Uica la doctori

Astăzi Buziaşul a intrat pe mâna doctorilor.
Adică pe mâini bune.
Are loc o întâlnire a medicilor homeopaţi, la care sunt prezenţi toate somităţile din domeniu.
Şi cum de trei ani mă solicită să le gătesc şi astăzi sunt în priză, pentru că mi-e drag să le pregătesc neaoş şi bun, cum ştie Uica.
Iată meniul de prânz:
Salată aperitiv din 4 sorturi de salată, leurdă, caş proaspăt, arahide tocate, seminţe de floarea soarelui cu un sos vinegretă simplu şi aromat doar puţin cu busuioc de grădină.

O ciorbă din sfârcuri de urzici, ştevie şi măcriş, cu multe rădăcinoase, dreasă cu borş moldovinesc şi oţet de mere.

Păstrăvi umpluţi cu pătrunjel proaspăt, unşi cu ulei presat la rece, împachetaţi în foi de varză şi înăbuşiţi la cuptor.
Lângă ei, mălai şi un pesto în care am pus în loc de busuioc, leurdă, seminţe de susan şi nuci prăjite la cuptor.

Desertul simplu, strudel cu cireşe şi căpşuni, lângă el sirop de căpşuni gelifiat, feliuţe de kiwi şi frişcă vegetală.

De băut?
Apă minerală de Buziaş.
Ei, nu eu !
Că eu am o sticlă de doi litri cu un vin alb sec, trăznet, adus de la crama din Silagiu, un vin care se numeşte la noi "Nu-i destul "

Vă ţucă uica, mă duc să bucătăricesc.

Cremă de verdeţuri

Trăiesc într-un oraş de pustă (câmpie) frumos ca o ceşcuţă cu filigran, liniştit ca somnul unui pruncuţ de şase săptămâni şi plin de oameni lăsaţi de Dumnezeu să fie lumini vii.
Buziaşul mă trezeşte în fiecare dimineaţă cu liniştea sa tulburătoare, cu aerul dens ca o cremă de tartă finlandeză, cu foşnetul parcului asaltat de veveriţe şi zorii, de fiecare dată, sunt o minune de care mă bucur ca un copil.
A început sezonul grădinărelii serioase, mă fericesc să fiu mânjit cu pământ printre straturi, respir printre meri şi stau de vorbă cu roşiile care au început să îşi întrupeze flori.
Mulţumescu-i Doamne că mă ţii viu şi că mă îmbucuri cu frumuseţile vieţii simple.
Şi dincolo de toate, a început sezonul adevărat al bucătărelii în aer liber, plec în turneu cu tigaia cea mare să mă joc de-a mâncărurile vârlave şi bunătăţurile strămoşeşti.
Şi iaca-tă, că mă simt dator să vă învăţ despre ultima mea găselniţă de garnitură pe care o prepar pentru grătare şi vă poftesc să o încercaţi măcar o dată.
Şi o să înţelegeţi !!!

CREMĂ DE VEDEŢURI

Tocaţi pe planşetă 3 legături de pătrunjel, 3 legătui de ţelină şi 1 legătură de leuştean. Frecaţi-le bine în mîini, cu o lingură de sare grunjoasă, o linguriţă de piper şi zeama de la o jumătate de lămâie.
Puneţi tocătura într-un vas adânc, tunaţi apă clocotită cât să acopere, puneţi capac şi înăbuşiţi o jumătate de ceas.
Strecuratţi zeama şi veţi obţine o supă limpede, uşor verzuie cu un gust rafinat şi diafan.
În blenderul de viteză mare, puneţi trei mîini de spanac proaspăt , o cană cu vârf de arahide decojite, câteva nuci, un pliculeţ de seminţe de floarea soarelui decorticate, o lingură de seminţe de susan pe care le-aţi prăjit puţin în tigaie. Adăugaţi ulei de porumb, zeamă de lămâie, câţiva căţei de usturoi, sare, piper şi supa de verdeţuri.
Mixaţi la viteză mare pentru a obţine o pastă uniformă. Mai completaţi cu supă şi ulei până obţineţi cremozitatea necesară (crema trebuie să poată fi întinsă pe pâine, iar nucile, arahidele şi seminţele să rămână evidente) asezonaţi după gust cu sare, piper, lămâie şi gata.
Lăngă fripurile săltate de pe grătar, ori unsă pe pâine prăjită ai o minune care te desfată şi te ţine viu şi treaz.
Ai înţeles ?

