Şi dacă nu-s nebuni, înebunesc după ce mănâncă bureţi fiindcă a început sezonul lor.
În pădurile din jurul Buziaşului cresc gălbiorii mici cât urechişa piticului Barbă Cot, poleiţi cu aur strecurat şi fragezi în carnea lor ca zefirul care adie în rai.
Nu am avut eu prilej să mă duc la cules, dar a venit un precin bun, culegător destoinic de roade ale codrului să îmi propună un tîrg cinstit hotărât cu aldămaş: El pune la bătaie trei găleţi de gălbiori proaspeţi culeşi, eu pun la bătaie restul şi împărţim bunătatea de conserve marainate pe din două. Ce să mai zici la aşa propune ispititoare, mai ales că şi aldămaşul a fost un coniac de casă de excepţie, fiind acest prieten al meu un rafinat producător de licori bahice.
Aşa că m-am apucat de consevăraie în luna lui de Mai, în zi de luni când nici iarba nu creşte şi am făcut şaisprezece borcane de bureţi galbeni marinaţi în oţet.
Şi dacă vreţi (ori chiar de nu vreţi) vă desluşesc şi vouă reţeta mea.
La 15 kilograme de bureţi gălbiori am folosit două kilograme de de ceapă tăiată solzi şi două kilograme de morcov tăiaţi rondele.
Nu vă mai explic fptul că am curăţat şi am spălat bine gălbiorii ca să fie curaţi ca lacrima.
Secretul este că după ce i-am curăţat temeinic, i-am lăsat să zacă patru ore în apă ca să iasă din ei amăreala.
Şi ca să opăresc bureţii aceştia buni să îi mănânci şi cruzi pudraţi numai cu sare, piper şi unşi cu un strop de ulei, am folosit o marinată după cum urmează:
patru litri de apă, doi litri de oţet, o lingură vârfuită de sare grunoasă, douăsprezece linguri de zahăr cu vârf, o lingură de boabe de piper, o lingură de boabe de muştar, câteva boabe de coriandru, nu prea multe că amărăsc şi câteva tulpini verzi de mărar. Am mai pus dafin fără număr, fără număr şi în marinata aceasta am opărit bureţii în cinci ture,lăsându-i să clocotească doar câteva minute apoi i-am rânduit să se răcească.
Am amestecat bureţii răciţi şi storşi superficial de zeamă, cu cepa solzişori şi morcovii rondele, am îndesat borcanele şi le-am umplut cu marinata încă o dat clocotită.
Borcanele aşezate cu fundul în sus ca să văd dacă nu scapă zeamă, au stat la răcit câteva ceasuri bune şi ca să nu se deoache că sunt primele pe anul ăsta, le-am udat cu coniac, că de el nu ducem lipsă.
Aşadar,
Luni, oameni-s nebuni !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu