2.05.2016

DROB DE MIEL

Au ieșit pe tarabe primii miei, cu carnea fragedă ca mugurul, iar pofticiosul din mine și-a făcut planuri de târguială, că mâine poimâine începe postul și ne punem pofta în cui.
Dar prețul net per kilogramul de trufanda mi-a pus pofta în cui necondiționat și fără regulile stricte ale postului. Douășcinci de lei pe kilogram e pre mult, așa că am plecat cu apă în gură și amărăciune în suflet de la piață. Ori aștept să scadă prețul, ori mă duc noaptea de nebun și fur unul dintr-o turmă, că sunt pline dealurile și pusta de oi în ciopor. Să fiu lup măcar o dată.
Dar cum nici măcar în vis n-aș face așa ceva, iacă mă consolez cu vizionarea acestei emisiuni filmată acum vreo cinci ani, împreună cu prietenul meu Iliuță, un maistor și un gurmand asemănător mie.
Și dacă vă fac și vouă poftă involuntar, apăi obligat îmi cer iertare.

2.03.2016

Mălai zvârrr- poc- trosc

Nu vă rămân dator, ce credeți? Uica se ţine întodeauna de cuvânt, mai ales când e vorba de gătit bunătăţi să vă lingeţi pe mustăţi. Ceea ce vedeţi voi în poză, sunt două tăvi de mălai surori aproape gemene, zic aproape deoarece şi pentru fiindcă având la bază aceeaşi compoziţie primară, unul, cel din dreapta este în varianta sărată- aperitiv, iar cel din stânga este dulce versiunea desert păuresc. Poate că am încurcat eu oarecişicum stânga cu dreaptă, dar reţetele nu le încurc de fel.
Aşa că pregătiţi- vă de o excursie în inima Banatului, unde mălaiul e la el acasă de sute de ani şi îşi transmite reţeta din tată în fiu, din mamă în fică, din bunic în.... din bunic în... bine, înţelegeţi voi ce vrea Uica să spună.

Să iei jumătate de kilogram de făină de mălai şi să îl opăreşti cu un litru de lapte încălyit cam la 50 de grade, nu mai mult, că opreşte granula de mălai din creştere. Amestecă bine mălaiul să îţi iasă un terci mai lung pe care îl laşi să se răcească şi să să se umfle un sfert de ceas.
Între timp faci o maia dintr-un sfert de kilogram de făină, două linguri rase de zahăr, o linguriţă de sare şi apă călduţă cât cuprinde, frămânţi bine maiaua şi o laşi să crească puţin.
Urmează acum să o amesteci în mălai, să omogenizezi aluatul şi să adugi pe rând încorporându-le separat, trei ouă. 
Acesta este aluatul de bayă pentu mălai şi poţi să îl coci ca atare ca pe pâine, într-o tavă unsă cu ulei şi pudrată cu făină albă.
Dar ţi+am promis două variante mai sofisticate aşa că:

MĂLAI PICANT CU AFUMĂTURI

Înfierbântă o linguriţă de chimion în tigăiţă, striveşte-l cu sucitorul pe planşeta de frământat şi aruncă-l în aluat. Adaugă şi o linuriţă rasă de cimbru, una de boia şi una de piper râşnit.
Prăjeşte în tigăiţă două sute de grame de meyeluri afumate, stoarce-le de grăsime şi aruncă-le şi pe ele în aluat.
Fărâmiţează în mâini două sute de grame de telemea şi încă o dată trosc, în aluat cu fărâmiturile.
Mai adaugă două ouă fierte tăiate cubuleţe, omogenizează compoziţia amestecând grijuliu cu lingura de lemn şi dacă aluatul este prea gros, mai diluează-l cu lapte călduţ, ori cu apă.
Nu mai rămâne decât să îl torni în tavă şi jap! cu el în cuptor.

MĂLAI DULCE

În aluatul pregătit după reţeta de bază, pune o conservă de boabe de porumb dulce bine stors de zeamă, trei linguri de zahăr tos, un pliculeţ de zahăr vaniliat, o linguriţă rasă de scorţişoară şi zeama de la o jumătate de lămâie. Omogenizează cu lingura de lemn, harşti cu el în tavă şi zbang cu tava în cuptor.
La final când îl scoţi afară, cu obraz de înger dogorit, unge-l cu magiun de prune, dulceaţă de orice fel, ori cu miere sănătoasă.
Am uitat să îţi spun, dacă ai nişte nuci la îndemână nu sta pe gânduri mărunţeşte-le şi zvârrr cu ele în aluat.
Vă salut, jap, zbang, trosc, zvârrr ! 


2.02.2016

Corcodușul nebun

Nebun de primăvara ce a dat buzna peste el, un corcoduș din grădină a luat-o razna, bumbii săi de floare stau umflați ca mugirii pe gingiile unui prunc de lapte caruia îi dau dinții. Nu știe fiind doar puiuț de corcoduș, că nu a venit încă vremea să se zburde și că dacă îl prinde înghețul ce va să vină, o să rămâie dezbrăcat în primăvară.
Dar mi-a plăcut curajul lui de novice doritor de boare dulce și pentru a mă face frate cu pornirea lui, am hotărât să pun cuptorul astăzi la treabă să gătească primăvăratec, fără cărnuri, fără grăsimi, ușor și cu iz de zefir. 
Aceste feluri de mâncare despre care o să vă învăț acum, sunt și ușor de făcut și ușor de mistuit, mai având ele și scoposul de a încărca trupul slăbit de gerurile iernii, cu vitamine și enzime de refacere. Așa că ne punem pe treabă.

Supă de roșii altcumva

Dă- i pe răzătoarea cu găuri mari, câțiva morcovi, un păstârnac mai răsărit, țelină și o ceapă . Aruncă-le într/o oală cu un deget de ulei și căleștele numai un minut, apoi pune lângă ele și doi căței de usturoi tăiați firde păr. Mai ostenește cu lingura de lemn amestecând încă două minute, apoi toarnă peste călitură doi litri de apă, dă-i focul mic și lasă să clocotească sub capac legumele timp de un sfert de ceas.
E momentul acum să torni în oală doi litri de suc de roșii sau un litru de bulion dens cum îmi fac eu să am peste iarnă. Mai pune în fiertură o linguriță de boabe de piper, trei foi de dafin și o crenguță de cimbru, toate legate într-un tifon anume, ca să le poți scoate ușor din zeamă, iar la urmă potrivește gustul cu sare și un strop de zahăr.
Și dacă zeama a clocotit zece minute, pune pastele făinoase, lasă-le să fiarbă șapte minute, oprește focul, pune capac pe oală și las-o la înădușit un sfert de ceas.
Zama asta pusă în blid, cu mult pătrunjel verde tocat îți dă suflet nou și te face să simți ce a simțit corcodușul în bătaia soarelui. Că reînvii !!!