Vinul la el acasă- volumul trei

VINUL LA EL ACASĂ -volumul trei

DĂ CLICK PE AFIŞ !

Concurs pentru cunoscători !

Şi pentru băutori !

De vin... bine înţeles.

În perioada 

11.04.2013 ora 00.oo şi 17.04.2013 ora 24.oo

se desfăşoară la Uica Mihai pe blog un concurs pe citite şi pe degustate.

Regulamentul, este unul simplu de tot:

În fiecare zi la miez de noapte, este publicată o întrebare legată de

CEL MAI TARE EVENIMENT AL PRIMĂVERII

VINVEST

SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI TIMIŞOARA.

Răspundeţi la întrebare printr-un comment  semnat cu numele real şi adresa de e-mail. 

Găsiţi sprijin substanţial, dând click pe afişul evenimentului care vă direcţionează spre site-ul cu informaţii complete.

Comment-urile vor fi contabilizate şi în funcţie de exactitatea lor vor determina clasamentul, adică locurile I, II şi III

În caz de egalitate, partajarea se va face printr-o tragere la sorţi clasică, adică numele candidaţilor vor fi scrise cu pixul pe coli de hârtie ruptă dintr-un caiet vechi, bileţelele vor fi puse în faimoasa pălărie a lui Uica Mihai şi extrase în ordine de către Nemţoaica de nevastă-sa!

Câştigătorii vor fi anunţaţi prin publicarea pe site şi prin e-mail în data de 18.04.2013

În ce constau premiile?

Premiile constau în ceva mişto de tot:

Câte o invitaţie de două persoane pentru intrare gratuită la Eveniment (echivalentul a 50 de leuţi), cu toate degustările de rigoare (îmi lasă gura apă deja!) plus o sticlă de vin premiat din partea unei podgorii de renume.

În plus, acolo daţi de Uica Mihai cu care puteţi sta la "givan" şi la un pahar de vin 

(de fapt mai multe).

Vreau să vă spun că în cadrul evenimentului punctul central este

DĂ CLICK PE AFIŞ !

GALA VINULUI PREMIUM

care încununează aniversarea de 10 ani a salonului !!!
Nu o rataţi !!!

Şi acum, cu urările de succes de rigoare iată întrebarea cu numărul trei:

 CUM SE NUMEŞTE ORGANIZATORUL SALONULUI ?

Şi până rumegaţi răspunsul, vă dau pe repede înainte o reţetă însoţitoare a vinului:

Ficăţei de pui cu smântână

Reţeta zilei de astăzi este una simplă dar infailibilă, adică chiar dacă dai greş la proceduri, în final poţi să o scalzi şi să repari totul cu o sclipire de inteligenţă.

Ştiţi ce se spune despre mecanicii auto, că vaselina e jumătate de mecanic, adică ungi pe unde scarţâie şi totul merge "ca uns" !

Ei, cam aşa e şi la bucătărie, smântâna şi mirodeniile sunt jumătate din bucătar.

Dar hai să ne apucăm de gătit.

Am cumpărat o pungă de ficăţei de pui refrigeraţi, măsline negre, o sticlă de vin roşu demisec(pe Nemţoaica am păcălit-o că musai să torn în mâncare, dar mie îmi sticleau ochii după un pahar băut lângă plită), un praz ţanţoş cu verdele lui proaspăt şi apetisant, mai câteva ciuperci albe de prun şi un gogoşar roşu şi ţâfnos. Am mai făcut eu şi alte târguieli care nu au legătura cu reţeta, şi m-am dus la plită urgent. Am băut paharul de vin cuvenit (ba, ca un nemernic am beut două) şi cu mânecile suflecate am încins tigaia cea mare pe foc.

