8.15.2014

Ceaunul de aur 2014

Pe faleză împreună cu organizatorii, doi oameni minunaţi cărora le mulţumesc din suflet că m-au adus să mă întâlnesc cu Dunărea. Clisura e fermecată iar oamenii de aici sunt stropi de aur.


Mai dai şi de câte un pescar necăjit că regele somnilor şi crapilor îi dă cu tifla. Iar eu îl îmbunez şi îi îndulcesc sufletul.


Dunărea dă ea, dar numai la cei care se pricep.



Cât ne priveşte pe noi, ceaun uriaş de 500 de litri avem...


lemne slavă Domnului din belşug....


Concurenţi plini de inimă şi de energie...


până la urmă Dunărea ne trimite şi peşte...


Două sute de kilograme de crap, ştiucă. şalău, mreană, numai bucăţi pe alese...


Ceaunul a scos 1.000 de porţii gustoase puse gratis la dispoziţia musafirilor...


Iar meseriaşii ciorbei de peşte, cele 28 de echipaje prezente la concurs, s-au distrat de minune. În final, premiile i-au răsplătit pe cei mai cu zvâc şi cu pricepere bucătărească.
Felicitări !!!

8.07.2014

Ciorba de peşte uriaşă


Moldova Veche, oraş patriarhal din Clisura Dunării, în judeţul Caraş Severin este gazde celei de a treisprezecea ediţii a festivalului 

CEAUNUL DE AUR

Iar eu voi fi acolo cu ceaunul meu de cinci sute de litri să facem 

CEA MAI MARE CIORBĂ DE PEŞTE DIN ROMÂNIA.
Avem şapte feluri de peşte din Dunăre, cazanul va fi plin până în buză şi avem de gând să hrănim 1.500 de pofticioşi.

Tot cu ocazia festivalului voi lansa şi cartea
REŢETE CU PEŞTE
care cuprinde cele mai fermecate feluri de a prepara peştele.
Vă aştept şi până atunci vă ofer o imagine a coperţii cărţii de bucate pe care o puteţi cumpăra la festival cu autograf şi câteva dintre reţete.
De săptămâna viitoare, cartea poate fi comendată pe internet. Până atunci, vă aştept sâmbătă la festival să ne dedulcim !!!

SARMALE DE PEŞTE

Trebuie să alegi frunze de hrean mari şi sănătoase, pe care să le opăreşti cu apă clocotită amestecatîă cu sare şi oţet de mere.
Frunzele răcite se aleg şi se croiesc pentru a fi putea împachetate fără efort.
Tocătura este clasică, un kilogram de carne de peşte (bun este peştele cu carne roşie, gras şi fără miros de mâl, dar foarte bine merge şi somnul ori pangasius) un sfert de kilogram de orez pe treisferturi fiert, câteva cepe călite în ulei amestecat cu unt, sare, piper, cimbru.
Împachetează sarmale micuţe şi aşază-le rânduite într-o tavă înaltă pe un strat făcut din resturile de frunze de hrean.
Acoperă sarmalele cu un strat de felii de roşii pudrate cu sare şi piper, intercalează printre sarmale frunze de dafin şi beţe de cimbru uscate şi dă-i două ceasuri la cuptor la foc moale.
Sarmalele acestea sunt de post, aşa că nu recomand vin lângă ele ci apă de izvor.
Şi e bine să le serveşti în farfurie cu piure de cartofi alături, şi stropite doar cu puţină smântână.


CIORBĂ DE PEŞTE CA LA DUNĂRE

Ai nevoie de peşte mărunt (obleţi, cărăşei, roşioară, bibănaşi) şi de capete de peşte, bine curăţate, pe care să le fierbi în apă cu sare şi boabe de piper. Când tot peştele  s- a sfărâmat şi e făcut terci, îl strecori şi păstrezi zeama aceasta aromată ca fond de peşte. Pui să fiarbă în ceaun cu câteva cepe, doi trei morcovi, un pătrunjel, un păstârnat o ţelină, totul tăiat mare. Când s-au înmuiat toate legumele, e rândul bucăţilor mari de peşte- crap, ştiucă, lin, avat – tot ce îţi pică în undiţă ori în galantar pe care le pui să fiarbă în zeamă, împreună cu câţiva cartofi tăiaţi în patru şi multe roşii mustoase, sfârâmate în pumn.
Mirodeniile acestei fierturi sunt sarea, piperul şi cimbrul, iar la urmă se drege ciorba cu oţet de mere.
Interesant este şi modul în care este servită, bucăţile de peşte se scot pe un platou, alături de cartofi şi legume , ca fiecare să îşi scoată în blid alături de niscaiva mujdei, iar zeama limpede se serveşte la final, în castroane, pentru a fi sorbită cu mămăligă fierbinte. Iar vinul musai să fie unul acriu, vânjos şi cu subtilităţi de balalaică.
  

BORS DE PEŞTE MOLDOVENESC

Căleşte într-un ceaun cu margine înaltă, câteva cepe tăiate fir de păr, morcov şi albitură rasă fin, ardei ori gogoşari (mai bine gogoşari cu carnea grasă) tăiaţi lulien, mult pătrunjel tocat şi când devin legumele lucioase şi s-au înmuiat bine stinge- le cu borş de putină care a fost fiert, limpezit şi apoi îndoit cu apă călduţă. Doar un sfert de ceas să fiarbă zeama asta şi adaugi peştele curăţat şi tăiat în bucăţi. Nu contează ce dihănii de apă ai, să fie doar proaspete şi multe, că ele dau gustul bun.
Când carnea peştelui e fiartă şi dulce, tragi ceaunul de pe foc, dregi cu smântână fiertura şi presari deasupre mult leuştean tocat.
Mămăliga e obligatorie la zeama asta iar de vin nu îţi fă griji, merge orice licoare curată şi cinstită.

8.04.2014

Pizza de la miezul nopţii

Priinţul răzgâiat de nepotu-meu Vlad, s-a trezit noaptea, la vremea în care strigoii se spală pe dinţi şi îşi calcă hainele de gală ca să iasă în lume, că vrea Pizza şi vrea Pizza şi vrea Pizza.
Şi cum moşul lui, adică Uica, adică eu, îi face toate voile din lume m-am apucat la ora unsprezece şi un sfert să construiesc din ce te miri ce o pizza pe repede înainte, mare cât roata carului şi cu iz de Italie ţărănească adevărată.
Că doar nu vă închipuiţi că Giuseppina, Margherita şi Cipolina frământă şi concep turta asta ca la restaurant.. Ţăranul italian când vine de la câmp obosit, nu mai stă să caute rafineţuri şi farfastlâcuri. Vrea rapid, săţios, bun la gust şi neaoş. Bea şi o ulcică de Chianti ori de poşircă de-a casei şi bagă cornul direct în pernă fiindcă o dată cu cântatul cocoşilor pleacă iar la Lavoro, Lavoro, Lavoro.
Şi lucrând eu cu ţăranii italieni multă vreme fiind paznic şi mulgător de capre în Piemont, am deprins turta lor în forma originală şi iaca-tă Vlad m-a obligat să mi-o reamintesc şi să o fabric urgent şi momentan.
Şi m-am gândit că se cuvine să vă dau reţeta şi vouă, că poate vi se iveşte urgia cu un nepot sucălitor ca al meu şi iaca veţi putea scăpa cum am scăpat şi eu.
Am început la unsprezece şi un sfert şi la douăsprezece trecute fixe, când mi-a bătut în geam primul strigoi, piţa era şi gata mâncată.
Deci luaţi aminte !



