Lapte de bou

Probabil ştiţi cu toţii sau măcar aţi auzit de faimosul LAPTE DE BOU o mâncare de post din Podişul Transilvaniei, făcută mai ales prin Mărginimea Sibiului.
Nu e ceva complicat, se face doar o făină din seminţe de dovleac decojite şi prăjite niţel în cuptor, iar făina asta se fierbe în lapte sărat până se îngroaşe.
Se mănâncă alături de mămăligă caldă în post şi este deschizător de pofte şi ţine de cald stomacului.
Iar eu pregătindu-mă să plec la Iaşi unde are loc etapa Moldova a Campionatului Internaţional de Gătit în Aer Liber mi-am închipuit un meniu în care am prins şi o variantă proprie a Laptelui de bou, transformat după închipuirea mea.
Am făcut probă aseară şi mi-a ieşit ceva atât de bun, că doar un castronel m-am îndurat să îl dau Nemţoaicei, restul l-am mâncat eu.
Şi iată în premieră vă dau reţeta.
Am cumpărat seminţe decojite de bostan, de floarea soarelui şi arahide cu boia, câte două sute de grame din fiecare.
Şi le-am prăjit la foc iute în tigaie învârtind mereu cu linguroiul.
Iar la urmă le-am stins niţel cu apă fierbinte în care am amestecat sare, piper şi boia iute de ardei.
Iar seminţele astea le-am dat prin robotul de bucătărie până s-au făcut o pastă frumos mirositoare.
Şi într-o soteuză cu fundul gros am pus pasta asta şi am diluat-o cu lapte turnând câte puţin şi amestecând mereu. S-a făcut ceva mai subţirel decât aluatul de clătite şi între timp am avut pregătită o cană de smântână încinsă bine pe care am turnat-o peste fiertura asta. Şi s-a încropit Laptele de bou iar la urmă am adăugat puţin iaurt.
Şi separat am făcut o mămăligă vârtoasă am pus porţii în blid şi pe lângă am turnat laptele de bou.
Ştiţi cum a ieşit ?
Ca păsatul pe care dimneaţa în Cer la micul dejun, îl mănâncă Îngerii !

S-a zburlit Nemţoaica mea

Parcă m-a călcat un elefant pe spinare dragii mei, sunt fragmente de Uica Mihai. Şi în plus m-am certat brici cu Nemţoaica de nevastă-mea, pe tema gramajului milimetric la bagaje.
Fiindcă ne împachetăm să plecăm mâine la Iaşi unde are loc prima etapă a CAMPIONATULUI INTERNAŢIONAL DE GĂTIT ÎN AER LIBER !!!
Şi m-a pus Nemţoaica să îmi aleg custurile, tocătoarele şi găvanele pe care le bag în genţile de voiaj, calculându-mi ea kilograme forţă pe metru pătrat supra vectorul viteză ori cos de fi şi totul deîmpărţit la restul de pensie de pe card.
Şi o dată mi-au venit dracii şi am dat cu gentoiul cel mare de pământ şi am zis că o dau la ăla cu coarne şi io plec şi cu mâinile în buzunare la Iasi, doar cu o custură de briceag în sân şi mă descurc acolo la faţa locului, şi nici ţoale nu îmi trebuie că oi găsi eu o Moldoveancă să îmi dea împrumut chimeaşă şi izmene, iar de gătit o să gătesc într-un găvan furat de prin târg şi de servit bucatele pot închipui talere din scoarţa teilor din Copou.
Nu de la cel a lui Bădiţa Mihai Eminescu, că m-ar bate Sfinţii, ci din ce cei mai de pe la margine puşi de Simirad.
Şi Nemţoaica s-a uitat o dată urât la mine şi am încremenit fiindcă nu ştiţi ce scorpion de muiere zace în ea şi am fugit în cămară iuta-iuta şi am băut pe nărăsuflate o jumătate de răchie îndulcită cu miere.
Şi după aia m-am băgat în bucătărie cu o halcă de slănină scoasă din sare subsioară şi mi-am fript-o aşa natur, să o mănânc numai cu varză murată şi pită uscată de ieri că astăzi în dârdora plecării, am uitat să mai cumpăr.
Iar Nemţoaica a rămas ea să cântărească bagajele milimetric şi să le care după aia singură.
Că iu vin la Iaşi cu mânurile în jeb şi cu briceguţu în pozânar !!!
Şi ca să nu ziceţi că azi aţi venit la mine de pomană pe blog vă dau o reţetă pe sponci din ce mi-am prepus eu să gătesc în dulcele târg al Ieşilor.

Marmacotă cu chiteală di droaşte

Să iei o Marmacotă dar aşa mai grăscioară şi să o meterutuieşti cu trei dicococoace până se face rotopolipilă da să nu se prea milacucu fiindcă s-ar putea să se romodoacă.
Iar trei di droaşte cu toate alea pe ele se motrocesc uşurel-uşurel ca să nu le cadă toate fule.
Şi se amestecă dodoloş-motoloş-cocoloş şi se protocesc uroc ca să se bonomatare dar nu prea tare.
Şi pe o pileală se pun cu botoargele în sus şi se mai stropesc cu zagheamă şi doar un stop de rase. Şi dacă nu, nu !