Ardei înăbușit

Ia câțiva ardei grași babani, taie- i pe lung în fășiuțe late de jumătate de centimetru pe care să le pudrezi cu sare piper și cimbru, să le frămânți ușurel între degete jumătate de minut, apoi să le lași la odihnit un sfert de ceas.
După care încingi o cratiță cu fundul gros, pui acolo un deget de ulei de măsline, îl lași să se înfierbînte bine și arunci ardeii în el. O să sfârâie ardeiul și o să arunce cu stropi în jur, ia-l repede la mestecat pe toate părțile până se îmblânzește și prinde rumeneală faină.
Am uitat că trebuie să ai la îndemână un mujdei gata făcut din câțiva căței de usturoi jumătate de deț de vin dulce, sare și piper, cu care să stingi ardeii căliți și să îi lași să se dunstuie în cratiță până scade vinul și se face un sos groșcior cu damf de usturoi. Și e gata mâncarea asta spaniolească, nu trebuie decât să o pui fierbinte în blid și nimic mai mult.
Ba, mai trebuie să aveți ceea ce vedeți voi colo- șa mai jos în poză, mălai copt în tobă, dar nici de-alnaibii nu vă dau rețeta lui, până mâine.
Că doar și mâine e zi de primăvară !!!

1.22.2016

Supă din coadă de cangur

Ba să o credeți voi că am făcut rost de o coadă de cangur să o gătesc, nu că n-aș fi în stare, dar știți cât costă transportul din Australia până aici ?
Dar s-a întâmplat intrând într-un magazin cu galantare șmechere, să văd ceva monstruos într-o tavă de inox. La început am crezut că e vorba de o iluzie optică, sau poate o butaforie din latex, dar m-am convins întrbând și punându-mi ochelarii pe ochi (1,7 dioprtrii) că e vorba de niște banale gâturi de curcan. Provenită din Ungaria marfa asta m-a dus cu gândul la o supă densă, cu ou crud  în ea, așa că am comandat o bucată, care cântărea nici mai mult nici mai puțin decât 1,8 kilograme, puțin mai mult decât dioptriile mele.
Și ajuns acasă, am speriat-o pe  Nemțțoaica de nevastă-mea cu bucata monstruoasă de carne. M-a întrebat ce este iar eu inspirat și șugubăț i-am spus că e o coadă de cangur, că după nutrii, lame și struți, au apărut  în România și crescătorii de canguri.
Am râs amândoi dar așa în virtutea inerției, i- a rămas numele acestei bucăți cinstite din anatomia curcanului CODĂ DE CANGUR.
Și drept urmare și în consecință, vă dau mai jos rețeta unui consome de coadă de cangur poate cine știe vă vine pe chelie să preparitizați o astfel de bunătate.
Să iei 4 cepe mari, să le cureți de foile lor, în fiecare să înfigi câte un cuișor aromat și să le așezi într- o tavă unsă cu ulei. Tot acolo mai pui 4 morcovi mari, pe care nu îi cureți de coajă ci doar îi speli sub jet de apă frecându-i cu un burete de vase, așijderea două rădăcini de pătrunjel și una de țelină. Pudrezi totul cu sare grunjoasă, piper măcinat și dai tava la cuptor la foc moderat pentru un sfert de ceas, după care răsucești toate legumele cu susu în jos sau cu josul în sus și mai lași tava în cuptor încă un sfert de ceas.
Legumele tale trebuie să prindă o rumeneală plăcută, un fel de blond castaniu care soloreze fiertura dar fără să îi dea tentă de castană coaptă ci doar de coajă de alună culeasă la sfârșit de august.
Acum pui legumele într-o oală, adaugi 4 litri de apă rece, o linguriță rasă de boabe de piper, două foi de dafin și un ardei iute uscat (lasă-l întreg, că după ce clocotește trei minute îș scoți din oală și îl arunci). Mai pune acolo și coada de curcan, vreau să zic gâtul de cangur...ptui! că m/am încurcat definitiv, mă rog, bucătoiul ăla de carne tăiat în tranșe de o palmă, pui oala pe cuptor și la foc moale o lași să fiarbă cam două ceasuri, fără să clocotească, cu capc deasupra.
După socoteala mea, o să pierzi un litru de lichid prin evaporare așa că rămâi cu 3 litri de consome clar, ușor colorat, fără prea multă grăsime deasupra și cu un gust inconfundabil
Strecoară supa prin tifon, mai trage-i un clocot și acum urmează finis opus coronat opera.
Trebuie să ai boluri înalte de supă, pe care le încălzești în cuptor până la 70-80 de grade, în fiecare spargi cu grijă un ou (nu de cangur) presari pătrunjel verde tocat și torni cu grijă, finuț de tot supa în clocot, apoi acoperi bolul cu o farfurie și îl lași să asude măcar un minut.
Oul trebuie să își coaguleze albușul, iar gălbenușul să rămână cleios.
Să moară cangurii de poftă !!!

1.21.2016

Urzici și bribeți

Numai jumătate de ceas a dat cu neauă din cer, o zăpadă fină, subțire, mai mult făină ori țucăr pudăr decât nea și s-au albit trotuarele, de ți-e milă să calci pe ele. În tufa cea mare de Mâna Maicii Domnului de la portiță, s-a aciuiat o colonie întreagă de bribeți - să tot fie vreo sută și mai mult- și fac larmă și se joacă și bribenesc, să- i vezi numai cum se scaldă cu piepturile în zăpada proaspătă, parcă sunt copii la săniuș. Păcat că nu am tableta (am uita-o la magazin la Deda Janoș) să le fac o poză, ar fi mirarea mirărilor, dar am să fur una de pe internet de la prietenul Alex, ca să înțelegeți despre ce vorbesc.
Când s-au așezat la mine în gazdă, (mai am și o familie de porumbei care s-au mutat pe terasa cu copertine) erau foarte timizi și rușinoși. Câtă larmă făceau în tufișul lor închiriat pe daiboje, numai ce mă simțeau la portiță și amuțeau, probabil de teamă să nu îi evacuez cu mătura din hogeacul de iarnă.
Acum după săptămâni de când ne dăm binețe, nu mai mă bagă în seamă. Nemțoaica le dă firimituri și resturi de mălai ori mămăligă, ba chiar și langoși și se pare că bribeții o socotesc de-a lor, vrabie îngrășată peste măsură. Iar despre mine își închipuie că sunt Zmeul Zmeilor aflat la pensie, fiindcă umblu în loc de buzdugan cu măturoiul și lopata de rânit nămeții. Dar le arăt eu lor, la primăvară tai pentru împrospătare Caprifoiul și îi las boschetari în drumul mare. Ori să se mute în tufele de Trâmbița Piticului din fundul curții că e loc destul.
Și amintind numai de primăvară, iaca-tă vă dau o rețetă pentru când vine doamna cu alai de ghiocei să își târâie trena verde peste dealuri și câmpii.

Urzici țușpais

Dacă avem un februarie călduros, la noi în Pusta Timișului, dau urzicile ca niște bijuterii minuscule, mai ales pe gireada de compost vegetal și prin tufișurile de la marginea apei, unde pământul se ține cald.
Și să te duci să culegi o poală de urzici pe care să le speli bine clătindu-le numai în apă rece apoi să le storci și să alegi numai ce e frumos și tânăr.
Să mai cumperi de la magazin o pungă de semințe de doveleac decojite, pe care să le macini în râșnița de cafea și poți să adaugi și o punguță de semințe de floarea soarelui că îți prinde mai bun gust fiertura.
Acum pune urzicile să fiarbă în apă cât să le acopere, lasă la clocot moale cinci minute, apoi scoate-le la stors și toacă-le pe cârpător dar nu prea mărunt, să poți simți din lingură bucătura așa cum se cuvine.
Iar într-o cratiță să pui o lingură de unt, trei linguri de ulei și să rumenești acolo trei linguri de făină albă. Când începe să prindă culoare făina, azvârle și făina de semințe în cratiță învâte compoziția numai jumătate d eminut, stinge- rântașul cu zeama în care au fiert urzicile, mai pune și urzicile la loc și drege fiertura asta cu sare, piper și un strop de coriandru pisat. Să clocotească nițel amestecând mereu cu lingura de lemn, până se desface făina și se transformă sosul în ceva mătăsos și cu luciu.
Nu mai trebuie decât să tragi cratița la o parte, să mai adaugi o bucățică de unt și gata. Poți servi la masă ca fel principal cu pâine proaspătă și o salată lângă. Șimplu, gustos și brebenește sănătos !!!


