Urzici în ianuarie

Lehamisiţi şi plini de o saţietate buimacă, stăteam de vorbă dis- de- dimineaţă, eu cu Nemţoaica de nevastă- mea, despre ce să mai mâncăm, buhăiţi fiind de bucatele cele unse ale sărbătorilor hibernale.

Şi numai ce zice nemţoaica sorbind din cafea, cred că am în congelator o pungă cu urzici cata fierte şi tocate, ce-ai zice să îi trag o zeamă puţin îngroşată ? Şi să fac şi nişte cartofi la cuptor, aşa uşori, doar cu ceva adaos, poate caşcaval, poate unt...

Eu vedeam deja un blid aburind cu urzici în faţa mea şi cartofii moi şi aurii... pofte nebune de moşcodău. Am acceptat fără să crâcnesc dar am obiectat asupra urzicilor congelate ştiind eu că zac în fondoanea congelatorului din martiele trecut. Şi i-am spuns Nemţoaicei să dea o raită prin grădină că e plin de urzici pitice pe lângă gard şi mai găseşte pe strat şi mangold şi spanac că de când cu iarna asta moale ca miezul de plăcintă bihorenească şi-a dat drumul glia şi au scos ierburile degete verzi afară, la soare.

M-a privit nemţoaica neîncrezătoare, dar ascultând de vorba mea s-a întors din grădină în jumătate de ceas, cu coşniţa plină.

Şi ne-am apucat de gătit, însă dar şi deoarece să vedeţi ce a ieşit.

Urzicile, după ochi şi după aprecierea mea de bucătar cu vechime, au fost cam un kilogram, un kilogram şi un sfert cu bătaie, după ce au fost grijite, prefirate în trei ape şi puse să fiarbă în oala în care am dinstuit o ceapă, doi morcovi şi trei căţei de usturoi hăcuiţi.

Dar nemţoaica a pus între timp în oala minune două kilograme pe muchie de ciolane proaspete de porc, un şorici afumat de la jambonul de Crăciun şi a dezosat toată carnea aceea, a aăugat- o în oala cu urzici mai turnând şi niscaiva zeamă de la cărnuri, a dres totul cu ardei iute şi m-am trezit cu o fietură în care cauţi urzicile cu lumânarea.

Deh! apucături criminale de carnivori...

Iar despre cartofi, iacă- tă aici:

Mare minune bucătăricească, bombă calorică şi colesterol pur de douăşpatru de carate.

A tapetat o tavă cu hârtie de copt unsă cu ulei de măsline, a ras pe toată suprafaţa ei un strat omogen de caşcaval, a aşezat cartofii cruzi tăiaţi rondele, peste ei a suprapus succesiv straturi de mangold opărit şi tocat, caşcaval ras, pastramă de curcă trasă la tigaie cu unt, spanac călit cu mult usturoi şi la final iar caşcaval.

A dat tava la foc iute o dată să se toapească caşcavalul şi să lege primul strat de cartofi, apoi cu două bucăţi de pânză înmuită în apă rece, a răsucit coptura în aceeaşi tavă dându-i forma de ruladă, a uns- o cu unt şi a dat-o din nou la cuptor. Şi a ieşit minunea asta mustind de unt, de caşcaval şi cu crustă rumenă de cartof.

Ce să mai zic, am programat o masă lejeră şi a  ieşit... a ieşit...

Să îmi spuneţi voi ce a ieşit.

Că noi am halit ca sparţii şi de-abia mai răsuflăm !!!