Sufletul femeii

Am citit amuzantă şi simplă în rostire, o postare de pe Facebook de la un prieten pierdut pe plajele de la Miami.
Era vorba despre Corasonul femeii şi cum ajungi la el.
Şi îmi dau seama că nu există nimic mai secret pe lumea asta decât acel Corason şi locul lui de intrare.
Misterul feminim, etern şi totuşi şovăielnic, locul în care începe şi se sfârşeşte universul.
Eu unul, biet de mine, mă învârt printre fustele femeilor de o viaţă întreagă câutând intrarea în sufletul lor şi ca un becisnic încercând cu o cheie de desfăcut conserve...
Am crezut că prin bucătărie trece drumul înspre acolo şi continui să cred.
Iar Nemţoaicei îi fac întodeauna bunătăţi pentru Coraşon şi iaca-tă vă dau şi vouă un pas spre coraşonul Dulcineei voastre cu o reţetă de mare fiestă:
Stufat de miel cu lămâie

Să alegi cele două pulpe ale mielului şi să le împarţi în patru. Şi fă un amestec de sare, piper, cimbru, multă zeamă de lămâie în aşa fel încât toată combinaţia asta să fie mai mult noroioasă şi cu ea să freci până osteneşti carnea, mai înghesuind din noroiul aromat şi pe lângă osul ieşit în afară.
Iar cărnurile să stea peste noapte puse la rece şi căpăcite în oală.
Acum îşi mai trebuie zece legături de ceapă verde, două de usturoi şi pre ele să le opăreşti scurt în apă îndoită cu vin sec. Apoi taie-le în bucăţi lungi de o palmă, pune-le într-un vas de lut drept podea, aşează carnea cu mirodeniile ei deasupra şi iară acoperă cu ceapă şi usturoi. Iar la urmă, pune peste tot felii de lămâie mai groase, presară boabe de piper, câteva foi de cimbru şi mai două crenguţe de rozmarin. Din zeama în care ai opărit ceapa şi usturoiul, să iei un polonic să îl torni în vas, apoi dă la cutor cam un ceas şi jumătate.
Şi mai aruncă un ochi în cuptor ca să nu se întâmple ceva nenorocire, potriveşte focul în aşa fel încât să fie între 160 şi 180 de grade, iar la urmă, fă proba cărnii care trebuie să cadă uşor de pe os.
Iaca ai o friptură şperaclu cu care intri în orice fel de suflet de femeie.
Deşi, parpl, o să te dea urgent afară de acolo, ca să îi mai găteşti o dată.

Zacuscă de pui

O să credeţi că Uica a înebunit, fiindcă reţeta de astăzi sună ameţitor:

ZACUSCĂ DE PUI

nu sunt nebun copii mei, ţucu-vă uica ci doar păstrătorul de taină al unor mâncăruri care astăzi par barbare, dar în adâncimea lor de saft cuprind nu doar bunătate ci şi dezmăţ.
Luaţi-o pas cu pas şi mai întâi urmăriţi emisiunea asta în care am gătit ca un apucat pentru o plajă întreagă de turişti lihniţi.
http://www.youtube.com/watch?v=Et24SbC0AuU&list=UUitI2I1rRjevdZMMrEK9CoA&index=40&feature=plpp_video
Şi dacă vi s-a exitat glanda mâncatului haideţi să vă spun pe mai departe în amănunt cum se găteşte această mâncare fermecată, lută împrumut de la grădinarii Bulgari care trebăluiau la legume prin Clisura Dunării.

Ai nevoie de grătar, de belşug de cărbuni şi trebuie să osteneşti să încingi foc mare şi jăratec spornic.
Şi grilul uns cu ulei ca să nu prindă, pune să se coacă zece cepe în foile lor, o armată întreagă de ardei graşi, la fel un contingent de roşii cu carnea feciorelnică şi pieliţa strălucitoare şi nepărat câteva vinete lucii ca nişte burdihane de jăndar. Şi să le coci şi să le perpeleşti şi să le chinuieşti pe acel grătar mereu întorcându-le şi presărându-le cu sare grunjoasă ca să tragă apa din ele. Iar lângă şi mai la o parte să pui să se frigă zece , ba ce zic, douăzeci de ciocănele d epui grase şi frumoase.
Cel mai bune sunt cele de la Agricola bacău, credeţi-mă că nu băsnuiesc şi vă dau şi o adresă de unde să aflaţi mai multe despre pui şi cărnurile lui:
www.creatordepoftă.ro
Iar carnea de pui ca să prindă aromă, să o presuri iarăşi cu sare, piper râşnit iar în focul de supt ele să arunci crenguţe uscate de cimbru şi de busuioc. Acel fum va lua carnea în braţe şi îi va da aromă şi fineţe.
Şi pulpele acelea de le zice ciocănele să se rumenească bine şi să aibe carnea moale de tot.
Iar pe legume să le iei să le cureţi de toate pieliţele lor şi de părţile arse, dar iute-iute să nu se piardă mustul cel bun şi apoi să le toci topotăşte şi să le pui într-un ceaun, cu ceva ulei, să mai adaogi foi de dafin, mpghiran şi busuioc şi cimbru sfărâmat în pumn. Şi să laşi ceaunul pe jăratecul grătarului să înceapă să sfârie şi să se prăjească într-un început legumele. Dar trebuie să ai grijă şi mereu să amesteci ca să nu se prindă şi când vezi că se leagă zacusca şi uleiul iese deasupta, să mai torni acolo o cănuţă de vin alb sec, să mai dai cu piper măcinat şi să înfigi ciocănelele în acea magmă fierbinte cu capul în los şi cu osul în sus, una lângă alta ca nişte soldăţei cuminţi. Şi să tragi ceaunul de pe foc, să pui un capac deasupra şi să uiţi de ele jumătate de ceas. Sucurile cărnii se vor coborâ în legume iar cele din legumă vor urca în carne şi o să găseşti acolo când te apuci o minunăţie de mâncare.
Nu îţi mai trebuie lângă ea decât codru de pâine proaspătă şi vin bun de udătură.
Şi după aia, să vii pe facebook la adresa asta
http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
ca să stăm de vorbă şi să ne împărtăşim cu burţile pline, toţi cei care gătim cu pui de la AGRICOLA BACĂU !

Papricaşul cel de pui

Până mai anul trecut am avut un restaurant care se numea PUIUL DE AUR, şi avea un meniu, ghiciţi, alcătuit din douăzecişipatru de feluri de mâncare din carne de pui, însoţit doar de două garnituri mari şi late, adică pilaf natur şi cartofi ţărăneşti.
Dar hai să vă fac rapid o trecere în revistă a felurilor de mâncare, chit că îmi lasă gura apă doar rostindu-le.
-Ciorbă de pipote cu orez şi dressing de hrean cu smântână
-Ciorbă de târtiţe cu legume şi zdrenţe de ou (puilor de perotisor le scoteam târtiţele şi le foloseam la zeamă, este cea mai colosală ciorbă pe care vi-o puteţi închipui)
-Supă de pui cu găluşte
-Chifteluţe de pui cu sos tomat
-Pârjoale din piept de pui
-Bulete de pui cu sos dulce-acrişor
-Hamburger de pui
-Shaworma
-Hot-dog cu crenvurst de pui
-Pui la ceaun cu ciupercuţe
-Pui la rotisor
-Pulpe de pui la grătar
-Papricaş de pui cu smântână şi găluşte de făină
-Ciulama de pui
-Sărmăluţe din piept de pui
-Pui la wok cu trei sosuri
-Piept de pui caramelizat la cuptor
-Ciocănele de pui cu sos picant
-Aripioare de pui la ceaun
-Spaghete cu piept de pui afumat
-Clătite umplute cu tochitură de pui şi smântână
-Plăcintă cu carne de pui şi ciuperci
Şi specialitatea casei:
-drob din măruntaie de pui cu ciuperci
Iar la micul dejun mai făceam două feluri de omlete, jumări şi ochiuri de ou.
Restaurantul era micuţ, nu aveam decât 4 mese, 12 locuri, dar traficul era mare, nu serveam băuturi alcoolice ci doar sucuri naturale neacidulate şi lumea venea, mânca şi pleca. Mai făceam şi catering cu două scutere cumpărate de ocazie şi pe care mereu trebuia să le repar. Când am reuşit să îmi cumpăr unul nou din magazin, m-am îmbătat de fericire !!!
Bucătăria era mândria mea, era un spaţiu open- air, deschis şi clienţii vedeau tot ce se găteşeşte. Tăgeau cu ochii să ne fure meseria şi exclamau când aruncam artistic cu tigăile în aer. În acest loc am realizat unele dintre cele mai frumoase emisiuni Sarea în bucate şi am avut invitaţi mâncăi de calibru greu din toată ţara, oameni de televiziune, scriitori, chiar şi fotbalişti deşi în ceea ce priveşte sportul cu balonul eu sunt cam străin. Nu mai spun de cucoanele pofticioase care veneau de vinerea să îmi dea comenzi pentru specialităţi de duminică şi după aceea se lăudau că le-au făcut ele. Deşi erau inconfundabile, exista o înţelegere tacită, iar eu îmi vedeam de oale, crătiţi şi tigăi.
Vreau să vă dau din acele vremuri, fiindcă soarta a făcut ca să renunţ la restaurant în plină glorie, o reţetă senzaţională, după care multă lume tânjeşte.
Eu unul nu, că mi-o prepar ori de câte ori mă cuprinde aşa o poftă de moş bătrân.

PAPRICAŞ DE PUI CU SMÂNTÂNĂ ŞI GĂLUŞTE DE FĂINĂ

Să cumperi un pui produs de AGRICOLA BACĂU găseşti mai multe amănunte despre puiul acesta şi nu numai la adresa
www.creatordepofta.ro
şi dacă ai cumpăarat puiul, treaba e ca şi făcută în proporţie de nouăzeci la sută.
Iar ceilalţi zece la sută sunt după cum urmează:
Taie puiul tărăneşte, pulpele în patru, pieptul în opt, aripile lasă-le întregi împreună cu gătul şi tărtiţa, iar spiinarea şi măruntaiele să le laşi pentru o ciorbiţă scurtă, că şi mîine e o zi de la Dumnezeu.
Şi dacă nu ai ceaun adevărat de băgic gros (fontă albă) nici să nu te apuci. Dute şi cumpără-ţi unul că e sfânt la casa omului, ori fură-l de la vecini. Şi în ceaun să pui doar un degeţel de ulei şi când s-a înfierbântat, să pui şi să rumeneşti puiul acolo, stropit cu sare şi piper. Şi doar pe trei sferturi rumen, să îl scoţi la odihnă pe un taler de porţelan iar în uleiul care are deja aromă, să căleşti zece cepe potrivite tăiate fin-fin cinci ardei Kapia subţiri în carne dar roşii- bujor în pieliţă şi să căleşti legumele să prindă luciu. Acum, pui carnea la loc, şi stâmperi fierberea cu o jumătate de litru de vin alb sec, îndoit cu apă. De când sunt la Buziaş fac papricaşul cu apă minerală şi îmi iese mai bun ca odinioară, carnea seamănă cu ... cu... nici nu am cuvinte. Mai adaugă o crenguţă de cimbru, două foi de dafin şi puţin măghiran uscat.
Acum reduceţi focul ca să fiarbă totul molcom şi fără capac, ca să iasă damf şi abur iar zeama din ceaun să se îngroaşe, iar până atunci într-un castron frecaţi cinci linguri de boia dulce cu o lingură de boia iute şi zece linguri de ulei. Aici e tot secretul mâncării trebuie să obţineţi un caş de paprica (de aici vine numele acestei sălbatice mâncări, caş de paprica) omogen, consistent semănând în textura lui cu marmelada pe care poţi să o tai cu cuţitul.
Şi fiertura noastră e gata când carnea e moale şi stă să cadă de pe os. Atunci o dregem cu caşul acela roşu ca să îi dea culoare şi gust şi să mai avem pregătite nişte găluşte de făină albă.
Nu ştiţi cum se fac găluştele la noi la ţară?
Păi frecaţi fraţi mei zece linguri de făină cu un ou, trei linguri de unt topit şi zece linguri de apă (tot minerală) ca să obţineţi o spumă de aluat gălbui şi cu luciu, de grosimea iaurtului, iar din el rupeţi cu linguriţa muiată în zeama fierbinte găluşchiţe de mărimea cireşei şi puneţi-le să fiarbă în ceaun. Nu prea mult, ci numai până se înghesuie toate ca zăghitele la suprafaţa fierturii. Atunci trageţi ceaunul de pe foc, puneţi capac şi lăsaţi-l un sfert de ceas să se odihnească mâncarea şi să se umfle găluştele.
Apoi, când puneţi în blid mâncarea asta, stropiţi-o din belşug cu smântână ca să şi arate frumos, dar mai cu seamă să dea gust dulce şi untos fierturii. Şi să aveţi la îndemână vinuri de trei feluri: Un alb sec pentru primele linguri, o busuioacă de Cotnari pentru la mijloc, iar după ce aţi ras blidul întreg şi mai incercaţi unul, se cuvine un vin vârtos din podgoriile pustei ungureşti, ceva de la Tokay, cu sânge de urs în fiinţă.
Încercaţi reţeta şi după aceea haideţi să ne întâlnim pe Facebook la adresa
http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
unde vin mai mulţi mâncăi şi pofticioşi ca noi ca să se împărtăşească despre ale puiului de la Agricola Bacău.

