagic curăţat ori rondele de praz (din belşug) iar când legumele sunt moi, adugaţi pe rând 6 ouă cu grijă ca să rămână întregi şi cu o paletă adună albuşul împrejurul gălbenuşului.
Se serveşte cu adaos de smântână în farfurie, crutoane şi alături cu ceapă verde frecată cu sare şi piper.

Ouă împărăteşti

Fierbe câte ouă ai necesar socotind câte un ou de musafir.
Lasă-le curăţate de coajă să se întărească în frigider, apoi înarmează-te cu răbdare.
Mai întâi să tai la fiecare ou fundul cu un cuţit subţire şi bine ascuţit, în aşa fel ca oul să poată sta în picioare.
Apoi taie-i vârful cam la o două treimi din înălţimea lui, în aşa fel încât trei sfert din gălbenuş să rămână în postament iar un sfert în capac. Cu grijă şi cu o chiuretă de bucătărie scoate gălbenuşurile fără să degradezi oul.
Gălbenuşurile le dai pe o răzătoare, le amesteci cu nuci pisate, sâmburi de migdală prăjiţi uşor la tigăiţă şi seminţe decorticate de dovleac la fel prăjite, cu sare şi piper. Din ele vei confecţiona, folosindu-ţi fantezia, postamentul pentru ouă, pe un platou decorat cu frunze de salată înmuiate în ulei cu suc de lămâie sare şi piper, floricele din tulpini de praz, înmuiate în ulei de susan şi tăvălite prin fulgi de ardei, trandafiri din ridichi roşii, ornamente din ridichie albă şi felii de lămâie. Ouăle se umplu cu icre roşii şi negre, folosind următorul artificiu: introduceţi o foaie de dafin în scobitura oului pentru al separa în două în aşa fel încât să obţineţi două buzunăraşe. Umpleţi un buzunăraş cu icre roşii, iar celălalt cu icre negre. Aşezaţi ouăle pe platoul de servire, cu căpăcelul lâgă, în care aţi presărat  feliuţe de măsline negre, vezi şi roşii, presăraţi cuburi de gheaţă peintre ele şi serviţi alături de votcă de la gheaţă.


11.12.2017

Duminica în cuină la Uica Mihai- volumul 1

11.06.2017

Pește în post

Postul cu ale sale restricții îi sperie pe mulți, mai ales pe gurmanzi. Fraților, păi ce calea valea, putem să gătim de post miraculos și elegant, cu mult gust și fără să încălcăm pravila. Ia-n vedeți aici:


10.26.2017

Alege oaia... am ales !!!

Ministrul agriculturii, un bătrânel tânăr şi extrem de simpatic cu zvâc, pe care l-am cunoscut şi i-am dat să mănânce din ceaunul meu cu fasole ( s-a lins pe buze) a lansat astăzi programul guvernamental " ALEGE OAIA"  prin care îndeamnă românaşii să consume carne şi produse din carne de oaie, lactate şi derivate.
Pentru cei trecuţi prin viaţă, şi cu experienţă, nu mai e nevoie de nici un îndemn din partea guvernului, carnea de oaie e subtilă şi plină de substanţă istorică, hrănitoare şi deosebit de sănătoasă. Seul ei conţine o grupă de colesterol bun care combate colesterolul rău şi ajută la curăţarea sistemului circulator şi restaurează elasticitatea vaselor sanguine.
Eu unul sunt mare mâncător de carne de oaie, mai ales toamna şi o gătesc în fel şi chip.
Nu vă daţi seama ce bună e o supă grasă, oltenească din carne de oaie, care trebuie mâncată neapărat fierbinte să nu i se închege seul deasupra, ori o pulpă de oaie fiartă în zeamă de varză cu cartofi întregi şi sferturi de curechi murate...
Offf ! îmi lasă gura apă.
Ce să mai zic de papricaşul de oaie, de un gulaş cu cartofi, ori de oaia la cuptor cu cartofi alături, ciobiţa apelpisită dreasă cu ardei iute, ori oaia gătită pe pat de varză creaţă, stropită cu vin şi unsă cu muştar...
Până vă dumiriţi şi alegeţi oaia, vă ofer un argument video, PRIMA EMISIUNE DIN COLECŢIA SAREA ÎN BUCATE, FILMATĂ ÎN 2008.