La aluat, că ăsta-i cel mai important, să respectaţi cu sfinţenie ce vă dictez, altfel o llăiţi şi vă iese turta nedospită şi searbădă.
Amestecaţi într-un castronel 30 de grame de drojdie cu trei linguri de ulei şi o linguriţă de sare, până obţineţi o pastă omogenă, lucioasă şi consistentă.
Într-un vas de frământat puneţi jumătate de kilogram de făină dată prin sită, făceţi o gaură de vulcan în mijlocul ei, turnaţi acolo drojdia, un sfert de litru de apă călduţă, o lingură rasă de zahăr, un ou şi începeţi să frământaţi de la margini spre centru cu degetele răşchirate întâi, apoi cu pumnii până aluatul prinde luciu, se desprinde de pe vas şi de pe mâini. Asta durează cinci minute. Acoperiţi vasul cu un ştergar curat şi lăsaţi-l la dospit până faceţi sosul.

                                                                                                                                   

Daţi pe răzătoare două roşii mari (ale mele au cântărit împreună 700 de grame, culese de pe aracii mei) amestecaţi-le cu cimbru proaspăt fin tocat, câţiva căţei de usturoi aşijderea, sare, piper măcinat şi un strop miere.
Nu vă speriaţi că în sos vor fi şi seminţele şi pieliţele roşiilor, acolo e tot bunul.
Şi dacă aţi făcut sosul luaţi aluatul pe planşetă, întindeţi-l pe strat de făină cu sucitorul să prindă forma tăvi şi aşezaţi-l în tava care a fost unsă cu ulei şi pudrată cu făină. Ungeţi blatul cu sos într-un strat gros şi uniform, deasupra radeţi orice fel de brânză aveţi prin casă, mai puneţi un mezel ceva tăiat felii, fâşiuţe ori cubuleţe, neşte ardei gras tăiat fir de păr, unu- doi-trei ardei bulgăreşti tocaţi, şi la urmă felii de roşii.
Dacă nu aveţi ca mine tavă de 50 de centimetri, puneţii turtoiul ăsta în două tăvi că nu se întâmplă nimic !
Şi acum urmează şmecheria, puneţi tava în cuptorul rece, potriviţi-l la 250 de grade şi daţi-i drumul să meargă cinsprezece minute. Temperatura crescând treptat, aluatul va avea o a doua dospire în cuptor, o să crească dar nu din calea afară fiindcă stratul de sos îl dă înapoi, iar la final temperatura maximă va rumeni pizza şi o va face mai mult decât mîncabilă.
Adorabilă...
Formidabilă...
Necomentabilă...
Ca pentru nesătui.
Na, că vi-am dat de lucru, aştept veşti de la voi să vedem ce vi-a ieşit şi cât v-aţi chinuit.

7.24.2014

Festivalul Saltimbancilor


Da, timp de trei zile sunt la LUGOJ 
LA FESTIVALUL SALTIMBANCILOR !!!

M-au "corupt" copii de la Rotaract Lugoj, aşa că o să îmi instalez tarabele cu mâncare şi băutură, am o echipă de feremecaţi şi şugubeţi cu care voi găti la ceaune, numai mâncăruri de lins pe degete iar în ceea ce priveşte băutura, berea rece la halbă face legea.
Găsiţi non stop CIOLAN CU FASOLE, BOGRACS, SARMALE CA ÎN BANAT, CARNE FRIPTĂ, PAPRICAŞURI ŞI GULAŞURI, ZACUSCĂ PROASPĂTĂ FĂCUTĂ LA FAŢA LOCULUI, MĂLAI COPT, TURTE BĂNĂŢENE CU JAMBON ŞI MURĂTURI DE LA UICA, PLĂCINTE ŞI LIPII.
Nu mai scriu că îmi lasă gura apă !!!
Iar  DUMINICĂ 27 IULIE organizez un concurs de mâncat spaghete cu premii speciale.
Bine înţeles atracţia o reprezintă SALTIMBANCII care o să facă giumbuşlocuri şi drăcării non stop..
Şi eu printre ei !!!