Am tăvălit ficăţeii de pui prin făină albă amestecată cu sare şi piper şi i-am scuturat bine de tot ca să rămână fără strop de lichid pe ei şi doar cu un obraz uşor alb de făină. Şi i-am prăjit pe jumătate în ulei de porumb ca să facă o coajă rumenă deasupra. Şi i-am scos să se odihnească pe o farfurioară cu şerveţel absorbant.

Iar prazul tăiat în bastonaşe şi ardeiul roşu la fel, au luat locul ficatului să se rumenească doar puţin, iar mai apoi am stins totul cu vin (l-am amestecat jumate-jumate cu apă ca să mai îmi rămâie de un pahar) am adăugat măslinele tăiate rondele, şi ficatul care a prins să se răcească. Patru minute mi-a fiert compoziţia ca să se închege acolo un sos şi am turnat o lingură de smântână peste, am stropit totul cu sare, piper şi oregano şi am lăsat să mai tragă un clocot, până am mai tras eu încă un pahar. Ultimul.

Şi de atâta vin n-am băgat eu de seamă că sosul s-a cam prins şi are un damf de afumat de la făină.

Aşa că am tras iute tigaia de pe foc şi am reparat mâncarea ca un mecanic. Adică am turnat în tigaie un poloboc de smântână, am mai prăftuit-o cu oregano şi boia de ardei iute şi m-am scos.

Nici n-a obeservat Nemţoaica mea când am sevit-o pe farfurie cu franzeluţă caldă alăturea şi a înfulecat totul cu bărbia unsă.

Numai când i-am spus că nu mai am vin să o servesc după, s-a uitat urât şi a boscorodit ceva.

Aşa că, felul acesta de mâncare, înecat în smântână, o să treacă în reţetarul meu de urgenţă, fiindcă e o mâncare uşoară de făcut şi la fel de uşor de mâncat.

Şi merge şi fără vin la urmă, dacă l-ai băut dinainte !!!

Mai ales că merge reparată mecaniceşte.

VINUL LA EL ACASĂ -VOLUMUL DOI

ZIUA A DOUA

Concurs pentru cunoscători !

Şi pentru băutori !

De vin... bine înţeles.

În perioada 

11.04.2013 ora 00.oo şi 17.04.2013 ora 24.oo

se desfăşoară la Uica Mihai pe blog un concurs pe citite şi pe degustate.

Regulamentul, este unul simplu de tot:

În fiecare zi la miez de noapte, este publicată o întrebare legată de

CEL MAI TARE EVENIMENT AL PRIMĂVERII

VINVEST

SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI TIMIŞOARA.

Răspundeţi la întrebare printr-un comment  semnat cu numele real şi adresa de e-mail. 

Găsiţi sprijin substanţial, dând click pe afişul evenimentului care vă direcţionează spre site-ul cu informaţii complete.

Comment-urile vor fi contabilizate şi în funcţie de exactitatea lor vor determina clasamentul, adică locurile I, II şi III

În caz de egalitate, partajarea se va face printr-o tragere la sorţi clasică, adică numele candidaţilor vor fi scrise cu pixul pe coli de hârtie ruptă dintr-un caiet vechi, bileţelele vor fi puse în faimoasa pălărie a lui Uica Mihai şi extrase în ordine de către Nemţoaica de nevastă-sa!

Câştigătorii vor fi anunţaţi prin publicarea pe site şi prin e-mail în data de 18.04.2013

În ce constau premiile?

Premiile constau în ceva mişto de tot:

Câte o invitaţie de două persoane pentru intrare gratuită la Eveniment (echivalentul a 50 de leuţi), cu toate degustările de rigoare (îmi lasă gura apă deja!) plus o sticlă de vin premiat din partea unei podgorii de renume.

În plus, acolo daţi de Uica Mihai cu care puteţi sta la "givan" şi la un pahar de vin 

(de fapt mai multe).

Vreau să vă spun că în cadrul evenimentului punctul central este

DĂ CLICK PE AFIŞ !