1.18.2016

Crumpei ca niște purcei

Așa mi-a fost venit o poftă sălbatecă să mănânc niște cartofi umpluți (crumpei cum le spunem noi în Banat) , că am lăsat toate treburile urgente ale casei și m-am dus glonț să mă apuc de gătit.
Nemțoaica de nevastă-mea, m-a privit cu ochi critic- ea tocmai făcuse cartofi prăjiți la tigaie cu felii de costiță afumată numai ușor pârguită- și m-a întrebat dacă să dea sau nu porția mea la căței.
Iar eu am răspuns scurt Ham! Ham!
Și m-am apucat de treabă, de loc descurajat, fiindcă am avut înțelepciunea să trag înainte trei gâturi zdravene din uiaga cu răchie.
Ce e drept, mi-a luat o oră gătitul, dar s-a meritat, am făcut niște purcei de cartofi umpluți și am avut preventiv inspirația să coc câțiva în plus fiindcă am simțit că nemțoaicei îi lucesc ochii de poftă. Și ca să șuguim până la capăt am întrebat-o la rândul meu dacă să îi opresc doi cartofi ori să îi dau pisicii...
Iar ea mi-a răspuns lingușitoare: Miau! Miau!

Cartofi umpluți la dobă

Alege șase cartofi așa mari cât pumnul lui Ilarion Ciobanu, spală-i bine, freacă-i cu buretele aspru, șterge-i cu un prosop de in și pune-i să se coacă în cuptor la 170 de grade pentru jumătate de ceas. Să nu uiți să îi ungi cu ulei ca să iasă coaja moale.
Apoi fierbinți, cartofii ăștia să îi despici în două pe lung, să scobești miezul lor cu o linguriță în așa fel încât să îți rămână douăsprezece bărcuțe.
Iar miezul de cartofi amestecă-l cu puțină costiță tăiată mărunt, trasă la tigaie și stoarsă de grăsime, două ouă bătute într-o cănuță că trei linguri de smântână, pătrunjel verde din belșug, sare, piper și un strop de boie.
Acum umple bărcuțele cu grijă vârfuindu-le, așează-le rânduit în tavă și mai dă-le o dată la cuptor de data aceasta la foc iute, cam 210 grade, până prind rumeneală și crustă crocantă.
Nu mai rămâne decât să servești cartofii în farfurie cu puțin unt deasupra și să te ocupi să ai o bere lângă altfel....
Altfel... Ha-ham ! Miau-miau!


1.17.2016

La plăcinte înainteee

M-a inspirat ninsoarea asta molcomă să coc plăcinte și să îmi îmbucur sufletul mâncându-le pre dânsele mai cu vin fiert în stacană, mai cu un pahar de bere răcită în neaua de afară, asta spre a desluși care dintre beuturile astea se poate face soră de cruce cu plăcinta.
Grea misie, eu unul cu toată experiența mea de LA PLĂCINTE ÎNAINTE, nu am putut trage o concluzie care să aibe și o latură ștințifică, dar și una umană.
De aceea am luat decizia înțeleaptă să vă comunic vouă rețeta mea de plăcintă cu varză și să vă provoc să testați la rândul vostru care dintre ele se....
 Și dacă ajungeți la o concluzie- concluzie vă rog să îmi dați și mie de știre ca să nu mor cufundat în întunerecul neștiinței, adică să nu mor prost.
Așadar...
Frământă un aluat din 500 de grame de făină albă cernută, 200 de grame de gris, două ouă, trei linguri de ulei de măsline, o lingură de unt, sare după ochi și 50 de grame de drojdie frământată cu cinci linguri de lapte, o lingură de făină și o lingură rasă de zahăr.
La mine faza cu aluatul este că îl pun în robot șapte minute, pe voi o să vă prindă osteneala până reușiți să faceți un aluat care nu se mai lipește nici pe vas, nici pe mâini.
Iar aluatul ăsta vine pudrat cu făină și lăsat să crească acoperit cu ștergar.
E timp suficient să spintecați o varză acră în două, să o scufundați rapid într/un vas cu apă clocotită numai pentru zece secunde, apoi să o treceți pentru două minute într-un vas cu apă rece.
Procedura asta scoate mirosurile neplăcute și face fibra foilor mai elastică,
Tăiați varza fidea-fidea, stoarceți-o bine în pumni și haț cu ea în cratiță să se călească în untură, mai alăturând și ceva afumături, fie costiță, fie jambon, fie cârnați, da să fie acolo ca să dea gust de porc, altfel varza plânge și suspină. Mai potriviți gustul căliturii cu piper, puțin dafin, puțin cimbru, puțină boia, fără mână spart și cu responsabilitate.
Acestea două fiind făcute, varza răcită aluatul crescut frumușel, nu ne rămâne decât să întindem câte o foaie ca pentru pița, să o așternem cu călitură și să o împachetăm într-o formă cât de cât simetrică și atrăgătoare.
Eu aleg întodeauna elipsa fiindcă mă duce cu gândul la Univers și la nemărginirea lui.
Restul îl știți, tava unsă cu untură, plăcintele frumos așezate, mai lăsat o dată să crească plăcintele în tavă , mai apoi foc în cuptor, 200 de grade treizeci de minute, dat cât sunt fierbinți cu ou bătut amestecat cu puțin lapte, împachetate în ștergar să asude cinci minute, apoi îmbucate.
Cu bere...
Cu vin...
Cu bere...
Cu vin...
Asta decideți voi care e sora plăcintei, și îmi scrieți și mie pe blog !!!

1.14.2016

Orez japonezesc

Mâncător de carne Uica Mihai, a fost convertit (era să spun pervertit) în anul 2012 în mâncător de orez, de un bucătar japonez stabilit în Cluj și așezat acolo temeinic cu familie, restaurant și ucenici rafinați.
Am gătit împreună în tigaia uriașă alături de Ciprian Tătaru, Adi Hădean, Neag Adrian și Radu Zărnescu, improvizând un pilaf cu carne de porc și legume și de acolo a venit clic-ul care a dus la japonizarea mea.
Oshi m-a invitat să gust din sushi preparat de el (am mâncat ca spartul de fapt) și m-a luat trei zile ucenic să învăț mai ales cum se prepară orezul. Și de aunci frateeee... mănânc zilnic orez de aproape mi s-au făcut ochii oblici. Sushi fac mai rar dar orez fiert am tot timpul în frigider și îl consum la temperatura camerei doar asezonat cu sare, piper, nucușoară și niscaiva ulei de măsline, la gustarea de la ora 5.
Nu mai spun că de trei ori pe săptămână comit câte un pilaf cu oarece am la îndemână și diversitatea rețetelor care acceptă orezul ca pe o componentă principală este uimitoare.
Și astăzi, după ce am înfulecat jumătate din ce vedeți în oala specială pentru fiert paste și orez (o găsiți cu 90 de lei pe internet și e tare practică) m-am gândit să vă corup și pe voi, prieteni ai mei ca să fim egali și să avem toți ochii oblici !!!