7.15.2014

Raţă- raţă- răţişoară

Ei bine, raţa asta nu e de pe lac ci din congelator, nu a fost împuşcată de vreun vânător ci a venit cu tirul din Ungaria. 
Adică un răţoi baban de patru kile, cu târtiţa grasă şi piept de Playboy, cumpărat dintr-n magazin de fiţe şi hachiţe din buricul Timişoarei
I-a venit rândul să treacă în front, pentru că am musafiri importanţi mâine şi trebuie să le dau o mâncărică de scos ochii. Adică ceva cu ştaif şi aer de stele Michelin şi ce mai potrivit decât aspic de raţă cu ouă de prepeliţă şi un Cassoulet cu năut în loc de fasole şi cu cârnaţi de mistreţ în loc de felii de jambon.
Vedeţi oalele astea două? într-una zace răţoiul iar în cealaltă sunt legume rădăcinoase, morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, bucheţel de verdeţuri, o ceapă în care am înfipt tri cuişoare şi o halcă de slănină crudă...
...ce se întâmplă mai departe, scrie-n carte...
Adică mai jos:
- raţa de patru kilograme vine fiartă în patru litri de apă, adăugând o linguriţă de sare, două de piper boabe şi o foaie de dafin. Fierberea trebuie făcută neapărat într-o oală sub presiune, la foc moale pentru ca lichidul să rămână transparent.
- când carnea are tendinţa să cadă de pe os, se scoate afară lăsându-se la răcit, iar supa rămasă se fierbe la foc moale până volumul ei scade la o treime.
- supa răcită se lasă în frigider aşezată într-un vas cu gura largă, până se încheagă iar deasupra se adună un strat consistent de grăsime.
- cu o paletă de patiserie se adună cu grijă toată grăsimea de raţă şi se pune de o parte pentru cassoulet.
- supa reîncălzită se strecoară de trei ori prin tifon umezit, pus în patru.
- obţinem astfel o supă clară cu gust pronunţat de raţă şi de dafin. Aroma este delicată şi sălbatecă în acelaşi timp
- în recipientul pentru cuburi de gheaţă se toarnă un strat de jumătate de centimetru de aspic şi se dă la rece pentru a se închega
- când s-a închegat, în fiecare compartiment al recipientului se aşează câte un ou de prepeliţă fiert, curăţat de coajă şi pudrat cu sare, piper râşnit grosier şi boia.
- Se toarnă restul de aspic cu grijă pentru ca ouăle să rămână nemişcate iar pudra de condimente de pe ele să rămână intactă
- Se dă recipientul cu aspic la rece, până a doua zi. 
- Se scot cuburile de aspic din recipient, folosind metoda vasului cufundat pentru câteva secunde în apă fierbinte.
- cuburile de aspic se aşează pe un platou ornat cu verdeaţă (salată verde, rucola, tulpini de ţelină, lobodă) iar lângă, se serveşte sos de hrean cu smântână.
Aspectul cubuleţelor transparente, de culoarea cihlimbarului cu oul prins în mijloc este deosebit de apetisant, iar gustul pe măsură. Foarte bine merg însoţite de o vodcă răcită bine sau un vermut sec italienesc.
Şi hai să trecem, pe repede înainte la Cassoulet
- unge un vas de Jena cu jumătate din untura rămasă de la răţoi. toarnă un rând gros de două degete de fasole albă foarte bine fiartă, rădăcinoasele fierte şi tăiate rondele, toată carnea răţoiului dezosată şi ruptă cu mâna în bucăţi potrivite, acoperă cu încă un rând de fasole fiartă, toarnă deasupra restul de untură de răţoi şi un polonic zdravăn din supa în care au fiert legumele. 
- la final se face deasupra rândului de fasole un "capac" din rondele de cârnat şi rondele de roşii
- vasul de Jena se dă la cuptor, o sută şaptezeci de grade, timp de un ceas şi jumătate. la final, puneţi vasul de jena pe masă şi fiţi siguri că musafirii o să-l lingă până în prăsele aşa că n-o să mai trebuiască decât să îl clătiţi cu apă rece...

7.12.2014

Dumineca udă




Desculţă, udă şi cu poalele în cap, vara asta ştulburatecă mi-a dat aproape grădina de-a curişcapitelea scuturându-şi a furtună fustele şi ia înflorată.
Şi a curs atâta apă din cer cât n-am văzut eu de când sunt în Buziaş şi a speriat şi mierlele din nuc şi aricii din rarişte. Şi numai melcii şi râmele grase, groase cât şlauful de tras răchie din butoi se îmbucură şi se fălesc lăsându-mi dâre printre straturi. Iar eu, guturăit şi cu nasul roşu ca piparcă de boia, m-am retras să beau aspirine şi vin fiert, lăsând gospodăria în grija femeilor casei.
Că am două femeiuşti care mă ţin din scurt şi nu mă lasă să îmi fac de cap iar eu la îndur mai în glumă mai în serios fiindcă e atât de bine să ai pe cineva care te iubeşte.




Şi iaca-tă, prima fiind căţeluşa mea Biba, cocoţată la căpătâiul patului să îmi numere paharele de vin băute şi gata să mă latre dacă sar peste măsura pe care mi-a pus- o Nemţoaica !!!
Iar dânsa, Nemţoanea s-a pus să mă vindece cu hrană grasă, ştiind ea că aşa mă ridic din boleşniţă să fiu gata luni de cu zori să mă apuc iară de lucru şi de treabă, că s-a cam adunat şi cam avem

Aşa că mi-a tipărit o oală de sarmale după regula bucătăriei ei din Şteierdorf, cu felii de costiţă afumată la fundul oalei, beţe uscate de mărar şi şorici


Iar pe grătar mi-a copt ardei cu un sos făcut din roşii coapte, belite şi date pe răzătoare, amestecate cu zeamă de la castraveţii muraţi , usturoi, ulei de măsline, sare, piper şi miere.




Şi nu vă speriaţi, că n-o să mănânc ardeii ăştia goi, ori numai cu pâine, că doar n-oi fi dus cu pluta



Că tigăile astea ale mele vechi de treizeci de ani, o să vină umplute cu fripturi, într-una ceafă de porc bătută cu maiul, sărată şi chinuită cu mirodenii dulci, iar în cealaltă două jumătăţi de pui crăpat pe spinare şi marinat o noapte întreagă în de.ale Nemţoanei.
Aşa că dragii mei e bine să te ia guturaiul câte o dată în plină vară, dacă ai o Bibă şi o Nemţoaică .
Şi iaca meteorologiştii de la televizor mi-a şoptit de pe cran că de mâine se îndreaptă vremea şi se îmbracă vara în sfârşit, în dres de baie cu decolteu ca să i se vadă ţâţele.

7.06.2014

Ciorbiţă de năut

Hălăduind eu prin Spania cu de-ale bucătărelii (am făcut un curs de bucătărie de trei luni, apoi am lucrat la o firmă de catering colindând din fiestă în fiestă pe coasta Iberică de la Barcelona până la Malaga) am descoperit o legumă ciudată,  pe care spaniolii o folosesc aproape până la saturaţie, gătind-o în fel şi chip.
Boabele leguminoase crescute în teci, au înfăţişarea de bob de porumb dar cularea de fasole ţucără, iar gustul este o îmbinare între cele două, cu textură untoasă şi aromă de mediterana.
Garabanzos, aşa cum îi spun spaniolii, este banalul năut, de care pe vremea lui Ceauşescu eram sătui până peste cap, fiindcă fusese promovat de comerţul socialist, drept înlocuitorul de cafea universal.
Numeam cafeaua aceea nechezol şi circula un banc, cum că, dimineaţa la serviciu, jumătate dintre colegi aţipeau iar jumătate nechezau.
Ei, descoperind eu năutul gătit în Spania, m-am îndrăgostit de el şi a devenit pentru mine o mâncare mai preferată decât preferatele de până atunci.
Au spaniolii un fel de mâncare spectaculos gătit cu năut, numit Cocido, o supă despre care o să scriu o dată, fiindcă e zgomotoasă şi cu castaniete şi chitare în gust.
Ieri, trecând pe la Kaufland, am descoperit în sectorul legumelor unde îmi place să mă joc de-a cumpărătorul avizat,  o lădiţă cu năut uscat, în vrac. Arăta miraculos, ca în imagine şi costa doar nouă lei kilogramul, în comparaţie cu vecina ei de stand, fasolea pestriţă simandicoasă, care era preţăluită la treisprezece lei kila.
Contează şi banul, când ai pensie croită cu dramul ca mine, dar dincolo de asta năutul bate fasolea.
Parol mon cher !!!
Aşa că am luat un kilogram pe repede înainte şi acum, vă dau o reţetă simplă, pe încercate, ca să mă fudulesc domnilor, că uite ce bunătăţi mănânc eu dumineca.