GALA VINULUI PREMIUM

care încununează aniversarea de 10 ani a salonului !!!
Nu o rataţi !!!

Şi acum, cu urările de succes de rigoare iată prima întrebare:

DE CÂŢI ANI ARE LOC VINVEST- SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI TIMIŞOARA ?

Şi acum, reţeta antemergătoare vinului, ca să fie treaba bună şi masa bogată !

CEAPĂ UMPLUTĂ CU… CEAPĂ

Luăm 6 cepe mari (cele mai mari) şi curăţate de foile lor, le opărim uşurel în apă cu sare, oţet şi zahăr. Scopul acestei operaţii este de a le înmuia pentru a se lăsa uşor fasonate, precum şi să mai tăiem din iuţeala lor specifică.

Acum, dacă s-au răcit, tăiem deasupra un capac (ca la roşiile umplute) şi scobim trupul cepelor pentru a face din ele nişte cupe încăpătoare.

Ceapa rămasă de la scobit, se toacă mărunt şi vine trasă la tigaie cu puţin unt amestecat cu o lingură de ulei.

Asezonăm această călitură cu sare, piper şi boia, adăugăm doar un strop de smântână şi înăbuşim puţin.

Cu această maia umplem cupele de ceapă, le mai ungem puţin cu unt şi la aşezăm într-o tavă cu puţin lichid, fie apă, fie un vin alb sec. Dar mai bine vin fiindcă ceapa e o legumă nobilă.

Şi tava să stea în cuptor până cepele se rumenesc frumos şi au aromă de friptură falsă.

Şi le scoatem pe farfurie presărate din belşug cu pătrunjel verde, alături de mămăligă fierbinte şi nişte ochiuri de ouă. Mai adăugăm unt şi pregătim pentru după, un vin dulce de butuc, sângeriu şi gros în făptură. Că fără vin, nu se poate.

VINUL LA EL ACASĂ -volumul unu

DĂ CLICK PE AFIŞ !

Concurs pentru cunoscători !

Şi pentru băutori !

De vin... bine înţeles.

În perioada 

11.04.2013 ora 00.oo şi 17.04.2013 ora 24.oo

se desfăşoară la Uica Mihai pe blog un concurs pe citite şi pe degustate.

Regulamentul, este unul simplu de tot:

În fiecare zi la miez de noapte, este publicată o întrebare legată de

CEL MAI TARE EVENIMENT AL PRIMĂVERII

VINVEST

SALONUL INTERNAŢIONAL DE VINURI TIMIŞOARA.

Răspundeţi la întrebare printr-un comment  semnat cu numele real şi adresa de e-mail. 

Găsiţi sprijin substanţial, dând click pe afişul evenimentului care vă direcţionează spre site-ul cu informaţii complete.

Comment-urile vor fi contabilizate şi în funcţie de exactitatea lor vor determina clasamentul, adică locurile I, II şi III

În caz de egalitate, partajarea se va face printr-o tragere la sorţi clasică, adică numele candidaţilor vor fi scrise cu pixul pe coli de hârtie ruptă dintr-un caiet vechi, bileţelele vor fi puse în faimoasa pălărie a lui Uica Mihai şi extrase în ordine de către Nemţoaica de nevastă-sa!

Câştigătorii vor fi anunţaţi prin publicarea pe site şi prin e-mail în data de 18.04.2013

În ce constau premiile?

Premiile constau în ceva mişto de tot:

Câte o invitaţie de două persoane pentru intrare gratuită la Eveniment (echivalentul a 50 de leuţi), cu toate degustările de rigoare (îmi lasă gura apă deja!) plus o sticlă de vin premiat din partea unei podgorii de renume.

În plus, acolo daţi de Uica Mihai cu care puteţi sta la "givan" şi la un pahar de vin 

(de fapt mai multe).

Vreau să vă spun că în cadrul evenimentului punctul central este

DĂ CLICK PE AFIŞ !

GALA VINULUI PREMIUM

care încununează aniversarea de 10 ani a salonului !!!
Nu o rataţi !!!

Şi acum, cu urările de succes de rigoare iată prima întrebare:

ÎN CE AN A AVUT LOC PRIMA EDIŢIE VINVEST ?

Şi până rumegaţi răspunsul, vă dau pe repede înainte o reţetă însoţitoare a vinului:

Cârnaţi olteneşti în pijama

Puneţi în blender o jumătate de pungă de pufuleţi standard, o ceaşcă de fulgi de porumb, un sfert de ceaşcă de făină albă, piper, boia, cimbru, adăugaţi o ceaşcă de lapte două ouă şi un pliculeţ de praf de copt şi blenderuiţi un minut să vă iasă o pastă mai groasă decât cea de clătite. Ceaşca în bucătăria mea are 250 ml.

Luaţi patru cârnăciori olteneşti, tăvăliţi-i bine prin făină albă care absoarbe umezeala, daticu ei prin pasta aceea aromată ca să se în carce uniform şi gros şi aruncaţi-i într-o tigaie cu ulei foarte încins. Se vor prăji până la rumen apoi se scurg pe hârtie absorbantă. Aluatul acela se va umfla şi va deveni semicrocant pe dinafară, pufos pe dinăuntru, picant oarecum şi cu iz de Flămânzilă. Asezonat barbar cu ketchup şi muştar este bun cărător pentru un vin rubiniu demisec cu iz de Setilă.

Reţeta o ştiu de la Harap Alb...

Primăvară în hârzob

A scăpat în sfârşit primăvara din lanţuri şi de dă de-a dura pe străzi. Podul mi-e plin de mâţe care nuntesc şi un cicârlan cu guler îmi vine mereu la straşină să gungure. Ciocârlana lui e probabil pe la discotecă ori în vre-un club, fiindcă bietul înfoiat mai mult suspină decât fredonează.
Şi uiote aşa mă simt de fercheş, că am renunţat la pălărie şi la bocanci, mă învârt prin grădină în tenişi şi îmi rânduiesc răsadurile puse în bidoane de plastic, să le învie soarele şi să le mângâie.
Mulţumescu-ţi Doamne, că baş am crezut că toată România îi o iarnă cu fundătură.
Coroduşul prost, înflorit înainte de timp şi-a lepădat floarea şi l-am compătimit crezând că e degerat, dar acu am băgat de seamă că petalele au lăsat în locul lor bumbi mici cât gămălia, verzi şi proaspeţi. Aşa că deci, o să am corcoduşe anul ăsta. Şi caise. Şi piersici. Şi mere. Şi pere: Şi prune.
Doar pe căpşuni să îi mai mut din locul lor într-altul ca să nu se sălbăticească şi să mai tai zmeurişul de pe lângă garduri fiindcă s-a făcut hoţoman şi vrea să împânzească tot.
Eh ! Ce bine e să fie primăvară...
Şi acum despre mâncarea primăverii, ierburile cele proaspete, urzica, leurda, măcrişul, drăgăveiul, trifoiul iepuresc, păpădia...
Le adun, le spăl bine de tot şi rupte în mâini le opăresc cu apă clocotită cu sare.
Apoi le storc în uscătorul de salată şi le amestec cu ouă proaspete şi le trântesc într-o tavă unsă cu unt. Deasupra pun un strat subţile de felii de jambon şi dau tava în cuptor la foc potrivit o jumătate de ceas.
Am pregătit deja un castron fierbinte cu sos de roşii (nu vă dau reţeta că mi-e ruşine să vă fac chiar neştiutori) şi când scot tava, îmi tai o bucată din sufleul ăsta o pun în farfurie şi o îmbrac cu sosul fierbinte. Pîine proaspătă, vin alb sec şi mai lângă o salată de păpădie. Frunzele alese cu grijă, spălate, stoarse iar în castron torni peste ele o vinegretă din ulei, zeamă de lămâie, sare, piper, zahăr şi doar puţin praf de curcuma.
Mâncare simplă, dulce în sinea ei şi trezitoare a energiilor închise peste iarnă în trup.
Bun !
Mai beau o măsură de vin alb şi pot să iau hârleţul să mă apuc de săpat.
Primăvară, mi-a trebuit, primăvară am !!!