9.28.2017

Zacuscă specială

Asta a fost acum trei ani, la Buziaş, la Festivalul Papricaşului. 1.800 de kilograme de legume tzransformate în 600 de kilograme de zacuscă. Ardei, gogoşar, ceapă, vinete, bulion.
De atunci fierb la ceaun în fiecare toamnă şi  căpăcesc borcane fără număfărănumărfărănumăr. Cam trei mii de bucăţi.
Şi ca să vă bag în priză, vă dau pe repede înainte o reţetă mai specială ca să vă bateţi capul.
Dă- i pe răzătoare 3 kile de ceapă şi las-o la stors patru ore să nu mai rămână în ea pic de zeamă.
Tot aşa să faci cu cinci kile de gogoşar şi cinci kile de ardei kapia.
Mai rade şi cinci kile de mere idem.
Acum coace pe plită cinsprezece kile de vinete, curăţă- le toacă- le şi lasă- le şi pe ele la stors cinci ore.
Schepsisul este să îţi rămână numai pulpa legumelor fără pic de lichid.
Iar zemurile rămase le clocoteşti dimpreună mai adăugând ţelină, pătrunjel, morcov ras şi le pui în borcane ca să ai pentru încropit ciorbe apelpisite.
Dacă n-ai ceaun mare cu fund groas, fură unul ori ia- l împrumut de la vecina cu ochi adumbriţi.
Căleşte ceapa şi merele dimpreună, într-un litru şi jumătate de ulei, adaugă ardeioasele, dă-i cu sare şi piper măcinat, într-o tigăiţă să ai înfierbântate  trei linguri de boabe de piper, una de chimen şi una de boabe de coriandru. Adaugă- le în zacuscă.
Mai pune crenguţe de cimbru vreo două, zece foi de dafin, un pahar de vin alb dulce şi când începe să clocotească ceaunul rămâi de strajă lângă el un ceas încheiat amestecând cu osârdie.
Adaugă acum vinetele şi mai o jumătate de ceas osteneşte cu linguroiul cel de lemn. Acuma adaugă trei litri de bulion gros şi dulce la gust, un păhărel de oţet de mere şi gata.
Mai fierbi la ceaun o jumătate de ceas şi când îţi iese uleiul deasupra fierturii să ai borcanele pregătite pentru căpăcit.
Ce mare filozofie, le mai dai la bain marie o dată şi ai zacuscă peste iarnă.

9.24.2017

Zupa fermecată a lui Uica Mihai

Cetind o postare a precinului Mircea Groza de la Zalău, Zupă de carne, m-a prins mistuitoarea poftă de o zupă ca în banat şi în crucea dimineţii am pus oala (de fapt un oloi de cinşpe litre) să fiarbă molcom că aşa trebe zama asta să fie trebăluită, numai la foc mic, cetişor- cetişor, ca să nu se tulbure şi să nu piardă gusturile cele bune.
Mai întâi aleg patru morcovi mari pe care nu îi curăţ de coajă ci doar îi spăl frecaţi cu buretele iară morcovii aceşteia, alături de două rădăcini de pătrunjel, una de păstârnac şi o ţelină tăiată în opt, la fel lăsate în coaja lor şi întregi, le pun în cruce pe fundul oalei drept temelie. Şi peste ele aşez o scăriţă de porc proaspătă, două aripi de curcan, un sfert de găină bătrână, jumătate dintr-un rasol de vacă şi mai un os cu măduvă, câta piept de gâscă şi două pulpe de raţă. O linguriţă vârfuită de piper boabe, o foaie de dafin două linguri de sare, apă cât să stea deasupra cărunrilor de două degete şi pe foc cu capac deasupra trei ceasuri, numai focul potrivit să susure oala şi să nu dea clocote mari. Spre sfârşit adaug câteva foi de ceapă şi mai las să fiarbă ca să prindă culoare.
Când curge măduva din osul de vită, strecor fiertura cetişor prin sită iar cărunrile le mănânc la botu calului, fierbinţi cu hrean. Bine înţeles fac parte cinstită şi căţelei Biba şi mâţoilor Juju şi Fifi.
Nevastă- mea îşi alege osul cu măduvă şi scăriţa de porc iar legumele le ţin să le fac cu maioneză şi piept de gâscă un fel de salată.
Acuma despre zeama strecurată în care să nu uiţi cumva foaia de dafin:
E o supă clară concentrată pe care poţi să o farmeci cu găluşte de gris, cu tăiţei de casă, cu şpeţele daţi pe răzătoare, mai dregând- o cu pătrunjel verde, şi niţel piper măcinat.
Trei castroane am sorbit ca hulpavul ca să am putere să mă aşez la tastatură pentru postarea asta şi mulţam lu Dumnezeu că mă ţin încă baierele să gătesc, să mănânc şi să scriu.
Şi vă doresc şi vouă la fel !!!