Ciorbiţă de năut

- o jumătate de kilogram de năut pus peste noapte la înmuiat, precum fasolea uscată. Grijă, îşi triplează volumul, aşa că vas mare, apă multă.
- în oala minune, năutul fierbe în patruzeci de minute, în oală normală cu capac desupra, durează trei ceasuri bune, năutul ăsta e îndărătnic precum o spanioloaică ochioasă, care nu se lasă, nu se lasă...
- într-o tigaie, căleşte un morcov, o ceapă, un ardei, totul tăiat cubuleţe nici
- la final adaugă făşiuţe de costiţă afumată şi roşii date pe răzătoare
- adaugă două polonice zdravene din zeama în care a fiert năutul.
- potriveşte gustul cu sare, piper, cimbru şi foi de dafin.
- înăbuşe călitura până se omogenizează şi toate legumele sunt moi, iar costiţa străluceşte
- adaug-o în oală şi mai lasă să fiarbă toate dimpreună încă jumătate de ceas
- serveşte fierbinte, cu ţelină verde tocată fin deasupra şi coriandru
Am uitat să vă spun, nu faci nici o scofală dacă nu ai şi măcar o jumătate de litru de vin roşu, aspru, mojic, precum sângele de taur, ca să îl bei şpriţ după masă.
Şi o să te simţi spaniol .

7.04.2014

Supă de vară

 Să nu vă închipuiuţi cumva că Uica a trecut la regim de slăbire şi mănâncă de-ale grădinii în draci. Nici vorbă, dar am pofte de copil mic iar supa aceasta e minunăţie din pruncia mea sălbatecă.
Roşii obraznice tăiate în patru cât mai multe, câţiva ardei graşi fălcoşi spintecaţi, păstârnac anost, morcovei crănţănitori fragezi, ţelină frunze din belşug, ceapă roşie, cimbru, piper boabe, dafin şi sare. Apă cât să le acopere, foc moale dedesupt şi cât bei o jumate de vin alb de la gheaţă, oala fierbe cuminte şi cu sufletul la gură.
 Nu urmează decât să pasezi supa asta, să o mai diluezi cu apă dacă e prea cremoasă, ai nevoie de lichid vara fiindcă te deshidratezi chit că bei şpriţ de vin, îi mai potriveşti gustul cu zahăr, oţet de corcoduşe (dacă n-ai merge şi oţet mojic), piper şi pătrunjel verde tocat mărunt şi umple-ţi un castron cu vârf.
Pare o imitaţie de supă de roşii, dar nu e decât o verişoară italienească a zemei noastre şi e chiar fandosită dacă îi mai pui un strop de smântână dulce iar castronul e de porţelan de Saxa cu chenar de aur.
 Acuma vine nebunia, taie colţuros o franzelă veche, îmbib-o cu unt topit şi ulei de măsline, pudreaz-o cu sare, piper, nucuşoară, boia iute şi  clonţurile franzeloase vin aşezate în tavă şi băgate în cuptorul fierbinte până peste poate.
Să prindă crutoanele astea rumeneală şi iz de la untul caramelizat, nu e musai să le cheltui mâncându-le cu supa, sunt extraordinare drept crănţănele aperitive la şpriţul de vin ori la bere rece ( una, două, trei, o ladă întreagă).
Noi niciodată nu avem crutoane din astea îndeajuns în casă, mă bat cu Nemţoaica pentru ele.
Şi iată castronul meu modest de doar un sfert de litru, asta ca să fac exerciţii de slăbit umplându-mi-l de patru ori. E şi mai bună zeama asta a doua zi, scoasă rece din frigider şi sorbită la botul calului cu un polonic, direct din oală. Seamănă a Gazpacho, seamănă a zoppa di pommodori, seamănă a borş ucrainean, dar nu e decât o modestă, banală, dar plină de geniu supă în stilul Uica Mihai.
Hai, nu mai căscaţi gura, că vă umpleţi de bale pe piept şi daţi în boleşniţă, fuguţa la plită şi după aia daţi-mi şi mie de veste cum vi-a plăcut.

7.01.2014

Festivalul vânătorilor 2014


Deschişi la suflet, snobaşi, petrecănoşi, vânătorii atunci când nu au nimic în cătarea puştii, sunt nişte companioni de chef extraordinari.
Am fost duminică la Festivalul lor care a avut loc în Poligonul de talere Diana, de la marginea Timişorii.
Organizare la şnur, în stil vânătoresc, zeci de feluri de răchie şi de vinoase, ceaune ceunaşe şi ceunele bolborosind, iar Uica Mihai între ele.
Eu am fiert două rânduri de tocăniţă de bureţi, am făcut salată din patrusute de ardei copţi, şi mai ales, mai ales, faimoasa pită unsă, pe care am denumit-o ad- hoc, LABĂ DE URS, pentru că e o adevărată bombă calorică, dar gustoasă peste măsură.
Şi anume o lipie mare cât două labe de uruleţ, unsă cu untură din canta de cârnaţi, amestecată cu cimbru tocat, curry şi seminţe de ceapă neagră, iar deasupra fâşiuţe de ardei copt şi felii de roşii cherry.
Numele vine de la faptul că ursul intră iarna în bârlog şi până în primăvară, îşi suge ghearele şi doar cu asta trăieşte.
Simbolistica este puţin cam aiurea, dar numele a prins şi toată lumea mânca într-o veselie LABE DE URS.
Despre tocăniţă şi salată nu vă mai povestesc, frumos a fost că m-am întălnit cu doi maiştri de maiştri în arta culinară, e vorba de domnul Ştefan Bercea preşedintele ANBCT şi maistrul Virgil Tamaş, BUCĂTARUL VERDE pe care toată Timişoara îl cunoaşte.
Şi am givănit, ne-am petrecut şi Doamne nici nu ştiu cum s-a făcut seara şi a trebuit să plecăm acasă.
Păcat că nu a ţinut măcar trei zile.








