Sushi

Un film extraordinar despre dăruire şi pasiune în Bucătărie.

Veţi descoperi nu doar cel mai scump restaurant din lume, ci mai ales pe cel faimos bucătar de sushi.

Jos pălăria !

http://www.onlinemoca.com/jiro-dreams-of-sushi-2011/

Primăvară încropită cu urzici

Trufaş şi fără pic de minte, mi-a înflorit în grădină caisul cel bătrân, grăbit să arate tuturor că încă mai are snagă şi vână.
De peste răzor, îl priveşte mirat corcoduşul. Crengile lui încă au umflături mici verzulii şi nu s-a hotărât să explodeze în alb.
E încă puiuţ şi se teme să nu îl mai prindă un ger şi un îngheţ.
Dar sunt sigur că în două -trei zile o să îşi prindă coraje şi îşi va da şi el drumul.
Îmi aduc aminte de versurile domnului Topârceanu:
Un zarzăr mic în mijlocul gradinii
Şi risipit crenguţele ca spini
Te teamă să nu-i cadă la picioare
Din creştet vălul străveziu de floare

Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu plete albe şi se poate spune
Că-i pentru prima dată-n viaţă
Când i se-ntâmplă asemenea minune.

Mirabile versuri şi chiar dacă afară plouă crâncen şi şfichiuie un vânt rece, m-a trimis Nemţoaica în grădină să îi agonisesc verdeţuri pentru gătit. Pătrunjel şi ţelină, că le-am ţinut acoperite peste iarnă cu paie şi cu pânză de cort şi acum sunt vii şi semeţe şi ne îndestulează cu prospeţimea lor.
Şi am mai cules de supt pruni o coşniţă întreagă de urzici ude, să le fac un fel de musacauă cu orez la care vă dau şi vouă reţeta:
Fierbe să se umfle bine o cană vârfuită de orez, în trei căni de apă cu sare şi un strop de zeamă de lămâie, apoi scurs bine şi spălat, amestecă-l într-o tigaie unde ai călit o cepă mare tăiată fin de tot, cu ulei , sare, piper şi nucuşoară rasă, mai adaugă două mâini de ciuperci feliate şi lasă totul să se odihnească.
Urzicile, cât mai multe, bine spălate, să le opăreşti cu apă clocotită şi să le laşi să zacă sub capac să se înmoaie.
Apoi le scurgi, le toci pe cârpătorul de lemn şi într-o tavă unsă, pui un strat de urzici, unul de orez şi acoperi iarăşi cu urzici. Dai la cuptor la 170 de grade o jumătate de ceas, iar la urmă mai faci un obraz de sos alb (făină albă călită în ulei, stinsă cu supă de legume şi asezonată cu mirodenii) şi dai încă o dată tava în cuptorul cu 200 de grade de astă dată , să se gratineze musacaua asta falsă.
Iaca, ai o mâncare şi de post şi de primăvară şi când te înfrupţi adu-ţi aminte de Domnul Topârceanu.

Paştele cailor

Acum doi ani, împreună cu Veronica Mihoc, am făcut o filmare extraordinară la un crescător de cai din Bocşa, judeţul Caraş Severin. Vera chiar a călărit un armăsar nărăvaş, negru pană şi înalt cât un zid. Şi pe deasupra deştept din calea afară, ştia singur să deschidă robinetul la adăpătoare cu dinţii şi bea apă pe săturate. Din păcate nu a învăţat să îl şi închidă la loc şi îi făcea proprietarului gaură apometrică în buget.
Am gătit acolo o mâncare de linte şi grâu îndulcit cu miere, am hrănit caii cu pâine înmuiată în aghiasmă şi ne-am distrat din cale-afară.
Ei acum, n-o să mai comentez despre cum aş vedea un cal băgat în ceaun, ci o să vă învăţ o reţetă de post făcută cu schepsis şi cu dor de primăvara care vine şi nu prea.