Puiul partizan

Ştiţi cum găteau partizanii puiul?
Dacă nu, puteţi vedea aici:
http://www.youtube.com/user/uicamihai?feature=guide#p/u/0/-CSOTXVod3I
A fost o emisiune tare grea pentru mine, pentru că... a trebuit să sap într-un pământ pietros dur ca un Partizan şi dacă nu era Prea Sfinţia Sa părintele din Teregova rămâneam nemâncaţi.
Dar rezultatul a fost unul peste aşteptări, nu mai gătisem niciodată în maniera această, ştiam doar povestea acestui fel de mâncare de la un fost partizan, acum cuminte pensionar la casa lui.
Şi pentru că lucrurile bune trebuie împărtăşite la toată lumea, iaca-tă vă învăţ reţeta puiului partizan.
Mergeţi mai întâi şi cumpăraţi un pui refrigerat produs de Agricola Bacău pentru că are o carne de foarte bună calitate se găteşte uşor iar gustul este identic cu al celui crescut în curtea casei de bunica.
Aveţi mai multe informaţii aici unde veţi descoperii o multime de bunatati.
www.creatordepofta.ro
Dacă aţi luat puiul, treaba e pe jumătate făcută, fiind vorba de jumătatea uşoară.
Jumătatea grea este că trebuie să te înarmezi cu o cazma şi plecat în excursie, să cauţi un loc de campare care să îţi inspire sentimente generoase şi să te îndemne la visare.
Dar înainte de a începe să visezi sapă o groapă adâncă de jumătate de metru şi umple-o cu lemne şi fă înăuntru un jăratec care să ardă mai bine de un ceas. Scopul este ca groapa să fie atât de fierbinte încât să frigă puiul pe care tu între timp îl pregăteşti. Adică îl ungi pe dinăuntru cu unt iar pe dinafară cu ulei. Şi să îi umpli coşul pieptului cu fructe, mere curăţate de coajă şi tăiate felii, prune fără sâmburele lor, pere, o piersică dacă ai la îndemână şi câteva sferturi de lămâie. Iar pe dinafară să îl pudrezi cu sare, piper, boia de ardei şi cimbru, toate amestecate la un loc.
Pe fundul gropii unde ţi-a rămas jăratec de o palmă, să aşterni o lespede de piatră curată iar pe ea aşează puiul cu burta în sus. Acum mai trebuie numai să acoperi groapa cu ramuri pline de frunziş. cu glii de iarbă şi să uiţi de foc treisfert de ceas. Ai vreme să visezi aşezat supt vreun stejar umbros, că eşti partizan şi te lupţi cu jăndarii cei răi şi îi învingi la rând.
A, am uitat să îţi spun să aşezi în jurul puiului câţiva cartofi întregi numai spălaţi cu apă de râu şi să îi laşi să se coacă acolo drept garnitură.
Şi dacă a trecut un ceas, să descoperi groapa şi vei găsi acolo puiul rumen şi plin de saft cu gust epocal de mâncare pentru bărbaţi adevăraţi care ştiu ce-i restriştea şi vitejia.
Şi să-l mănânci rupând cu mâna, bucăţi dulci, iar lângă ai cartofii aburiţi numai frânţi în două şi pudraţi cu sare şi fructele cele coapte scoase din pui. Şi dacă ai în preajmă un izvor ori o fântână cu ciutură, altceva nu îţi mai trebuie.
Încearcă reţeta asta şi după aceea dute stai la sfat cu alţi pofticioşi îndrăgostiţi de mâncare bună, aici:
http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
Şi dai şi de mine acolo, dacă mai ai întrebări ori nelămuriri.

Pui herculean

L-aţi văzut vreo dată pe Hercules gătind?
Dacă nu aveţi acum prilejul urmărind link-ul:
http://www.youtube.com/user/uicamihai#p/u/15/1L0Hyqyu4F0
a fost o emisiune tare dificilă a trebuit să fac tot felul de chestii inedite, şi chiar la mijlocul gătitului a început ploaia.
Până la urmă închinându-mă zeilor şi cu sprijin pământean m-am retras supt acoperişul unei terase şi am încropit o prânzo-cină care m-a uns pe suflet, fiindcă acest fel de mâncare este în sinea lui memorabil.
Este vorba despre un PUI UMPLUT PE SUPT PIELE.
Procedura de preparare nu e sofisticată, pot spune că e oarecum barbară, dar trebuie să fii răbdător pe grătar şi să priveghezi puiul minută de minută ca să iasă perfect.
Acum, fie vorba între noi, nu îl prea văd eu pe Hercule gătitnd aşa ceva ci mai degrabă pe una din bacantele cu care se încingea el la chef.
De chef am avut şi eu parte, dacă priviţi cu atenţie o să vedeţi că sunt uşor afumat (dor uşor) şi uneori mi se limbă plimba-n gură, dar reţeta mi-a ieşit impecabil şi am avut parte de laude.
În consecinţă hai săî vă învăţ cum se prepară, nu e o muncă herculeană, dar gustul este unul de-a dreptul eroic şi mitologic.
Mai întâi avem nevoie de un pui dolofan, fraged, cu pielea galbenă ca într-o pictură renascentistă. Vă recomand să cumpăraţi unul de la AGRICOLA BACĂU aşa cum fac şi eu, pui românesc cu gust neaoş. Aflaţi mai multe aici :
http://www.creatordepofta.ro/
Acum urmează partea cea mai grea, trebuie folosindu-vă numai de degete plecând de la gât, să desprindeţi uşurel pielea puiului fără să o îndepărtaţi, încercând să nu o rupeţi, zdrenţuiţi ori alt ceva primejdios. Cea mai delicată porţiune este cea de la încheietura pulpelor, nu ezitaţi să lucraţi mai încet, nu vă grăbeşte nimeni, important este să reuşiţi să transformaţi puiul într-un bunzunar încăpător.
Şi apoi să pregătiţi o tocătură din ficat de pui doar puţin tras la tigaie (tot de la AGRICOLA) ouă fierte, ridichi albe rase fin, măsline, lămâi mârunţite cu tot cu coajă iar mirodeniile pe care le veţi folosii vor fi mediteraneene: oregano, frunze de dafin (laur) tocate mărunt, sare şi piper alb. Iar puiul vine umplut mai întâi pe supt piele încercând să dăm omogenitate tocăturii iar puiul să aibe o formă cât de cât aspectoasă. Dar să nu uitaţi să intercalaţi tocătura cu unt din belşug, care va frăgezi totul, precum şi să umpleţi puiul şi pe dinăuntru. Legaţi la urmă de tot puiul cu sfoară de cânepă înmuiată în vin şi nu vă mai rămâne decât să îl frigeţi pe grătar.
Focul trebuie să fie moderat iar puiul mereu întors până se înmoaie carnea sa. O să vedeţi că untul topit o să înceapă să curgă făcând jăratecul să arunce flăcări precum Hidra din Lerna şi de aceea e musai să staţi lângă foc cu prăfturiţa cu apă şi să stropiţi grătarul.
Frigerea durează cam un ceas, iar puiul va prinde coajă rumenă cu glazură de unt şi aromă de dafin neaşteptată. Vă recomand lângă el salată verde şi vin grecesc, dar merge şi unul de-al nostru din viile de la Segarcea cu aromă de piersic înflorit în sângele lui.
Dacă vă încumetaţi să frigeţi aşa un pui, jos pălăria, sunteţi din categoria semizei.
Şi aştept comentarii pe locul de întâlnire a mâncăilor de pui :
http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
Şi nu uitaţi, trimiteţi poze şi la adresa de mai sus şi la Uica pe blog.

Cocoş ceferist în sos de vin

Dacă nu m-aţi văzut gătind în Intercity, ca pre vremea faimosului tren de plăcere ORIENT EXPRESS, aveţi prilejul să o faceţi urmărind acest link:
http://www.youtube.com/user/uicamihai#p/u/79/AwwK6Hls2HE
A fost o aventură incredibilă, am avut doi bucătari OLIMPICI DE LA CHEFEREU care m-au asistat şi mi-au pus totul la îndemână.
Cu noi a călătorit şi secretarul de stat de la Ministerul Transporturilor pentru că am avut un vagon restaurant de epocă afectat exclusiv pentru filmare, iar ministrul era un tânăr simpatic şi plin de bunăvoinţă, mare fan de-al emisiunii noastre.
Necazul că era îmbrăcat în costum negru, cămaşă albă cravată violet şi eu am crezut că e ospătar. Până să îmi dau seama, l-am trimis să îmi aducă cafea, vin şi alte cele. Nu s-a supărat, mai ales că i-am oferit o masă pe cinste aşa cum numai Uica ştie să pregătească.
Am gătit Cocq au vin (cocoşel în vin) o reţetă provensală extrem de gustoasă, rafinată şi pretenţioasă. Am modificat eu puţin reţeta originală pentru că dacă nu îi dau o notă personală nu mă simt sănătos.
De fapt multă lume consideră că într-adevăr nu sunt sănătos la cap şi sunt într-u totul de acord cu ei.
Vorba vine.
Dar haideţi să mai şi gătim, că de vorbărie se satură toată lumea.
Am folosit ca ingredient de bază aşa cum aţi văzut în filmuleţ, pieptul de pui.
Eu mare fan al produselor de la AGRICOLA BACĂU www.creatordepofta.ro
am cumpărat o caserolă de piept dezosat şi degresat.
Mai întâi şi mai întîi am luat câteva felii groase de bacon pe care le-am tranşat în careuri şi le-am sotat cu puţin unt.
Observaţi că folosesc un limbaj adecvat Orient Expressului.
Am adăugat câteva bucăţele de arpagic şi rondele de ceapă, o jumătate de litru de vin roşu şi am lăsat compoziţia să se reducă la foc moderat.
Am rumenit pieptul de pui tăvălit prin făină cu sare la tigaie cu un amestec de unt şi ulei de nucă, am adăugat şi rondele groase de morcov la fel de bine înfăinate şi am stins toată compoziţia cu încă o jumătate de litru de vin.
Supt capac, la foc moderat am lăsat tigaia să fiarbă cam douăzeci de minute.
Deja aveam acolo o magmă cu o culoare superbă, pe care am potrivit-o din gust cu sare, piper şi ierburi de Provence (au francezii nişte condimente de te dai pe spate) am adăugat ciupercile întregi, rondele de praz şi aşchii, multe aşchii de brânză Camembert. Deasupra am turnat sosul meu de vin cu aromă de afumătură (fumee spun franţujii), un pumn mare de mieji de nucă, şi am mai fiert cam zece minute cu tigaia descoperită, ca să mai evapor din lichid şi să se lege sosul.
Aici dacă v-aţi prins avem un trucaj.
Nucile prin fierbere, vor elimina un ulei volatil care aromează carnea de pui şi în acelaşi timp maschează gustul sălbatic al baconului.
Per total iese o mâncare atât de bună, că ar trebui preparată la ceaun iar nu la tigaie.
A avut felul ăsta de mâncare Provensal un succes neaşteptat şi bucătarii din tren m-au bătut pe umeri şi m-au declarat că mă iau în gaşca lor şi vor avea grijă de mine ori de câte ori voi călători cu trenul.
Din păcate eu fac asta foarte rar, fiindcă am un Ford hârbuit cu care îmi car sarsanalele prin ţară.
În schimb, foarte des gătesc cocoşul ăsta în vin că e monumental la gust.
Şi întodeauna folosesc carne de pui produsă de AGRICOLA BACĂU, rafinament prin excelenţă.
Vă las acum să vă sfătuiţi şi cu alţi gourmeţi de talia mea, pe pagina de Facebook a producătorului. http://www.facebook.com/pages/Creator-de-Pofta/121523801241383
Pentru că e vorba de o campanie de promovare a producătorului AGRICOLA BACĂU, o firmă din România care deja a intrat în Europa. Şi asta fără orient express !!!