6.30.2014

Supă cremă de ţelină şi pui

Nu prea mă ormor eu după supele cremă, fiindcă, aşa cum zicea mama astea sunt mofturi care nu ţin la stomac, dar ieri, jucându-mă pe grătarul pe care am copt patru sute de ardei graşi pentru Festivalul Vânătorilor, nu ştiu ce mi-a venit aşa să mă apuc să încropesc o supă cremă răcoroasă, de vară, consitentă şi cu parfum.
Şi ce să vă spun, improvizând, am nimerit o nebunie de mâncare, m-am împărtăşit cu prietenii şi  duşmanii cot la cot, îmbuibându-ne ca nişte nemernici. O oală de patru litri s-a dus ca şi cum n-ar fi fost, de ar mai fi fost, tot n-ar mai fi fost.
Ptui ce îmbârligătură, dar înţelegeţi mneavoastră ce vreau să vă spun.
Aşa că hai să vă dau reţeta, că numai gustând, vă puteţi dumiri.
- feliaţi subţirel un piept de pui (şapte- opt sute de grame) ungeţi-l cu ulei amestecat cu sare, piper, cimbru, şi frigeţi-l pe grătar la foc iute să prindă rumeneală.
- tăiaţi în felii groase de un deget o ţelină mare, egală în greutate cu pieptul de pui, două rădăcini de păstârnac, şi două de pătrunjel. Mai crăpaţi în patru două cepe mari.
-înmuiaţi toate legumele în uleiul rămas de la pieptul de pui şi coaceţi-le pe grătar.
ATENŢIE, PENTRU GUSTUL DEFINITORIU, ESTE OBLIGATORIU SĂ FOLOSIŢI JĂRTEC DE CĂRBUNI PE CARE PRESĂRAŢI CIMBRU VERDE DE GRĂDINĂ, FOI DE DAFIN ŞI PIPER BOABE, PENTRU A OBŢIINE UN FUM AROMAT.
-tăiaţi legumele şi carnea în bucăţi potrivite, aşezaţi-le într-o oală încăpătoare, turnaţi doi litri de apă, jumătate de litru de vin alb sec, asezonaţi cu sare, piper şi un strop de nucuşoară. Fierbeţi la foc moale timp de o oră.
- trageţi supa de pe foc, lăsaţi-o să se răcească un sfert de ceas, apoi transformaţi-o în cremă cu blenderul axial. Adăugaţi un lingură vârfuită cu unt, frunze verzi de ţelină tocată , daţi-i o aromă personalizată cu zeamă de lămâie şi serviţi-o fierbinte în farfurie, stropită cu ulei de măsline.
Este delicioasă, se simte fumul grătarului în consitenţa ei, are fineţe în textură şi gust aromat de la ţelină şi păstârnac. 
Daţi-mi de ştire cum vi-a ieşit, să mă conving că nu sunt singurul cu gusturi pervertite !



Dacă doriţi o carte de la Uica Mihai, cu autograf bine înţeles, comandaţi la e-mail:


carti.mihai@gmail.com

Volumul are 128 de pagini şi este însoţit de un CD pe care găsiţi cartea în format electronic pentru tabletă, smartphone, kindle etc, precum şi încă o carte de bucate numită
REŢETE CU....

-10 EMISIUNI RADIOFONICE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN
-UN VOLUM DE POEZIE
-UN VOLUM DE PROZE NOSTALGICE ŞI SATIRICE

Preţul unui volum este de 30 lei inclusiv taxele poştale iar plata se face prin ramburs.


Vă rog să specificaţi în e-mail NUMELE INTEGRAL AL PERSOANEI CĂREIA ÎI ADRESEZ AUTOGRAFUL  precum şi ADRESA COMPLETĂ !!!

6.26.2014

Carte de bucate


Dacă doriţi o carte de la Uica Mihai, cu autograf bine înţeles, comandaţi la e-mail:

carti.mihai@gmail.com

Volumul are 128 de pagini şi este însoţit de un CD pe care găsiţi cartea în format electronic pentru tabletă, smartphone, kindle etc, precum şi încă o carte de bucate numită
REŢETE CU....

-10 EMISIUNI RADIOFONICE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN
-UN VOLUM DE POEZIE
-UN VOLUM DE PROZE NOSTALGICE ŞI SATIRICE

Preţul unui volum este de 30 lei inclusiv taxele poştale iar plata se face prin ramburs.

Vă rog să specificaţi în e-mail NUMELE INTEGRAL AL PERSOANEI CĂREIA ÎI ADRESEZ AUTOGRAFUL  precum şi ADRESA COMPLETĂ !!!



Mai jos, vă ofer pentru delectare un capitol din carte:

PE LA PĂCURARII DE LA OI

Tot mă ameninţau ai mei când mi-au pus ghiozdan în spinare şi m-au trimis să învăţ ale buchii şi socoteala pe numărătoare, că dacă nu mă ţin de învăţătură şi de poala învăţătoarei pe care să o socotesc drept mama mea de schimb, o să mă trimită drept în crucea muntelui să mă fac păcurar la oi. Că Tata aşa credea că nu există pedeapsă mai mare decât să stai să te târnoseşti în stână printre oi şi măgarii cu ciuf, mereu cu frica în sân că vine lupul să îţi fure din mieluţi, ori ursoaica a bătrână se va sufulca să îţi întoarcă stâna pe dos cu câini cu tot. Dar eu râdeam în barbă şi nu mă uitam numai în pământ ca să nu mă vadă Tata cum îmi steclesc ochii.
Că io fusesem peste vară cu Taica pe muntele Gugu la baciu Jurchelea de la Târnova şi o  săptămână întreagă am hălăduit cu turmele prin ale ponoare şi văi cu iarba grasă ca seul oii. Şi Doamne, că aşa mi-o plăcut la târlă, că aş fi aruncat din prima ghiozdanul, să mă fac păcurar! Avea baciu Jurchelea şi un ucenic în ale păcurăritului, numai cu trei ani mai vrâstnic decât mine, şi era un băiat aşa zglobiu şi deschis la inimă, că una-doauă ne-am făcut preceni la toartă. Şi cum era într-o duminică pe la năiezi mi-o croit el cu un briceguţ o fluieră din lemn de sânger şi baş că m-o învăţat şi un început din Doina Oilor. Şi când am prins-o binişor, am îndrăznit să o îngân să mă audă taica. Şi nici n-am doinit eu bine doauă măsuri şi o dată l-am  văzut pe Taica cum se zburleşte şi se împăroşează şi numai ce-am văzut cum păru acela al lui alb ca laptele din cantă se face negru-corb, şi toate zbârciturile din obraz i se netezesc şi spinarea o dată i s-a îndreptat şi s-a făcut Taica al meu un flăcău de jurai ca nu mai e el! Numai ochii păstrau lumina aia verde, ca să îl cunosc, şi s-a ridicat Taica în picioare de la foc şi m-a luat în braţe şi m-a ţucat drept în frunce şi am  văzut că lăcrăma. Şi mi-o spus: „Ţucuţ gura ta, nepoace, că mi-ai adus amince că mi-s om, iar nu cârpă şi să mă bată cucu dacă la prima penzie nu îţi cumpăr torogoată să te faci doinaş ca Luţă Ioviţă şi Luca Novac!"
Şi atunci s-o sculat uica Jurchelea de pe poclatul lui şi mi-o luat fluiera încă crudă dintre degete şi când a început să sufle în ea, parcă ai zis că fluiera îi făcută din miere. Şi o doinită toată a oilor şi după aia a început să îi zică un brâu pe picior şi numai o dată s-or adunat toţi păcurarii şi s-or prins de umere şi or început să bată ţarina cu călcăiele, de munţii parcă or prins să tremure. Şi or jucat brâul aşa de maistor că nici vântul nu a mai bătut şi am văzut berbecii în tumă tropotind şi apa în canta ei jucând în bolboroase. Şi o dată s-a făcut lumină în crugul cerului, or mi s-o părut numai mie, şi s-au ivit după vârful Gugu şi soarele şi luna dimpreună şi dacă te uitai bine vedeai că joacă brâul pe picior.
Aşa că dacă mă condamna tata să mă fac păcurari, mă duceam de voie bună şi cu voie bună. Numai că l-aş fi rugat să îmi cumpere briceguţ, ca să am cu ce să îmi cioplesc fluieră.