OREZ CU ARAHIDE

Fierbe o cană de orez în trei căni de supă de legume sau de carne, ai grijă să nu îl răsfierbi că se face terci, stoarce-l de zeamă pune-l într- un castron așa fierbinte cum e, toarnă peste el un sfert de cană de arahide date prin râșniță, asezonează după gust cu ulei de măsline, sos de soia, sare, piper și fulgi de ardei iute.
Mănâncă-l drept fel principal așa fierbinte și cu abur, ori servește-l garnitură la pește prăjit, carne de vită, ori cu ciupercuțe trase la tigaie în unt.
Foarte bine merge să îl folosești drept pat pentru niște ouă ochiuri moi sau nu mai zic ce minune este dacă pui deasupra niște cărnați rumeniți cetișor în tigaie și ai lângă și murături care pișcă la limbă și fac poftă de un vinișor sec cu strălucire de miere în sufletul lui
Aici aveți un scurt videoclip ca să îl cunoașteți pe precenul meu japonez.

1.13.2016

Tocană de oaie

Pierdută de turma ei, o mioară de trei ani, și-a prins piciorul într-o capcană așezată de un braconier nemernic pentru vulpi, în pădurea Ezerișului. Și sfârtecată până la os fiind, stăpânul ei nu a avut altceva a face, decât să o atârne în cuier, să îi ia viața și să o împartă pentru gătitul familiei.
Și find eu prieten cu el ca și din familie, nu am refuzat un sfert din oaie ca să mai schimb meniul și să transform măcar în felul acesta năcazul în îndestulare.
Oaia, crescută cu drag și multă băgare de seamă, s-a dovedit grasă, cu seu mult și carne împarfumată, să îți lase gura apă numai când o vezi și îi simți mirosul puternic. Am avut prima dată gândul ușuratec să bag sfertul de oaie întreg în cuptor și să fac o friptură mai mult haiducească decât bucătăricească, dar mi-am adus aminte de cum mâncam tocană de oaie pe la Strehaia, așa cum o încropesc oltenii, așa că am făcut carnea pe din două și gâtul, bucata de piept și coastele cu tot cu coletul subțirel, le-am prefăcut la ceaun într/o tocăniță bogată, deasă, păstrând numai spata pentru tavă și cuptor.
Și acum, ca să nu mă simt chiar vinovat alături de blestemăția de braconier, vă dau rețeta ceaunului acesta încropit.
Taie carnea în bucăți potrivite și pune-o să fiarbă într-un ceaun numai cu sare, boabe de piper și coriandru (din acesta mai puțin, zece bobițe ajungând) și ceva dafin. Dafinul alungă mirosul puternic de oaie și ajută și la frăgezirea cărnii, fiind uneori oaia din rasa Țigaie ațoasă și cam fadă. Apă, cât să acopere carnea, las-o să fiarbă mai mult de un ceas, apoi adaugă zece cepe întregi numai curățate de coajă și într-una din ele înfige și cinci cuișoare.
Și să mai boloborosească ceaunul până se încropește carnea și poate fi smulsă de pe oase fără chin și fără  osteneală.
Așa că toată carnea aleasă se lasă la odihnit, și între timp pui să se călească într- o raină încăpătoare de fontă, ceapa fiartă strivită pe tocător cu lama cuțitului, morovi tăiați toporăște, câțiva ardei kapia scoși din congelator, un pătrunjel rădăcină și dacă ai, puțin ghimbir ras.
Cum prind legumele luciu, le stingi cu două polonice din zeama în care a fiert oaia, mai adaugi apă în clocot, puțin vin alb sec și pui bucățile de carne să fiarbă dimpreună. Ai vreme să pregătești o poală de cartofi tăiați în opt și să îi arunci și pe ei în oală, apoi nu mai rămâne decât să potrivești gustul cu sare, piper și ardei iute și să dai la masă în blid pântecos cu pâine proaspătă.
Și v-aș învăța că la tocana asta trebuie neapărat să ai și un zăibărel din acela sprințar de la Băilești ori Vânj, dar unde să mai găsești zaibăr pe vremea asta, că s-o fost băut tot de sărăborile cele mari ale iernii

1.09.2016

Concurs cu premiu

Mare concurs 
cu premiu !!!
Cine ghicește ce se întâmplă în poza de alături, primește drept premiu o porție dublă.
Știu că nu aveți cum să ghiciți și în consecință sunt foarte fericit că îmi rămâne mie oala întreagă să mă înfrupt.
Că o fi îndeajunsă toată buzumeneala asta simandicoasă a sărbătorilor înghesuite între rafinețuri și iar rafinețuri.
Așa că trecem la o rețetă mai de baștină, o supă de fasole cu răzlăței, mâncare luată împrumut de la Pemii de la Gărâna, să îi ție Dumnezeu pe acolo pe unde s-or reîntregit ei cu patria lor mumă, că multe lucruri bune am învățat de la ei, unul important fiind acela că boul moare de speteală iar domnul de fuduleală.
Să purcedem deci să fabricăm după rețeptul omologat această supă.
Mai întâi și întâi frământăm un aluat tare și vârtos din 200 de grame de făină albă, 100 de grame de gris, trei ouă și trei linguri de apă rece de la gheață. Zic aluatul că trebuie să fie tare, astfel încât să te doară degetele de la frământat.
Iar aluatul acesta, fă-l mingie și învelește-l într- un ștergar de in muiat în apă rece și bine stors.
Și așezată pe o farfurie, lasă mingia asta de aluat înfășat, să stea la rece preț de un ceas.
Acum trebuie să dai pe răzătoare ceapa, ardeiul, morcovii, păstârnacul care trebuie să fie din belșug fiindcă de acolo vine dulceața de supă și dimpreună să le pui să se călească cu ulei îndeajuns, stropind călitura cu o lingură rasă de sare și o lingriță rasă de piper.
Și când legumele rase prind luciu și încep să asude sub lingura de lemn, stinge- le cu patru litri de apă fierbinte, adaugă fasolea care a stat la înmuiat douăsprezece ceasuri, adaugă patru foi de dafin, două crenguțe de cimbru uscat,  și puțină mentă uscată, din borcanul pentru ceaiul de iarnă. 
Cât fierbe  oala ta la foc molcom, dezosează un ciolan afumat, taie carnea în pătrățele potrivite, iar osul văduvit de bunul lui, pune-l să fiarbă dimpreună cu trufașele alea de boabe.
Iar cărnița să o frigi în tigaie să o scurgi de grăsime și să o lași pentru a lua drumul fierturii aproape la urmă.
Și când vezi tu că bobul fasolii e moale și se strivește între degete, scoate gogoloiul de aluat din ștergar și dă- l pe răzătoarea cu găuri mari, iar răzlăturile astea aruncă-le în oală să fiarbă trei minuțele, nu mai mult.
Dar stai că n-ai teminat, în tigaia aia unde ai fript pătrățelele de ciolan, urmează să călești o lingură vârfuită de boia, pe care să o arunci cu ciudă în oală. Ea va da culoare și aromă fierturii tale pe care, nehalitu-le, pofticiosu-le, hămesitu-le, o poți înfuleca acum în lege până ți se face sufletul dulce, iar buzele o să îți lucească de grăsime !

1.08.2016

Mălai stai că te tai !!!

După toată bulibășeala zilelor de sărbătoare, ghiftuite cu cărnoase, cârnățoase și rachioase, ne-am adus aminte că STOMACUL DEȘTEPT ȚINE MINTEA SĂNĂTOASĂ, așa că ne-am apucat să ne jucăm de-a copturile.
Nepotul meu Vlad a propus o sesiune de Pizza așa pe înserate, Nemțoaica de nevastă- mea a sugerat că un mălai dumicat cu lapte cald și brânză lângă el, ar fi nemaipomenit, dar eu tartore în bucătărie și om cu scaun la cap, am hotărât că se poate trei într-una.
Adică împlinirea poftelor de toate felurile într/un singur preparat care să poată fi mâncat și uns cu ketchup și maioneză de usturoi, și alături de un pahar de lapte călduț, sau pur și simplu înfulecat ghiogârț- ghiogârț alături cu un pahar de vin rece și un pumn de măsline.
Și eculubrând, iată ce mi-a ieșit, o coptură de spectacol, a cărei rețetă vi-o dau acum fără remușcare, numai cu grija să aveți prin casă și ketchup și vin și lapte.

Stropește jumătate de kilogram de mălai grisat cu un litru de lapte rece din frigider.
Bate-l bine să se omogenizeze și să nu facă cocoloașe.
Adaugă 200g de gris, 200g. de făină albă, 50g. de drojdie prospătă, dizolvată în cinci linguri de lapte călduț, o lingură cu vârf de sare, o linguriță rasă de piper și o linguriță rasă de boia dulce.
Mai frământă cu linguroiul de lemn ca să obții un aluat fluid ca cel de clătite și adaugă pe rând în timp ce asuzi cu linguroiul, 5 ouă galbene în inima lor furate de sub o găină trufașă.
Și acum lasă aluatul ăsta acoperit să crească un sfert de ceas  și te învăț ce să faci estimp.
Trage la tigaie 200g. de costiță afumată tăiată mărunt- mărunt, mai adaugă și niște cârnăciori oltenești așijderea, lasă mezelicurile astea, bine stoarse de grăsime să se răcească, apoi pune-le în aluat de-a valma cu o conservă de boabe de porumb bine stors, o mână de ciuperci champignon tăiate zar-de-table, mai rade în compoziție un sfert de kilogram de telemea de vacă și mai ostenește- te cu linguroiul să îți iasă un aluat perfect.
Nu mai trebuie decât să ungi o tavă cu untură , să torni aluatul și să îl vâri în cuptor la 170 de grade pentru 40 de minute.
Și feliată coptura asta merge înecată în iaurt ori smântână, adăugită cu mărar ori usturoi, numai unsă cu ketchup, ori mai degrabă, așa cum face Nemțoaica mestecată pe îndelete alături de lapte gras încălzit numai cât să nu îl simți în podul palmei.
Hai, nu mai căscați gura la fotografie, fuguța la bucătărie și apucați- vă de copt !!!

1.07.2016

Bobotează cu supă de lapte

De Bobotează s-au înmuiat streşinile casei şi au început să plângă. Nu tu ger crunt, nu tu zăpadă până la cantul bocancului, doar aşa o ţârâială din cer care părăgineşte iarna.
Şi noi, echipa de la "Sarea în bucate", am petrecut Boboteaza gătind şi filmând în bună voie, fericiţi că intrăm în cel de-al noulea an de când suntem pe ecranele domniilor voastre.
Şi în prima emisiune am beut vin răcit în apă de ploaie, un muscat alb licoros cu personalitate de boier şi am mâncat jambon crud cu pâine de secară şi jumeri tăvălite prin hrean.
Iar de gătit am gătit patru feluri, încropind un calendar gastronomic pe anotimpuri.
Iarna a fost binecuvântată cu o ciorbă de fasole mai deasă, împânată în zeama ei cu ciolan afumat. primăvara a stat sub semnul unei supe de salată verde cu zdrenţe de ou şi multă smântână, vara a primit drept semn un Gaspacho spaniolesc, iar pentru toamnă am fiert o supă de lapte ca la poalele Semenicului, adăugând în ea pentru mai mult gust, felii de ou fiert şi crestături de jambon rumenit crocant în tigaie, că tot aveam din belşug.
Şi fiindcă meritaţi o avanprmieră, iar supa aceasta încropită rapid are o genialitate definită clar, m-am gândit să vă dau reţeta să o aveţi la îndemână, dacă încep din nou gerurile cele fulguite.

SUPĂ DE LAPTE CU CARTOFI

Să cureţi cam un kilogram de cartofi galbeni, apoi să îi tai cubuleţe mici şi să îi pui să fiarbă în apă doar cât să îi acopere.
La momentul ăsta nu sunt de trebuinţă nici un fel de mirodenii, lasă doar cartofii să clocotească mărunt un sfert de ceas, apoi toarnă peste ei jumătate de litru de lapte, potriveşte gustul din sare şi piper, mai rade puţină nucuşoară  în zeamă şi mai lasă la clocot cinci minute.
În vremea asta taie făşiuţe subţiri de jambon şi costiţă afumată şi trage-le în tigaie să devină crocante. Aşijderea pune să fiarbă şi patru ouă pe care le decojeşti şi le tai felii
Şi acum ia supa de pe foc, osteneşte-o puţin cu pasatorul de cartofi, ca să obţii două texturi în oală, mai adaugă 100 de grame de unt şi câteva linguri de smântână şi gata. Pune supa fierbinte în blide, deasupra zvârle aşchiile fripte de jambon şi costiţă afumată, feliile de ou fiert, mai dă-i obraz cu nişte pătrunjel verde şi stropeşte şi cu untura rămasă în tigaia unde ai fript jambonoasele. Mie personal îmi place să mai pudrez zeama cu boia de ardei iute şi încă ceva nucuşoară, iar înainte de a o înfuleca pre dânsa cu pâine prăjită, să beau măcar un deţ de răchie fiartă cu piper.
Ia luaţi de încercaţi !!!