Spaghete Diavolo

De ce să devii CLIENT PROFI, dragul meu cetitor ?
Îţi dau mai jos patru motive şi o reţetă convingătoare:
1. proximitate = comoditate, magazine aflate in imediata vecinatate a casei
2. sortimentatie bogata pe toate nivelurile de pret – peste 5.000 de articole (90% provin din Romania)
3. produse proaspete, categoria de fresh este foarte dezvoltata (legume-fructe, carne, produse de panificatie si grill)

4. promotii permanente

Eu cu Nemţoaica şi cei patru copii ai noştri, pe vremea când erau mici cât nişte cârnăciori de bere, ne-am oploşit în Belgia, aproape trei ani şi era cât pe-aci să rămânem acolo, dar pe mine dorul de casă şi de România m-a împins să mă întorc înapoi, fiindcă orice aş zice eu nu m-am născut în limba lui Til Buhoglindă ci a lui Mihai Eminescu.
Am lucrat în Belgia bucătar, luând-o de jos de tot, de la spălat vasele şi cărat gunoiul şi mi-au trebuit doi ani ca să ajung şef de tură într-un restaurant cu două sute de locuri la masă, iar Nemţoaica era angajată în două părţi, la boieroaice cu case grele, cărora le întreţinea gospodăriile de la A la Z. Adică era femeie de serviciu şi câştiga de două ori cât mine.
Au fost vremuri frumoase, copii ne îndulceau dorul de casă şi ne zburdam cu dragoste fermecaţi de frumuseţile oraşului în care locuiam.
Aşa am descoperit noi magazinul Profi de lângă casă şi ne-am lipit de el ca ventuzele. Ne fermecau rafturile pline cu de toate, galantarele strălucitoare, frigiderele din care vara urca un curent de aer răcoros şi ne făcem toate cumpărăturile de acolo.
Am fost fericit când în Buziaş am redesoperit Profi sosit în România cu mărfuri de aceaşi calitate şi cu acelaşi ştaif. Acum copii sunt mari şi au plecat prin lume să îşi facă viaţa, dar eu cu Nemţoaica şi acum când mergem la cumpărături simţim că parcă ar fi familia întreagă. E un sentiment plăcut şi de aceea scriu cu inima plină şi cu drag.
Astăzi am cumpărat numai legume, că e post şi fetele de la Profi s-au mirat, ştiind că la mine în coş carnea reprezintă centrul de greutate.
Dar am zis să fiu şi eu măcar o zi de-al postului şi am gătit spaghetti Diabolo.
Na, că am nimerit ca nuca în perete, Diabolo în post, dar ce să fac dacă ăsta e numele reţetei?
Hai să vă atrag şi pe voi în partea neagră şi înunecată a bucătăriei, dându-vă reţeta care oricum e blagoslovită şi de post.
Să pui să fiarbă în apă fără sare ori ulei, doar cu adaos de un cartof curăţat şi lăsat întreg, un pachet de spaghete nr. 22
Şi dacă au fiert 7 minute, toarnă o cană de apă rece (eu am pus un bulgăre de zăpadă proaspătă din grădină) în oala trasă de pe foc, lasă-le să se umfle un sfert de oră, stoarce-le fără să le clăteşti aşează-le pe un platou şi toarnă deasupra lor cât sunt fierbinţi, sosul.
Care sos?
Cum care... sosul Diabolo !
A nu vi-am dat reţeta...
Păi, luaţi un Diavol...
Glumesc !
Într-o tigaie încăpătoare puneţi ulei de măsline cam de un deget, daţi focul la maximum şi aruncaţi acolo când sfârâie zece ciuperci albe tăiate lamele. Le aşezaţi pe rând în ulei, amestecând tot timpul ca să prindă rumeneală şi să nu lase apă în tigaie. Ăsta e secretul focului iute. Apoi puneţi un praz baban, feliat fin şi iarăşi osteneală cu lingura în călitură. Urmează o ceapă roşie tăiată reondele, trei gogoşari scoşi din borcanul cu marinată, bastonaşe de sfeclă, un pumn uriaş de măsline feliate, trei ardei iuţi şi cinci-şase roşii cherry.
Nu lăsaţi să se formeze lichid în tigaie, învârtiţi mereu şi uniformizaţi frigerea. Şî când încep culorile să vrea să pălească, stingeţi totul cu o jumătate de litru de suc de roşii, reduceţi focul şi lăsaţi să clocotească cu bulbuci cam cinsprezece minute. Mirodeniile pe care le puneţi o dată cu sucul de roşii sunt: sare, piper râşnit, oregano, dafin şi un strop mic de oţet balsamic.
Iaca sosul de turnat peste spaghette, farfuria furculiţa şi o sticlă de vin alb lângă ele, că e de post. Un riesling de la Jidvei care îţi face catifea în cerul gurii şi îţi alungă tristeţea lipsei de carne din farfurie.
Lăudat fie postul !!!