9.10.2017

Gâscă îndopată

Trăiesc o duminică înţepenită, scoasă din fuiorul ei, pentru că buzumeneala celor două zile de rugă la Buziaş m- a scos din trocile mele şi acum stau pe gânduri şi cujet, ce scurte s-au făcut ceasurile, zilele, săptămânile şi anii, parcă s- a strâmtat timpul şi nu mai poţi să îl îmbraci ca pe o cămaşă.
Parcă ieri era primăvară şi se făcea de Paşte, cu ouă roşii şi miel la cuptor, şi iaca se face de toamnă cu ruginiu în platani şi gâşte îndopate cu boabă de strugure şi miez de nucă pârpălită pe pat de varză drupeşă şi ardei roşu firoscos.
Şi parcă ieri îmi mijea mustaţa şi mă bărbieream întâia-ş dată şi acuma numa ce am tâmplele albe şi laba gâştii în colţul ochilor, că tot vorbim de gâscă îndopată.
Şi că pomenirăm aşa de minunea asta, iacă vă învăţ cum să aşterneţi una săftoasă pe masa de duminică.
Şi o să vedeţi că timpul se lărgeşte la loc şi o să vă încapă iară, în mânecile lui.

Gâscă îndopată la cuptor

Că să îţi iasă la meserie gâsca asta, ai două căi de urmat:
Fie tai, cureţi şi rânduieşti repede gâsca pentru fript, să nu dureze mai mult de jumătate de ceas altfel i se împietreşte carnea şi iese friptura iască şi cu gust de carton gofrat...
Fie tai gâsca pe îndelete, o opăreştijumuleştipârpăleşti fără grabă şi în tihnă, iar mai apoi o freci cu sare peste tot şi pe dinăuntru şi pe dinafară, o înveleşti în două rânduri de prosoape curate ori în pânzărie de in şi aşezată pe o tavă o laşi două zile la fezandat în cămară, la întunerec şi temperatură constantă....
Şi dacă ai gâsca pregătită, iei măruntaiele ei, ficat, rânză, inimă, le clocoteşti un sfert de ceas în apă cu sare, dafin şi boabe de piper, la tai bucăţi şi le căleşti dimpreună cu ceapă tăiată solzişori, ardei capia mărunţit, pătrunjel verde la urmă şi nu îţi rămâne decât în călitura asta uşor răcită să amesteci miejii de nucă traşi la tigăiţă şi striviţi cu sucitorul pe planşeta de tăieţei, boabele de strugure Otel, cu boaba măruntă, neagră şi împarfumată, să mai dregi cu sare, piper, nucuşoară şi cimbru, apoi umpli gâsca pe sub coşul pieptului, o coşi cu şfară înmuiată în vin şi o aşezi în tavă.
Mă gândesc ce am uitat să îţi spun: vezi că la târtiţa gâştii o să găseşti untură galbenă pe care o tai şi o topeşti în tuci iară în grăsimea asta înmulţită cu ulei, căleşti varza dulce tăiată fideluţă, amestecată cu făşii de ardei Kapia şi ardei bulgăresc şi pe patul ăsta auriu şi îmbietor aşterni gâsca îndopată.
Stropeşti cu vin alb sec, adaugi boabe de piper, crenguţe de cimbru, dafin, mai adaugi niscaiva apă călduţă şi potriveşti cuptorul cam la 170 de grade.
Trei ceasuri să stea gâsca acolo întoarsă de două ori de pe o parte pe alta şi gata.
Nu te mai învăţ cum se mănâncă pentru că doarece şi fiindcă, ar fi prea din cale-afară !!!

8.12.2017

Sarmale în post... dar nu de post

Şaptezeci de bucăţi în- numărate, prefirate, gugulite şi mângâiate, să nu le fie de deochi.
E un soi de antrenament pentru praznicul de Sântămărie, când înfiorător şi urieşesc ospăţ mă aşteaptă, aşa că mi-am făcut pofta după care tânjesc încă de la festivalul de la Moldova Veche, când poftind la sarmale, am zis că îmi agonisesc nişte înfoiate din astea de pe la prieteni, că ce casă de Bănăţan nu are sarme pe masă în vichend.
Dar n-a fost să fie, prietenii mei pe care i-am călcat, mănâncă tot lucruri uşoare, brânzăroşiicastraveţiardei, stufaturi reci de legume, dovlecei ţuşpais, salate închipuite a dietă şi drept care n-am avut încotro şi m-am suflecat personal.
Deci un kil jumate de carne fragedă de viţel (avea notenaşul 130 de kile în viu pe cântar) jumătate de kilogram de slănină aspră de porc de pe coapsă, un sfert de kilogram de carne afumată scoasă din canta cu untură. Cini măsuri de orez, jumătate de kilogram de ceapă călită, o vânătă aşijderea şi patru gogoşari durdulii. Ca să tai gustul aspru am adăugat şi un pahar- ochi de bulion proaspăt, iar varza a fost de cea nouă, opărită în apă cu oţet şi vin alb nemernic, aromat cu dafin, boabe de piper şi cimbru.
Oala o să fiarbă începând de acum trei ceasuri sarmalele numai coperite cu apă îndoită iarăşi cu bulion, apoi o să mai stea un ceas la cuptor.
Şi doamne, dacă nu le-oi mânca pre dânsele la botul calului, oftând şi ghigârţăind, să mă fluieraţi a huiduială. 
Nu cu mămăligă, nu cu smântână, doar cu un coltuc negru de franzelă şi cu o stacană rece de bere alături.
Iar Domnul o să zâmbească galeş şi o să-mi ierte lăcomia şi că am călcat peste post. că doar sunt copil de suflet şi cunoscut sus acolo drept nu prea dus la beserică...

8.10.2017

Plachie de peşte

Mi-a văzut un prieten postările de la Dunăre şi a dat buzna peste mine, aseară aproape în crucea nopţii. Şi m-a purcarisit şi m-a blagoslovit aşa ca între prieteni. hulpav mâncător de peşte fiind el, că dacă nu îi fac o plachie de peşte ca la mama ei îmi taie cauciucurile de la Ford şi îmi mânjeşte poarta cu ceva ce nu se poate spune pe blog.
Adevărul că era cîta beut, de aia nici nu l-am servit decât cu apă cu gheaţă şi i-am promis că mâine seară, adică astăzi îl aştept cu plachie şi mălai copt.
Şi l-am dat afară ca pe un nesimţit, că mă tulburase şi pe mine în poftele mele de mâncău iar astăzi de dimineaţă m-am dus la piaţă la Logoj şi mi-m agonisit cinci plătici proaspete şi doi cleni să fac prietenului pe voie.
Şi cam aşa face Uica o plachie memorabilă:

Pşetii rânduiţi şi curăţaţi, vin crestaţi la jumate de deget de-a lungul grătarului coastelor, apoi proftuluiţi cu sare şi piper, fripţi pe grătar la foc iute şi lăsaţi să zacă în tipsie de lut acoperită, ca să asude. 
Tot pe grătar pârpâlesc cepe întregi, ardei gras de cel galben şi roşii cu carne moale care au mult suc întrânsele.
Iar legumele curăţate de arsuri, vin tocate la cuţit, călite niţel cu ulei de susan şi de porumb, aşezate într-un strat  mai gros în vasul de lut, deasupra se rânduie peştele fript mai turnând acolo şi zeama pe care a lăsat- o, se intercalează numai două crenguţe de cimbru proaspăt, două foi de dafin şi o linguriţă de piper, apoi se acoperă tot mişmaşul ăsta cu încă un strat de legume călite. Mai puţin vin alb sec drept adaos şi vasul căpăcit merge la cuptor, o sută cincizeci de grade timp de un ceas.
Reţeta mălaiului o găsiţi aici:
Şi dacă aţi purces a le face pe amândouă, ce să vă mai învăţ, că să băgaţi gogârţ- gogârţ şi să înfulecaţi- nerăsuflaţi, ştiţi şi singuri.
Aşa că, spor la treabă.