Jumere păcurăreşti
- petru şase păcurari osteniţi de brâu-

Vezi  că ouăle, atunci când eşti la stână, sunt bucătură scumpă, că nu prea se prăsesc găinile la munte şi atunci, baciul le ţine atârnate în straia de la capul patului şi când e vorba de făcut jumere, caută în straiţă ca al zgârcit din poveste.
Şi iaca să vă spun cum se întocmeşte jumara de cu seară a baciului păcurar.

Scoţi din podrum:
Şase cepe mari, câte una de căciulă
O kilă de caş proaspăt din canta de cu seară
Neşte ceva clisă de porc tăiată mărunt- mărunt
Două ouă din straiţa baciului
Doi pumni de mălai necernut
O cănuţă mică de zerul caşului
Sare grunjoasă din care linge oaia
Şi altă ceva nimic.

Şi caşul îl zdrobeşti în pumn, fărâme-fărâme şi îl pui în ceunul  fără nimic unsoare. Şi caşul, la foc, va lăsa untul lui drept grăsime. Şi să arunci acolo clisă tăiată mărunt şi să fii cu băgare de seamă ca untul oii şi untura porcului să se îmbine frăţeşte. Atunci să pui ceapa tăiată cu briceguţul şi amestecând întruna o să vezi că toată călitura asta vrea să se prindă coajă pe fundul ceaunului. Atunci să pui zerul ca să dea o ţâră de clocot şi fuga să arunci în fiertură mălaiul. Şi acum să vezi osteneală din făcăleţ, că trebe să amesteci necontenit amestecul ăsta untos. Şi când vezi că începe iar să prindă cheag, tragi ceunul de pe flacără şi de buza lui unsuroasă, spargi ouăle şi le arunci înăuntru. Şi iar mesteci vârtos şi când s-a închegat jumara, scoţi în taier (farfurie) şi întinzi în ea cu coleaşa rece care a rămas de la prânz. Şi să te ţie Domnul în putere, ca după aia să-i tragi un brâu pe picior! 

























Îngheţată de corcoduşe

Am mustrări de conştiinţă şi mă simt vinovat fraţi ai mei, în ultimele săptămâni v-am bombadat cu reţete care au la bază corcoduşele şi v-am învăţat drăcării şi minunăţii. Şi e clar că nu puteau scăpa răcoritoarele de vară şi anume îngheţata şi nectarul de corcoduşe.
Am început campania de cules pe şanţurile şi lizierele de pădure din jurul Buziaşului, oamenii trec pe lângă mine şi se crucesc văzându-mi Fordul bătrân încărcat cu lădiţe vârfuite de corcoduşe. pe câţiva i-am miinţit că le culeg pentru export şi ele pleacă în Siberia ori Alaska şi fac pariu că jumătate din ei m-au crezut.
Că lumea mă consideră om serios, bătrân şi cu scaun la cap, iar nu panglicar şugubăţ.
Însă, spuneţi voi, câţi m-ar crede dacă mărturisesc cinstit că adun corcoduşele ca să fac din ele murături, vin, nectar şi îngheţată? Varianta cu exportul e mai plauzibilă fiindcă ştiu ei Buzieşenii că trimit zacuscă în Comunitatea Europeană, iar dulceaţa mea de ardei iute a ajuns până în Canada şi chiar în Alaska.
Dar hai să trecem la treabă, reţetele astea sunt destul de migăloase.
Am cules trei sorturi de corcoduşe, unele roşii sângerii, altele galbene şi unele mari portocalii, cu aromă de ananas, care ne plac nouă cel mai mult.
Toate corcoduşele, alese pe sortimente şi spălate în mai multe ape vin coapte în cuptor, în tăvi înalte, lăsând apa din strecurător pe ele.
La 150 de grade, într-un sfert de ceas, corcoduşele se fac praf, pulpa se desprinde uşor de pe sâmburi aşa că nu e de loc greu să le separaţi dându-le prin strecurătoare. Iar aromele se intensifică şi se definesc mult mai pregnant.
Pentru
NECTAR
Amestec un kilogram de pulpă de corcoduşe cu un litru de apă şi două sute de grame de zahăr. Pun lichidul la fiert într-o oală cu fundul gros şi amestec încontinuu cu blenderul axial pentru  omogenizare şi încorporare.
Oala nu trebuie să dea în fiert, aveţi grijă să o menţineţi zece minute la 70- 80 de grade. Sporesc aroma adăugând coajă rasă de portocale şi puţin suc stors.
Lichidul vine răcit, apoi tras în sticle şi băgat în frigider. E o băutură răcoritoare de vară excepţională, dacă adăugaţi conservant şi o trageţi în sticle ceruite, ţine toată vara păstrată în pivniţă la întuneric. Fără conservant, se transformă într-un vin spumant şi de multe ori sticlele explodează.

ÎNGHEŢATA

Am pregătit cele trei sortimente de corcoduşe separat, ca pentru nectar.
Pasta lor, a fost pasată cu blenderul axial şi am făcut următoarele mixturi:
Corcoduşele portocalii, zahăr şi miere, smântână proaspătă, esenţă de migdale
Corcoduşele galbene, zahăr, miere, coniac, orez fiert şi pasat cu blenderul (însă foarte puţin), frişcă lichidă
Corcoduşele roşii, zahăr, gelatină alimentară, vişinată şi un strop de rom adevărat din Cuba.
Mixturile au stat la congelator până s-au făcut bocnă, apoi le-am luat din nou şi pe rând, la omorât cu blenderul pentru a obţine cremozitate şi fineţe.
Le poţi împreuna, le poţi consuma separat stropite cu sirop, poţi face straturi cu pişcoturi ori biscuiţi sfărâmicioşi, cert este că desertul ăsta (numai cu numele îngheţată) e bun ca la balamuc şi mă şterge de toate păcatele enunţate la începutul postării.
Hai puturoşilor, daţi fuga la adunat corcoduşe

6.25.2014

Roşii umplute cu orez



 Vară în toată legea ei, cu ploi torenţiale, aburi peste pământul reavăn şi piaţa plină de legume multicolore. Preţuri la fel de multicolore, dar dacă ştii să te tocmeşti, o rezolvi până la urmă.
Şi iată, mi-am făcut târguiala pentru unul dintre felurile mele de mâncare preferate
ROŞII UMPLUTE CU OREZ

Nu e mare scofală, cinsprezece roşii potrivite, coapte şi zemoase scobite cu o chiuretă de bucătărie şi întoarse cu gura în jos să se scurgă bine


 Am călit în unt zaruri mici de Şuncă de Praga, un ardei gras la fel de mărunt hăcuit şi două căni de orez fiert pe treisfert. Important e să pui mult unt iar mirodeniile sunt simple, sare şi piper.