Lipie ca în Banat

Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi, pentru că e magazinul care ne-a sărit în ochi de la început. Aşezat la răspântie, lângă casă, luminos şi plăcut!

Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi fiindcă din peste cinci mii de sortimente, avem de unde alege !

Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi fiindcă mereu găsim promoţii şi oferte interesante!

Eu şi Nemţoaica suntem clienţi fideli Profi pentru că avem prospături din belşug şi bunătăţi după care ne topim!

Lipia aşa cum o mâncăm noi bănăţenii, e mai mult un moft şi poate fi lipită de imaginea noastră de zgârciţi.

Adică nişte făină frământată cu drojdie, apă şi sare, cuaptă subţirel în tavă şi unsă la rumă cu ulei în care amesteci mirodenii.

Mâncare de post şi de om care nu bagă în seamă ce i se pune înainte pe masă, mâncare să fie ca să îţi umple burta fiindcă sunt alte lucruri mai importante pe lumea asta.

Şi uite o pricină să mă bat eu cu bănăţenii mei, în vorbe şi idei şi să le caut cusur că nu ştiu să se arănească aşa, ca lumea.

Şi lor mă adresez prima dată, apoi vouă restul cititorilor, dacă sunteţi cu capul pe umeri şi vreţi să învăţaţi o lipie mai de bandit aşa cum o coace uica serile de sâmbătă, ca să aibe duminică dimineaţa la fruştiuc.

Să amesteci treisfert de kilogram de făină albă de cea bună cu un sfert de kilogram de gris, o lingură rasă de sare, şi cincizeci de grame de drojdie proaspătă făcută zmicuri în pumn şi să laşi amestecătura asta să stea un ceas la căldură în bucătărie.

Apoi să torni peste ea un deţ, adică o sută de grame de ulei, cinci deţi de apă şi duă ouă care au stat şi ele la căldură.

Şi acum vine chinul dacă n-ai robot de bucătărie ca mine, că trebuie să frămânţi vârtos cam douăzeci de minute până se încălzeşte aluatul de la mâna ta şi se face fi ca o piele de fată mare.

Nu îl mai laşi să dospească, rupi mingiuţe de aluat de mărimea pumnului de voinic, le tăvăleşti prin făină şi întinzi din ele plăcinţele rotunde după mărinmea tăvii. Dar ai grije, să nu fie lipia mai groasă de jumătate de centimetru, iar tava vine unsă cu ulei şi pudrată cu făină. Acum mai ai ceva de făcut.

Ia brânză proaspătă de vacă, şi frământ-o cu sare, chimion şi cimbru sfărâmat. Ca să fie şi mai bună şi ai doi stropi de ulei de dovleac ori de măsline, pune acolo şi mai osteneşte cu mestecatul.

Şi pasta asta să o faci zmicuri pe suprafaţa lipăiei şi peste să pui fâşiuţe de gogoşar scos din marinată şi rondele fine de ardei iute.

Şi întâi să dai tava la cupor pentru un sfert de ceas cam la o sută zece grade, ca să se evapore tot lichidul din lipie şi să crească aluatul. Apoi creşte temperatura la două sute de grade şi lasă turta să facă obraz rumen.

Când o scoţi afară o să ai o pogace cu miros îmbătător şi nu îţi mai rămâne decât să o presari cu busuioc verde ori uscat, şi să rupi cu mâna şi să îmbuci, cu vinişor rampaş alături. Dacă vrei să o păstrezi pentru dejunul de a doua zi, stropeşte-o uşurel cu apă şi împacheteaz-o în prosoape de bucătărie, apoi ascunde-o supt plapăumă să se dămfuiască.

Şi în zori la dejun, sparge o ceapă de apă în pumn dă-i cu sare pe carnea ei dulce, mai caută o bucată de cârnat uscat din pod şi arăneşte-te.

Na, să mai zică lumea de bănăţeni că sunt zgârciţi !