1.05.2016

Miez de iarnă

Şi iaca- tă că a binevoit Dumnezeu de a cernut ieri o poală de zăpadă peste Buziaş ca să nu ne mai tânguim după iarnă.
Şi e şi un ger subţire de se strpezesc dinţii mâţelor în pod , dar ce să mai bagi în seamă, luciul zăpezii farmecă totul şi îmi încalţ ghetele cele vechi să mă duc în parc, sub poala platanilor bătrâni.
Îţi mulţumim Doamne că ai făcut lumea asta şi pe noi în mijlocul ei.
Şi ca să te cinstesc, am să înalţ o rugăciune, apoi mă întorc în cuina mea călduroasă să pun să fiarbă un ibric de răchie, că dacă n-ai răchia fiartă la prima zăpadă cernută din cer, te prinde prădalnica de gripă în braţele ei şi dă cu tine de vatră de nu te mai scoli până dă urzica pe sub garduri.
Şi nu-i mare lucru să ştii a fierbe o răchie aşa cum se cuvine, pui în ibric o lingură rasă de zahăr şi te munceşti cu un mestecău să îţi iasă numai un caramel abia încropit. Şi peste el torni dintr-o dată o jumătate de răchie tare, ca să ţiuie ibricul, arunci acolo câteva boabe de piper, un praf mic de scorţişoară, două cuişoare şi dacă dă ibricul să facă abur deasupra, apăi aprinzi acel abur cu uun chibrit ca să facă deasupra flăcăruie albastră şi să se ducă alcolul metilic din fiertură, că el dă în clocot primul. Aşa îţi rămâne rachiul fiert curat şi oricât ai bea, a doua zi nu te doare capul.
Şi dacă ţi-ai umplut o cană cu fundul gros şi te apuci să bei , apăi musai să te grijeşti să ai lângă beutură şi gustare pe măsură.
Şi io te învăţ să tai câteva felii de pâine neagră, să le ungi cu untură, să presuri deasupra sare, piper, şi boia, să mai pui câţiva solzişori de ceapă şi feliile astea puse într-o tavă, să le dai la cuptor la foc iute de tot, numai trei minute.
Şi să vezi ce bine se împreună ele cu rachiul fiert de parcă ar fi gemeni din aclaşi ştiomp
Iar afară poa să ningă şi să bântuiască, tu stai la gura caloriferului să depeni ce a fost anul trecut şi gândind la anul ce a început, să ai doar o grijă:
Rachiu destul să fie în cană şi în rest nimic...

Şi acum o poveste de iarnă:
https://www.youtube.com/watch?v=sXcE1D8Jbp4

12.31.2015

Ciorbă de burtă

Şi văzând eu la prietenul Adi Hădean o reţetă de ciorbă de burtă în stil domestic, m-am dumirit că vorba aceea "câte bordeie atâtea obiceie" e mai mult decât adevărată şi actuală.
Drept care îndrăznesc să mă dau şi eu în stambă cu reţeta casei, o ciorbă de burtă mai ciudat preparată, pe care o pregătim la fiecare eveniment major din viaţa familiei.
Spre deosebire de alţii, eu nu gătesc cu burtă prefiartă cumpărată din comerţ, mă dau peste cap şi îmi pun în priză toate relaţiile să obţin burtă de vită natur scoasă direct din vacă de măcelar şi numai clătită în apă rece. Şi nu e nimic mai dulce decât gustul victoriei atunci când vin acasă cu săcuiul de plastic în care burta încă mai zvâcneşte vie. Şi mă apuc să o curăţ după toate regulile artei, frecând-o cu sare grunjoasă, apoi cu făină de mălai, clătind- o în apă de var apoi în apă cu oţet, beştelind-o cu muchea cuţitului şi curăţând- o până ostenesc. Şi burta aceasta o fac pachete de câte două kilograme şi o congelez să o am la îndemână ori de câte ori este trebuinţă zeama asta de mahmureală.
Şi acum să purcedem. Pun să fiarbă pe fundul unei oale două oase de vită în cruciş, peste ele aşez un rasol de vacă baban iar deasupra bucata de burtă făcută pachet cu o ceapă întreagă în mijloc. Lângă cărnoase mai pun doi morcovi, un pătrunjel şi un păstârnac şi neapărat o ţelină tăiată în patru. Mai boabe de piper cam două linguriţe, trei - patru foi de dafin, apă cât să depăşească dublul înălţimii conţinutului şi nu mai rămâne decât să pun capac pe oală, foc moale să nu clocotească duduind şi cam trei ceasuri am tihnă să îmi văd de alte cele.
E nevoie ca toată carena de pe rasol să cadă lăsând osul gol iar burta să fie moale, dar nu băloasă ci să aibe o fermitate şi o densitate acceptabilă.
Acum scot burta la răcit, strecor supa din oală şi aleg din sită şi carnea de vită de pe rasol. Nu o bag în ciorbă ci doar o mănânc aşa hulpav la botul calului pudrată cu sare şi piper.
Iar în zeama aceea care trebuie să fie dulce şi cu grăsime deasupra, pun din nou să fiarbă burta tăiată fideluţă şi adaug drept dresing de bază un borcan întreg de gogoşari tăiaţi în oţet.
Separat, pun în blender jumătate de rădăcină de hrean tăiat mărunt, opt gălbenuşuri de ou, o căpăţână de usturoi mărunţit la cuţit, un polonic de zeamă de castraveţi şi jumătate de litru de smântână dulce, nefermentată. Blenderuiesc bine dresingul ăsta, ca să se piardă în masa lui usturoiul şi hreanul, mai adaug şi puţin oţet de mere şi gata.
Adaug dresătura temperând-o în ciorba care s-a răcit uşor şi e numai bună de servit.
Dar fiţi atenţi, acum urmează schepsisul. În farfurie pune o porţie zdravănă de leuştean tocat mărunt, un sfârc de ardei iute la fel mărunţit şi de-abia după aia toarnă ciorba pe care o mai laşi să adaste un minuţel. Şi îţi recomand să serveşti zeama asta cu felii de pâine prăjită stropite cu ulei de măsline, sare şi piper şi să mai ai la masă suplimentar ardei iute pentru mofturoşi şi niţel mujdei, că nu strică.
Na, cam asta fu !

Revelion dezmăţat

Noaptea de Revelion, noaptea dezmăţului culinar la românaşi, trebuie să miroase a sânge, pentru că şi fiindcă deoarece, conform unei tradiţii străvechi, dacice, sângele spală păcatele vechi şi multe, deschizând cale curată pentru multele păcate ce va să urmeze.
Că aşa suntem noi urmaşii marelui Burebista, împătimiţi de mâncăruri grase, băuturi grele şi petreceri lanţ- lanţ- lanţ.
Şi să ne fie cu iertăciune, păcatele astea ţin de firea noastră şi fără ele, ne-ar pieri frumuseţea şi sarea şi piperul vieţii.
Aşa că dezmăţaţi- vă fraţi ai mei, că trece anul şi îl ştergem din listă, fiind el adăugat doar la catastivul în care se trece sus în cer şi ce-i bun şi ce-i rău.
Şi ca să vă ajut ca frate al vostru într-u dezmăţ, iaca vă dau o reţetă pe care am învăţat-o în Belgia şi se pare că e veche de pe vremea lui Til Buhoglindă, alt dezmăţat cu clopoţei la opincuţe şi tichie. Felul acesta merge rapid preparat şi nu trebuie să osteniţi prea mult, iar în noaptea de Revel, aşezat fierbinte pe masă, însoţit de muştar cu hrean, ceapă roşie frecată cu sare şi varză acră din butoi, poate şterge păcatele ce mai urmează a veni.
Nu este o mâncare ce îmbuibă, mai degrabă un aperitiv cald deschizător de pofte şi are dulceaţa lui şi rafinamentul de păcălici al proniei.
Aşadar:
CÂRNAŢI   DE   SÂNGE   DIN   ŢĂRILE   DE   JOS

Trage repede o fuguţă la magazinele încă deschise (eu mă duc la Profi) şi cumpără un kilogram de ficat, o limbă de porc, o inimă şi doi rinichi. Mai adaugă lângă ele cam un sfert de kilogram de guşă de porc din aceea fiartă cu boia.
Şi o dată ajuns acasă, bea mai întâi o ţuică fiartă să prinzi puteri, apoi limba curăţată frumos, rinichii sparţi în două curăţaţi de vinişoare şi uretre şi trecuţi prin apă cu zeamă de lămâie, inima îmbucăţită şi spălată de cheaguri se pun să fiarbă în cinci litri de apă, la foc moale, adăugând în fiertură câteva foi de dafin, o lingură de piper boabe, una de sare, cinci cuişoare şi o crenguţă de cimbru uscat. Şi să fiarbă cărnurile în legea lor iar la urmă, când sunt fierte ele, mai adaugă şi bucata de guşă de porc să o prindă clocotul cinci minute.
În vrema asta, să iei ficatul de porc aşa însângerat cum e, fără să îl speli şi să îl dai prin maşina de tocat de două ori, ori prin robotul cel cu cuţite de inox, ca să îţi iasă din el un fel de marmeladă de sânge. Şi marmelada asta drege-o cu sare, piper râşnit, nucuşoară rasă din belşug că ea va da aroma de Belgia,şi cimbru sfărâmat, adaugă toate organele tăiate mărunt la cuţit, guşa aşijderea şi fă o pastă deasă pe care mai leag-o cu o mână de orez fiert şi dat prin blender să se terciuiască.
Am uitat să îţi spun că trebuie să cumperi şi maţe de la magazin? Sigur că am uitat. Aşa că fă o pauză, numai bine să se odihnească şi maiaua ta de cârnaţi şi să îşi întrepătrundă gusturile, îmbracă- te cu paltonul cel gros să nu răceşti tocmai de Revelion şi du-te de cumpără maţe groase de porc, nu multe, cu un metru jumate te descurci perfect.
Şi când te-ai întors acasă înfrigurat, mai bea o ţuică fiartă, descotoşmănează- te de bulendrele groase şi umple maţul cu maiaua de sânge, leagă-l bine la capete cu şfară şi pune-l să fiarbă în zeama în care ai clocotit organele, la foc moale, fără boloboroseală, priveghind ca numai abur să fie deasupra fierturii. Şi un ceas dacă adastă cârnatul la fiert, poţi să îl scoţi afară cu două linguri de lemn făcute cleşte şi să îl pui la presat între două tocătoare de lemn.
Un ceas să stea el acolo chinuit şi gata, când îl pui pe masă doar îl înfierbânţi într-o tigaie cu puţină grăsime şi aşa fierbinte îl înfuleci ca să îţi meargă bine tot anul.
Şi la Mulţi Ani !!!

12.30.2015

Ciolane hoţomane

Într-un fel rudă cu piftia (aşa cum îl prepar eu) ciolanul la cuptor poate fi delicatesa mesei de Revelion. Vedeţi cîta ditamai tava am prelucrat eu de astăzi de cu zori şi până la prânzul cel mic?
O să înghit aşa la repezeală două bucăţi pe post de control de calitate şi dacă nu mor eu într- un ceas, o să dau mâine la toată lumea să mănânce.
Şi felul acesta de mâncare are schepsisul lui dacă trebuie preparat cu o zi înainte şi iaca- tă vă dau desluşirile necesare.
Că poate mai aveţi vreme să vă ocupaţi ultimele zile din an cu prepararea unei astfel de bunătăţi, ori dacă nu, vă rămâne reţeta de Bobotează şi de Sfântul Ion, când se întind praznicele mari cu vin fiert, zemuri vârtoase şi fripturi apelpisite.



CIOLANE  HOŢOMANE

Să te târgui cu măcelarul şi să îl îmbunezi cum ştii tu să îţi dea câteva ciolănaşe  mai mititele, de la porc ce nu trece de optzeci de kile în viu, şi dacă l-ai păcălit măcar de opt bucăţi, merită să te cinsteşti cu o bere la botul calului că ştii să faci târguieli ca un maister şef.
Zic asta că ciolanele mari, de la porci mătăhăloşi nu au dulceaţa purceilor de-abia grohăitori şi nu ies rafinate aşa cum e merchezul lor.
Şi ciolanele astea le iei şi le pârleşti o dată scurt pe flacăra aragazului, apoi le arunci într-o căldăruşă de apă amestecată cu sare şi gheaţă şi le laşi acolo un ceas.
Apoi le dai un clocot scurt într- o oală cu apă cât să le acopere, doar cinci minute cu damf şi le scoţi din zeamă că aceea e de prisos.
Şi pudrezi ciolănaşele cu sare şi piper râşnit din belşug, la aşezi într-o tavă adâncă şi între ele aşează câteva foi de dafin, o crenguţă de cimbru uscat şi câţiva căţei de usturoi numai zdrobiţi cu lama cuţitului. Toarnă în tavă apă în aşa fel ca ciolanele să se scalde în lichid până la jumătate şi dă-le la cuptor la foc moale, cam 170 de grade, pentru un ceas.
În ceasul ăsta mai bea o bere, că eşti pe drumul cel bun dar nu uita ca din sfert în sfert de ceas şi după fiecare pahar de bere să întorci ciolanele ca să se gătească uniform.
Acum urmează dacă ai observat că a început să se înmoaie puţin carnea ciolanelor, să ridici temeperatura cuptorului la 200 de grade şi mai lasă-le încă un ceas să îşi facă de cap în cuptor. Bine înţeles, le mai întorci de pe o parte pe alta şi bagă de seamă, să ai lichid în tavă. Niciodată zeama să nu scadă la mai mult de jumătate faţă de ce ai pus tu iniţial 
Şi  nu ştiu cum coace cuptorul tău şi dacă poţi să îţi faci treaba cu el, clar este că trebuie să laşi friptura asta pradă focului până se vor rânji afară oasele din ciolan iar capetele lor au tendinţa să devină maronii, şoriciul fin devine castaniu, iar carnea e moale ca penele îngerilor în noaptea de Anul Nou.
Acum trebuie să scurgi toată zeama din tavă într-o cratiţă, să alegi cu linguroiul numai grăsimea de deasupra iar în  grăsimea aceasta dulce şi împarfumată, îmbăiază ciolanele încă o dată şi bagă-le la loc în cuptor la temperatură cât mai mare, ca să sfârâie şi să înceapă şoriciul să devină crocant.
Şi gata, friptura e bună de pus în farfurii o parte, iar altă parte să o scoţi de pe oase, să o tai mărunt şi să o aşezi la închegat cu lichidul din tavă, în nişte castroane cuviincioase, ca pentru Flămânzilă.
Iar garnitură şi la piftia asta mai ciudată şi la friptura fierbinte, îţi recomand nişte varză roşie călită la tigaie cu ulei, dafin, pieper, o răzătură de hrean la final şi puţină smântână, precum şi cartofi natur îmbăiaţi în unt.
Vin aspru, ori mai bine bere din beşug, pâine neagră şi sănătos să fii !
Ce îţi trebuie mai mult?