Ce am scobit din roşii împreună cu încă mai câteva tomate mari cât pumnul lui Bercea Mondialu  au mers la fiert, acoperite cu apă cât cuprinde, două tulpini de ţelină, foi de dafin, sare, zahăr şi piper.


În rest simplu de tot, cu oezul răcit am umplut roşiile aşezate într-o tavă, restul de orez l-am adăugat printre, am turnat bulionul obţinut prin fierbere şi pasare peste şi marrrş la cuptor, două sute de grade douăzeci de minute.


Şi hai cu roşiile în farfurie, câte trei la serie şi câte trei serii una după alta.
Simplu, bun, ieftior şi sănătos.
Ia încercaţi !!!



6.24.2014

Supa de Sânziene

Nebun de soarele de ieri şi dus în eroare de ploicica turbată din zori, un cuc debusolat mai cântă undeva în nucul de la marginea tarlalei de rapiţă din vecinătate.
Ori e de ştiut că în noaptea de Sânziene, la ora douăsprezece trecute fix, cucul îşi termină cântările un an de zile şi se duce să bea toată vara bere şi şpriţ de vin roşu. 
Dacă nu, o facem noi în locul său.
Cât despre Sânzâiene ce să vă spun, au dansat căpiate toată noaptea în lunca Timişului ( ieri am fost cu nepotul meu Vlăduţ imediat după prânz şi le-am lăsat atârnate în păducelul de pe izlaz, panglici colorate şi mărgele) iar dimineaţa cred că zgribulite de ploaie au fugit sus în cer sub aripa arhanghelilor ca să bea nectar şi ambrozie de ziua naşterii Sfântului Ioan.
Iar eu cu Vlăduţ, fiindcă ieri ne-am scăldat în Timiş şi ne-a prins câta răceală (Vlăduţ a luat Nurofen sirop şi supozitoare iar eu mi-am fiert o cană de vin cu boabe de muştar, piper şi miere) am hotărât să fierbem la foc moale o 

SUPĂ DE SÂNZIENE

Mi-e ruşine să vă dau reţeta asta fiindcă e atât de simplă, dar până la urmă îmi calc pe răceala tratată cu vin şi iacă vi-o desluşesc.
Secretul, pentru a păstra cularea naturală a legumelor şi gustul neaoş este să potriviţi focul în aşa fel şi să staţi pe lângă oală precum cocoşul pe lângă cârdul de găini, în aşa fel încât supa să nu clocotească deloc, ci doar să facă deasupra norişor de aburi şi să aibe un zumzet molcom, ca o tânguire de cuc.
Şi băgaţi în apa asta prima dată mirodenii uscate: 
- sare, piper boabe cât mai multe, foaie de dafin (la doi litri o foaie ştirbă) o crenguţă de vişin, seminţe de susan şi de coriandru

Mirodenii verzi:
- un buchet de pătrunjel, ţelină, coriandru, doar o tulpină de rozmarin, fragedă şi cu frunzuliţele abia încropite

Apoi tăiaţi în bucăţi mari toate legumele pe care le aveţi la îndemână: 
- tulpini de praz care se încropesc la vremea asta
- frunzele verzi ale cepei care încă nu s-a îmbrăcat în foi
- rădăcinoase din belşug, morcovel, pătrunjel, păstârnel, gulie fragedă (preferabil cea cu coaja roşie
- ceapă nouă întreagă
- dovlecel
- conopidă
- broccoli (vă mint aici, fiindcă n-am avut)
- cartofi noi lăsaţi întregi
- câteva păstăi de fasole verde
- frunze de lobodă domnească
- şi tot ce mai aveţi la îndemână, în afară de leguminoasele cu bob, adică mazăre, fasole, năut, bob.
Cam o oră fierbe zeama asta la focul molcom care dacă nu e privegheat, vă iese în blid un chircăţăui răsfiert.
Şi între timp faceţi următoarea mişcare necesară:


Luaţi două mâini de tăiţei de casă fini ca părul Sânzienelor, şi stropiţi-i cu unt înfierbântat în care aţi amestecat nucuşoară şi piper alb.
Puneţi tăiţeii răsfiraţi într-o tavă şi daţi-i la foc iute în cuptor ca să se caramelizeze untul iar tăieţii aproape să se frângă în mâini.
Gustul doar al tăiţeilor este unul admirabil şi nu vă puneţi să îi haliţi aşa natur, aveţi răbdare şi puneţi un castron păntecos să se umple cu pojghiţa asta de tăiţei, iar pe marginea castronului, ca să nu inundaţi tăiţeii, turnaţi supa fierbinte strecurată. Tăiuţeii se vor ridica deasupra şi vor absorbi lichidul treptat.
Iar legumele rămase în oală, vin puse pe un platou, stropite cu untul rămas de la tăiţei, mai un strop de ulei de măsline, piper, zeamă de lămâie şi ai şi o "vegetariană" încropită pe care o savurezi la botul calului de-ampicioarele, ca să faci în cidudă cucului nebun. Iar la urmă bagi supă grupa mare, mai sorbind, mai mânjindu-te pe piet (cum a făcut Vlăduţ) şi iaca răceala de vară, mare procopseală !!!











6.20.2014

Ciuperci crude

Mi-e drag dimineaţa, cu roua în picioare, să colind prin desişurile de prunişor sălbatec de la marginea Buziaşului. Înfiorat de răcoarea dulce ca miezul de măr, caut ciuperci galbene, care după ploile din ultimele zile, răsar exact... ca ciupercile după ploaie.
Reuşesc relativ repede să îmi umplu figurativ poala şi mă duc acasă să îmi trag o salată ostăşească, precum romanii din legiunea a şaptea carpatica.
Şi vă dau şi vouă reţeta cine ştie poate vă prinde bine o dată.
Alege ciupercuţele proaspete, sănătoase, curăţă capătul picioruşului de urmele de pământ şi spală ciupercile în şapte ape.
Cât se storc ele în strecurătoare, fă un dresing din ulei de floarea soarelui, sare, piper, seminţe de ceapă, zeamă de lămâie şi coajă de lămâie rasă. 
Într-un castron combină frunze de salată verde tăiată fâşii late de două degete, spanac rupt în mâini, ciupercuţele tăiate în sferturi, niscaiva carne afumată (jambon, muşchiuleţ, costiţă, piept de pui afumat, pastramă)  rondele de praz tăiat foarte subţire, stropeşte cu dresing din belşug, iar la final presară crutoane şi pătrunjel verde tocat.
Ciupercile crude au o aromă inconfundabilă, sunt pline de săruri minerale iar contrastul cu afumătura este neaoş şi ziditor de voie bună.
Am uitat ce era mai important.
Ţuică înainte şi uun vin alb sec la urmă.