PS
M-a sunat prietenul meu să îmi comunice foart eimportant că pleacă pentru două zile la arad şi nu mă poate onora la cină.
Aşa că m-a lăsat cu plachia în soare şi deci am să o dau la câini !!!

8.04.2017

Somn glazurat

Şi dacă tot mă duc în Ţara peştilor la Moldova Veche, pe malul Dunării, unde are loc Festivalul Ceaunul de Aur 
apăi am de gând să vă ţâţâi poftele cu o reţetă pe care o fac foarte rar fiindcă e pretenţioasă la peşte şi la calitatea lui. 
SOMNUL GLAZURAT
e o delicatesă aparte şi mă omor să îl am pe masă măcar de două ori pe an.
Deci să purcedem:
Trebuie să te dai peste cap să faci rost de un somn musai peste zece kile, ca să te ardă la buzunar şi să îţi subţieze penzia, aşa cum se întâmplă la mine.
Cu cât e somnul mai baban, cu atât e mai bine.
Şi dacă ai hotărât ca din cap coadă şi oarece ciozvârte să faci o ciorbă ca la mama ei, burta să o prefaci în saramură iar din alte bucăţi să închipui o pană rasol, fiartă în ulei cu dafin, să îţi opreşti dinspre partea cozii trei sau patru felii tăiate transversal, groase de trei degete.
Iar feliile astea le înmoi în apă cu sare şi zahăr şi le pârjoleşti pe un grătar supra- încins, numai câte un minut pe o parte şi pe cealălaltă.
Apoi să le laşi la odihnă pe un taler şi tot pe grătar să pui să se pârjolească două cepe cu tot cu foile lor, numai tăiate în două, doi ardei graşi, câteva roşii întregi şi după ce le-ai perpelit întorcându- le mereu cu cleştele, le pui să fiarbă dimpreună după ce le-ai curăţat de cenuşă şi de arsurile grave, într-o oală cu două polonice de zeamă de peşte de la ciorbă.
Ei şi când au clocotit ele de s-au făcut praf, strecori zeama asta prin sita fină, adaugi nişte linguri de sos de soia (mai multe că dau gust bun), piper măcinat, două linguri vârfuite de zahăr brun, un strop de coniac adevărat, nu din cel prefăcut cu chimicale puturoase şi o cană de vin roşu sec. Nu strică să ai şi o lingură de oţet balsamic în sosul ăsta pe care îl mai fierbi niţel adăugând în fiertură şi nişte ciuşcă iute de să îţi iei câmpii.
Şi când sosul scade şi devin mieros, adică mai dens şi mai întunecat la culoare, aşezi rondelele de somn într-o tavă cu puţin unt, torni sosul deasupra şi bagi pescăraia asta în cuptor să se coacă şi să vâlvâie de arome.
Întoarce peştele în tavă, mai stropeşte-l cu lingura şi o să obţii bunătatea asta pe care să o mănânci cu mâna şi cu felii de pită albă.
Offf! 
Îmi lasă gura apă, de-abia aştept să ajung la Dunăre şi dacă n-oi prinde un somn cât mine de mare, să nu îmi spuneţi Uica.
P.S.
Somnul ăsta e deja prins şi mă aşteaptă în răcitor

8.03.2017

Căldură mare monşer

Mi se topesc ţiglele pe casă, iar fântâna clocoteşte molcom de parcă aş fi pus-o să îmi fiarbă supă.
Teroare monşer, teroare nu altceva, nu am loc să mă culcuşesc în frigider, l-a burduşit Nemţoaica preventiv cu de toate, aşa că mi-am găsit scăparea precum în copilărie la furtunul de stropit florile.
De cinci ori m-am duşat astăzi şi mă mai duc să mă stropesc încă o dată împreună cu căţeluşa Biba, iar mai apoi o să îi trag un somn ostenit de principe tomnatec.
Dar prima dată îmi tocmesc o mâncare de vară care bună este scoasă din frigider şi înfulecată fără pâine şi numai cu o salată de roşii simplă: sare- piper- ulei.
Deci să fierbi o pungă de paste făinoase, fie melcişori, fie fussili, să le strecori, să le clăteşti cu apă rece (după ce s-au umflat fireşte), apoi să le amesteci cu feliuţe de şuncă de Praga, măzăre din conservă, castraveţi acri tăiaţi ca pentru salata de boeuf, mai adaugă nişte ardei gras tăiat fidea şi amestecă totul cu smântână, potriveşte gustul din sare, piper, adaugă puţină nucuşoară rasă şi bagă compoziţia la rece în frigider.
Când o serveşti să ai şi salata păstrată la rece, iar lângă neapărat un şpriţ aburit, slab, de vin sec cu suc de fructe.
Chiar dacă nu răcoreşte perfect, dă senzaţia că da.
Plus că e bună- bună, uşor de digerat şi nici nu îngraşă.
Din păcate.

7.28.2017

Zugrăveală picantă

Ne-am apucat de zugrăvit, iar Zugrăvoaică- şefă e Nemţoaica de nevastă- mea că ea e căpitan manufacturier la toate cele tehnice ale casei. Să o vedeţi ce colecţie de cuie, holtz- şuruburi şi alte mărunţişuri de bricolaj are, e mai tare decât fraţii Mario. Bate, ciocăneşte, ştimuieşte, gletuieşte, numai zic de vopsit şi văruit, că îmi dă clasă de mă podideşte ruşinea.
Eu născut cu două mâini stângi şi prea mult creier sunt folosit pe post de troagăr la munci mai brute, adică ridică aia, dă jos aia, mută aia, sparge aia şi aşa mai departe.
Dacă ar fi fost după mine, nu zugrăveam de fel. Pereţii îmbâcsiţi cu nicotină şi monoxid de carbon mă inspiră şi văd în petele galbene de pe tavan şi de deasupra sobelor, închipuite peisaje bucolice măiastru încropite.
Mai ales fiindcă pentru că şi deoarece, pe mine de o săptămână m-a prins febra conservelor de iarnă, fiindcă mi-a dat grădina atâta rod că  e musai să.
Şi fiindcă datorită zugrăvelii de vară am să demontez pentru câteva zile calculatoarele şi reţeaua de net, vă dau acum reţeta unei conserve mai paşoptiste pe care o prepar astăzi pendulând între atelierul manufacturier instalat în aer liber şi zugrăvitul nemţoaicei care din când nîn când mă strigă pe geam şi îmi dă de lucru precum unui servant la tun.
Aşadar:

Dovlecei picanţi
-cam trei kilograme de dovlecei tineri, curăţaţi de coajă, tăiaţi rondele şi pârpâliţi pe grătar, cu sare şi piper.
- un kilogram de ceapă tăiată solizişori călită în ulei cu sare, piper, zahăr şi un strop de oţet balsamic.
- un kilogram de roşii tăiate felii.
- trei căpăţâni de usturoi date prin blender cu un sfert de litru de ulei şi două sute de mililitri de oţet
În borcane sterilizate intercalez dovleceii, ceapa şi roşiile. încălzesc sosul de usturoi până la şaizeci- şaptezeci de grade, îl torn în borcane, căpăcesc şi bag borcanele în bainmarie acoperite ochi cu apă, pentru patruzeci de minute.
Picanteria asta e bună iarna mâncată lângă friptui ori cârnaţi, sau cum face Nemţoaica, unge felii de pâine prăjită cu untură, pune picanterie deasupra şi mănâncă la micul dejun cu ceai de mentă. Chiar că e o potriveală nemaipomenită. Gata, demontez calculatoarele şi netu, pentru câteva zile.
Şi să ştiţi că în fotografie nu e Nemţoaica.
Aş vrea io....

7.27.2017

Gomboţi altfel

Gomboţii, sau găluştele cu prune cum le numesc bănăţenii, sunt preparatul care trezeşte nostalgii, pofte barbare şi chiar pasiuni.
Cam aşa s-a întâmplat şi în cazul meu, pentru cei care nu ştiu, în 2011, în Parcul  Rozelor din Timişoara am făcut un record mondial de 3.300 de găluşte cu prune gătite în 24 de ore.
Dichisite cu sos de iaurt şi lămâie, ornate cu sirop de zmeură, au avut un succes nebun şi am văzut bătrânei demni zâmbind copilăreşte în faţa porţiei vârfuite.
De atunci şi până acum m-am jucat de-a găluştele în fel şi chip făcând probe dând rateuri ori obţinând sublime înfăţişări de gonboţi aşa că pot fi numit fără echivoc Împăratul Găluştelor.
Şi dacă nu mă credeţi "pă onoare dă cuvânt" apăi ia luaţi de aici:

GOMBOŢI APERITIV

Întocmiţi alene şi cu grijă un aluat pentru găluşte conform reţetei cunoscute: cartofi , făină albă, ouă, numai adăugaţi în plus în aluat câteva linguri de brânză proaspătă de vacă, sare mai multă, piper râşnit şi nişte seminţe de susan trase la tigăiţă.
Dacă aţi tocmit aluatul daţi- vă peste cap să găsiţi nişte caise din sortul acela micuţ cu gust dulce acrişor şi spintecaţi fructele pentru a le scoate sâmburul.
Iar în căuşul caisei (să nu fie desfăcută de tot astfel încât să o puteţi reconstitui) puneţi un cubuleţ de brânză sărată înveliţi caisa cu o felie străvezie de costiţă afumată şi îmbrăcaţi- o în aluat pentru a obţine gomboţul trufaş.
Şi batalionul de gomboţi vine fiert obşteşte aşa cum ştiţi, în apă cu sare şi chimion.
Iar găluştele fierte vin tăvălite pentru a isprăvi printr-  un rumeguş făcut din biscuiţi săraţi daţi pe răzătoarea fină, amestecaţi cu caşcaval ras, nucă rasă, sare, piper şi un strop de unt fierbinte.
Minunile astea aşezate în farfurie acceptă diverse sosuri alături, chiar şi smântână neaoşă şi sunt atât de bune că cer vin alb sec lângă şi se mănâncă paşoptist, adică numai câte opt o dată.
Ei, sunt Împărat ?

7.26.2017

Am îmbulionat- o

Mai repede decât ar fi sorocit după calendarul moşilor şi babelor, am purces la facerea bulionului pentru gătit.
În mod normal timpul potrivit pentru fierberea molcuţă a părădaisei este între Sânta Mărie a Mare şi Sânta Mărie a Mică adică 15 August- 8 Septembrie.
Atunci are roşia saft, zvâc şi gust, iară fiertura ţine în sticle şi borcane fără primejdie să facă floare ori să se înăcrească.
Dar anul ăsta am puzderie de părădaisă, parcă străluceşte grădina iar de copt au dat în copt iute de tot fiindcă a fost arşiţă cum nu mai îmi aduc aminte să fi fost de prin copilăria mea.
Deci şi prin urmare, vă predau la cheie reţeta mea de bulion poate faceţi încercare să vedeţi ce şi cum.
Roşiile se culeg ori se târguiesc din piaţă pe alese, adică să fie cărnoase, tari, bine coapte şi fără pete, lovituri ori alt defect vizibil.
Şi bine spălate în ape reci, roşiile se rrrup cu mâna ca să sară mustul lor şi pe şorţul bucătarului şi se pun straturi într-un blender de mare viteză cel puţin zece mii de turaţii.
Musai să aveţi o astfel de sculă care face roşiile pastă fină, în care nu mai deosebeşti pieliţe ori seminţe.
Că metoda clasică de dat la manivela maşinii cu separator de sită, înlătură părţile acestea esenţiale ale fructului, că doară judecând drept, unde să îţi ţină roşia cele mai importante şi mai vitale substanţe?
În pieliţa ei diafană, pentru protecţie şi în seminţe pentru progenitură.
Aşadar roşile date prin blender cu răbdare se amestecă cu sare, piper boabe, foi de dafin, frunze de busuioc şi se aşează pe o plită groasă cu foc molcom o oală- tuci- băgic- ceaun dar obligatoriu cu fundul gros în care bulionul se fierbe două ceasuri mai mestecându-l cu linguroiul de lemn, mai blagoslovindu-l şi având grijă să nu  se prindă ori să împroaşte cu zeamă dimprejur.
Şi dacă a fiert bine părădaisa asta mecită, aşa fierbinte vine turnată în sticle de sticlă, iară nu în peturi ori alte drăcovenii şi se culcuşesc sticlele în plapumă ca să se răcească pe îndelete.
Şi nu mai trebuie sterilizare ori altceva, doar aşezate la loc întunecos şi cât mai răcoros iar de importanţă este să nu le mai clătinaţi de pe raft ci să le lăsaţi în linişte să zacă, luând numai câte una de trebuinţă pentru ce se cere în bucătărie.
Cam atât des pre îmbulionare, ia cercaţi şi voi.