SARMALE FALSE

De la o varză acră, înfoiată să scoţi cotorul, apoi să o pui la desărat în apă rece, vreme de un ceas.

Când varza e bine desărată, să scoţi şi să alegi frunzele pentru sarmale. Ştii să tai vinişoarele groase, şi să croieşti frumos frunza ca să fie sarmaua oacheşă.

Iar umplutura o faci aşa:

Căleşti în ulei o tulpină de praz, o ceapă roşie, un morcov ras fin de tot, o gulie la fel , şi când se înmoaie le stingi cu bulion de roşii şi adaugi un pumn întreg de pătrunjel verde tocat.

Tocătura asta înmuiată, o laşi să se răcească niţel, apoi cu ea umplii şi faci sarmale potrivite, pe care le rândui într-o cratiţă cu frunze de varză tocată la fund. Le acoperi cu un sos făcut din bulion amestecat cu un strop de oţet,  o lingură de miere şi mai adaugă dacă ai şi un vin roşu dulce.

Şi le pui în cuptor să se dinstuiască timp de un ceas, cam la o sută cincizeci de grade.

La sfârşit le aşezi în farfurie fierbinţi, pe un strat de mămăligă pripită şi torni deasupra smântână şi presari mărar. Bunătate cu B mare !

Şi dă-i şi calului să mănânce o sarma, că doar e paştele lui.

Ciolan cu varză

Am avut un fel de intuiţie, cumpărând încă o basculă cu lemn de foc, de fapt mă gândeam să îmi fac provizii pentru lunile de vară, când pornesc grătarele cele mari (nu folosesc mangal ori alt fel de cărbune ci numai lemn de fag şi cer) şi încep să fierb trocile de zacuscă.
Şi iată, s-a coborât peste Buziaş un puişor de iarnă cu dinţişori de lapte care muşcă al naibii de ascuţit.
Fordul meu bătrân e îngheţat bocnă aşa că, stau în casă, teracota duduie umplută până la beregată cu ţăpligi groase, beau ceai de frunze de zmeură şi o las pe Nemţoaica să se joace în bucătărie.
Azi găteşte de la ea din munţii Aninei, ciolan pe varză, ciorbă cu perişoare din carne de pui şi plăcintă cu dovleac.
Pentru că reţeta ei de ciolan e interesantă, vi-o dau şi vouă , nu doar în caz că a venit iarăşi iarna şi pe la voi, ci fiindcă e aşa de bună încât o să vă îndrăgostiţi de ea.

Ia două ciolane babane, crude, nu din cele afumate, freacă-le cu sare grunjoasă şi limpezeşte-le în mai multe ape.
Apoi pune-le să fiarbă în apă îndoită cu bere, adăugând foi de dafin, piper boabe, cimbru, sare şi zahăr.
Când sunt ciolanele moi şi carnea aproape se desprinde de pe os, scoate-le pe un taler şi fi atent că trebuie să ai varza pregătită.
Adică, ai tăiat din vreme o varză acră mare cât o mingie de futbol, în fâşii late de o jumătate de deget, iar tăiţeii ăştia de varză trebuie să îi căleşti cu untură din belşug, ca să se facă moi şi aurii.
Şi acum pui într-o cratiţă babană un strat de varză, aşezi ciolanele deasupra şi mai acoperi cu varză călită ca să nu se mai vadă nimic din ciolan.
Stropeşte cu bulion, cu zeama în care au fiert ciolanele şi dă-i la cuptor pentru 40 de minute, la 170 de grade.
Fi atent, lângă varza asta cu ciolan, trebuie să ai cartofi copţi, curăţaţi de pieliţă, striviţi în blid şi amestecaţi cu grăsime, fie unt, fie ulei, dar cea mai bună e untura de pui asezonată cu cimbru şi boia.
Şi dacă ai şi bere lângă mâncarea asta, poa să vină iarna iernilor, nu îţi mai pasă şi te simţi Flămânzilă, Setilă şi Gerilă , la un loc !