6.19.2014

Supă de corcoduşe

Cu teamă vă prezint reţeta următoare, o să spuneţi că Uica Mihai a luat-o razna, mânâncă de zece zile numai corcoduşe, dar îmi calc pe frică, fiind convins că vă păcălesc şi pe voi şi vă trimit la cules corcoduşe.
Ar fi păcat să nu, pentru că supa asta cremă, este o nebunie gustativă despre care nu se poate vorbi ci doar înghiţi.
Oala din fotografie e încă fierbinte, şi aşa din picioare, pe marginea aragazului am "halit" cam o jumătate de litru.
În mod normal trebuie servită în castron pântecos cu smântână, crutoane şi cimbru verde presărat deasupra.
Dar acum, hai să vă dau baza reţetei , e vorba de ceva simplu, ne- sofisticat şi la îndemâna oricărui bucătar începător.
Puneţi într-o oală cam două kilograme de corcoduşe, un pahar de apă,  acoperiţi cu capac şi lăsaţi la foc potrivit până se înmoaie corcoduşele şi se pot desprinde de pe sâmburi.
Separaţi pulpa corcoduşelor trecându-le prin sită şi lăsaţi-o să se răcească.
Într-un litru de supă de oase puneţi să fiarbă o ceapă mare, doi morcovi, un păstârnac, două rădăcini de pătrunjel, asezonaţi cu sare, piper şi dafin. Când legumele sunt fierte, pasaţi-le, amestecaţi-le cu pulpa de corcoduşe, şi puneţi-le din nou la fiert, amestecând mereu până supa prinde puţină consistenţă. La final adăugaţi unt, un strop de sos de soia, o lingură de zahăr şi câteva linguriţe de ketchup de calitate.
Serviţi fierbinte cu smântână acidă şi crutoane de pâine din belşug.
Este o supă răcoroasă, dulce- acrişoară şi merge foarte bine şi rece scoasă din frigider.
Mai puteţi presăra în ea, în loc de crutoane, chips-uri de cartofi şi fulgi de porumb.
Spor la cules, corcoduşele râd în frunziş şi vă aşteaptă.

6.17.2014

Corcoduşe din nou

Probabil că o să vă luaţi lumea în cap cu atâtea reţete din corcoduşe, dar nu am de gând să vă slăbesc, nu vă las, am de gând să vă excit glandele salivare până vă hotărâţi să vă mişcaţi fundul din faţa calculatorului şi să plecaţi la jefuit corcoduşii care deja râd în soare.
Astăzi două reţete, simple- simpluţe, dar magistrale, gustul verii păstrat până târziu în iarnă. Au corcodelele astea o calitate care le face extraordinare pentru obţinerea unor dulciuri conservate şi anume au un conţinut mare de pectină, care ajută gelificarea. Folosind această proprietate a corcoduşelor, vă învăţ acum să faceţi marmeladă şi rahat.
MARMELADA

-Cinci kilograme de corcoduşe bine spălate, puse într-o oală încăpătoare.
-Turnaţi jumătate de litru de apă.
-Fierbeşi la foc moale zece minute,cu capac desupra,  şi lăsaţi să se răcească.
-Cu mâinile curate, bine spălate, frământaţi corcoduşele din oală încet, finuţ, cu grijă.
-Scopul este să separaţi sâmburii care fiind mai grei, vor cădea la fundul oalei.
-Cu o paletă cu găuri adunaţi corcoduşele şi transferaţi-le în cratiţa de fiert marmelada (una pântecoasă, cu fundul gros şi cu volum mare)
-Dacă corcoduşele sunt bine coapte, nu mai trebuie să adaugaţi nici un strop de zahăr, dacă veţi considera că mai trebuie, trebuie !
-Şierbeţi la foc mic, îndelung, amestecând mereu, ca la orice marmeladă, până pasta de corcoduşe devine groasă băţ şi culoarea ei devine lucioasă. 
-E semn că marmelada e pe bune.
-Transferaţi-o în borcane, aşezaţi borcanele în cuptor fără capac, coaceţi-le pe îndelete la foc mic cam un ceaspână deasupra se formează o crustă solidă, căpăciţi borcanele aşa cât sunt fierbinţi şi gata.
Aveţi umplutură de clătite la superlativ, să vă ţină toată iarna. 
 Vreţi un gust mai rafinat?
Puteţi adăuga coajă de lămâie rasă, ori portocală, scorţişoară, esenţă de vanilie sau ce vă mai trece prin cap.
Nemţoaica face câteva borcane cu adaos de apă de treandafiri. Găsiţi reţeta apei de trandafiri undeva pe blog.

RAHAT

-Fierbeţi ca în reţeta de mai sus corcoduşele foarte dulci.
-Pasaţi-le prin sita fină şi strecuraţi-le prin tifon.
-La lichidul obţinut, care trebuie să fie consistent ca un sirop, adăugaţi pentru fiecare litru 300 de grame de zahăr şi puneţi să fiarbă la foc moale, învârtind tot timpul. Grijă să ne se caramelizaze zahărul din cauza temperaturii prea mari.
-Separat să aveţi o sută de grame de amidon de porumb dizolvat într-o cană de apă.
-La finalul fierberii turnaţi amidonul în fir subţire şi amestecaţi ca la mămăligă până obţineţi o pastă vârtoasă, opacă şi  aromată.
-Din timp trebuie să aveţi pregătite tăvi unse cu unt topit în care turnaţi compoziţa , o nivelaţi şă lăsaţi la răcit.
Puteţi folosi coloranţi alimentari şi diverse arome concentrate pentru obţinerea unor sortimente diverse de rahat, eu prefer să las aroma neaoşă a corcoduşelor şi când am, mai adaug în oală sâmburi de nucă, copţi în cuptor, apoi fierţi în sirop de zahăr cu coajă de lămâie rasă. 
-După ce rahatul din tăvi s-a răcit, tăiaţi- l în cuburi cu un cuţit înmuiat tot timpul în apă caldă, tăvăliţi cuburile prin zahăr pudră şi lăsaţi-le la odihnit, în cutii de carton, măcar trei zile. Zahărul de la suprafaţă se va cristaliza devenind strălucitor, aromat, iar rahatul va deveni mai consistent, mai tare. Pe măsură ce se învecheşte, devine tot mai bun.

Na că v-am procopsit cu două zile de muncă grea, sper să nu vi se pună pata pe mine !!!