12.17.2015

De vânzare


DE VÂNZARE !!!
informaţii şi desluşiri la 0731 701 446




Cuptor de Pizza trensformat de mine să funcţioneze pe butelie de aragaz.
Necesită vatră nouă foarte simplu de făcut şi foarte ieftin.
Dimensiuni vatră 70x70 cm, 4 arzătoare liniare de gaz foarte economice, consumă o butelie la 150 de ore de funcţionare, atinge temperatura de 310 grade la boltă.
Foarte bun şi pentru patiserie, coace plăcinte, mălai, franzeluţe, cornuri şi batoane. 
Preţ 1.500 lei uşor negociabil


Plită vieneză pe gaz cu tavă adâncă.
Are 3 arzătoare economice, cu o butelie de gaz se poate asigura funcţionarea timp de 1 săptămână cu 10 ore la zi.
Ideală pentru fript jumări, cârnaţi, fleici înăbuşite, jumătăţi de pui,. Poate fi folosită şi pentru fierbere, capacitate 50 de porţii de fasole sau papricaş.
Preţ 800 lei uşor negociabil


Fântână de ciocolată semiprofesională, capacitate 5 lintri, 3 etaje, o dată cu fântâna primiţi şi 3 reţete de ciocolată 
de la Uica Mihai
Preţ 250 lei



informaţii şi desluşiri la 0731 701 446

10.03.2015

Friptură escalopată de struţ

Greu de prins struţii ăştia domne, aleargă de parcă au motor cu reacţie în fund.
Dar tot l-am prins pe unul şi l-am hăcuit fără milă, că doară nu era să stăm cu burţile goale.
Să nu ziceţi că a înebunit Uica ori are gripă struţească din aia cu patruzeci febră şi aiurează cum că urmăreşte struţi în pampas.
Nici vorbă, am fost mai anţărţ lângă Tinca, în judeţul Bihor, la un prieten care la fel de nebun ca mine, creşte câte două mii de struţi pe an şi îi jumuleşte de pene (zece lei bucata şi când smulgi o pana creşte alta la loc, deci cresc hârtiile de zece lei pe struţ ca mărăcinele în Bărăgan) îi beleşte de piele (scumpă pielea asta domne, se fac numai fineţuri din ea) iar carnea rămâne aproape pe daiboje. Şi să vezi ce pulpoane are un struţ din ăsta, că îţi umple masa cât un viţel.
Şi deci gătirăm noi o găigană (ratotă zic bihorenii) dintr-un ou de struţ mare cât o minge de rugbi, la ceaun, cu cepă, ardei şi câta bulion de casă ca să ne întremăm sufletul după ce am alergat după struţi iar spre seară am făcut un fripturision de să meargă fulgii struţului, şi ne-am ospătat în lege ca nişte prinţi din tribul Mulumba de pe zambezii.
Şi fiindcă am văzut că acum a început să se găsească carne de struţ prin magazine şi chiar nici nu are un preţ care să te ardeă la buzunar, m-am gândit să vă dau o reţetă ca pentru începători ca să vă exersaţi, că mi se pare carnea păsăroiului ăsta de viitor şi de viitor, că nu găsesc altă expresie. Că n-are colesteroale, este fragedă, cu gust de rai şi pe deasupra şi uşor de gătit. Deci::

Tai un kilogram de pulpă de struţ în bucăţi potrivite, dă-le prin făină albă amestecată cu sare, piper şi doar un praf de amidon de orez, iar apoi rumeneşte-le în ulei la foc iute să devină făina de pe carne ruginie şi cu aromă puternică de încins. Apoi scoate carnea să se odihnească într-un blid acoperită cu un ştergar.
Separat taie solzişori două cepe mari, la fel fă şi cu doi ardei graşi, căleşte-le uşor şi pe dânsele în uleiul rămas de la carne, stinge- le cu un pahar de vin îndoit cu apă, adaugă sare, piper boabe, două foi de dafin, pune şi carnea lângă legume şi acum lasă să fiarbă cetişor- cetişor mâncarea cu capac deasupra c să se dunstuie înăbuşit.
Separat să tragi într-o tigaie frunze de brusture, ori lobodă în ulei amestecat cu unt proaspăt, să le asezonezi cu sare, piper şi un strop de nucuşoară şi când ai aste două questionuri gata, le pui dimpreună pe un platou şi scoţi un vin alb sec lângă ele.
Şimplu şi rapid de parc-ai zice struţ !!!

10.02.2015

Papricaş ca la oraş

Mai o săptămână prieteni şi aprindem focurile cele mari sub ceaune, că doar începe
FESTIVALUL PAPRICAŞULUI
la BUZIAŞ
Am ajuns la ediţia cu numărul şapte. putem spune de acum că festivalul s-a făcut "băiat mare" cu cei şapte ani de-acasă, aşa că adunaţi- vă familia, prietenii, căţeii şi purceii şi veniţi în zilele de 10 şi 11 octombrie 2015 să vă arăniţi sufletul cu bunătăţi.
Că doar ştiţi vorba mea cea veche:
Nu- i oraş ca Buziaşul
Nici gulaş ca papricaşul
Anul acesta aşteptăm buluc de bucătari îndârjiţi, războinici care nu altceva în cap decât să pună mâna pe marele premiu, o să vedeţi că va fi război nu glumă între ceaunari.
Eu unul, voi fi cu ochii pe ei, făcând parte din juriu şi ce e mai frumos decât să gust din toate felurile de papricaş "confecţionat" la botul calului.
O să mă îmbuib...
Dar până atunci vă dau o reţetă casnică de papricaş simplu pe care să îl încercaţi acasă.

PAPRICAŞ DE BUREŢI CU GĂLUŞTE DE NUCĂ

Spală un kilogram de ciuperci champignon şi taie-le în felii mai groşcioare, să nu se piardă în papricaş.
Două cepe mari cât pumnul, vin date pe răzătoare, frecate cu sare piper şi boia, apoi se pun la călit într-o cratiţă cu fundul gros, cu cincizeci de mililitri de ulei. Când începe ceapa să prindă damf, azvârle peste ea ciupercile, adaugă o linguriţă rasă de boabe de piper, două foi de dafin şi câteva boabe de chimion, stropeşte încropeala de mâncare cu un păhăruţ de vin alb demisec şi lasă crtiţa cu capac să fiarbă molcom un sfert de ceas.
Între timp, dă-i prin robot două sute de grame de nuci până le faci pudră fină, amestecă-le cu două sute de grame de făină albă, un ou, o lingură de unt moale, uun vârf de cuţit de bicarbonat şi doar un strop de apă. Freacă bine cu telul compoziţia să îţi iasă un aluat omogen, mai gros decât cel de clătite, şi nu mai trebuie decât să rupi cu marginea lingurii găluşte mici, pe care să le pui la fiert în papricaş. Dacă vezi că ţi-a scăzut prea mult cratiţa, mai poţi adăuga apă clocotită în aşa fel încât să se simtă acele găluşte în largul lor.
Şi în timp ce fierb găluştele şi se umflă, freacă o lingură vârfuită de boia cu cinci linguri de ulei (aceste este caşul de paprica de la care se trage numele mâncării) aruncă-l în cratiţă şi mai veghează cinci minute, ameste când mereu.
Iaca ai isprăvită mâncarea aceasta de paure bănăţan, pune-o doar în blid stropită cu niţică smântână şi să ai lângă o salată de varză dulce, o răchie şi un vin.
Trai neneacă.
Dacă nu te descuri cu reţeta, vino la Uica Mihai la festival şi îţi dă el să te îmbuibi !!!