5.31.2016

Marţi-oamenii sunt sparţi

Nici nu mi-a trecut bine osteneala zilei de ieri, când m-am spetit marinând cinsprezece kilograme de bureţi gălbiori (vezi postarea de mai jos) că m-am trezit băgat din nou la corvoadă.
A venit o prietenă de familie să mă dăruiască din agoniseala ei cu o găleată de gălbiori culeşi de sub poală de pădure şi cu o varză creaţă (noi bănăţenii îi spunem chel).
Şi hotărât de o poftă subită, m-am apucat să încropesc rapid un papricaş de ciuperci şi o salată picantă de varză creaţă. Se îmbină astea două ca zimţii de la fermoar şi când le aşezăm pe masă, o să mâncăm ca sparţii şi o să ne îmbuibăm cu neruşinare, dezmăţaţi şi fără remuşcări.
Şi vă dau şi vouă reţetele, ca să fiţi şi voi sparţi , că-i zi de marţi.

Tai varza creaţă bine curăţată de frunzele palide şi de cotor, în fâşii late de două degete şi o arunci într-o oală în care clocoteşte apă amestecată cu sare şi boabe de piper.
Doar trei minute să laşi varza să clocotească cetişor şi să o scoţi de acolo cu o paletă cu găuri şi să o azvârli într-un lighean mare, dinainte pregătit cu apă şi gheaţă.
Aşa varza îşi va păstra culoarea verde de smaragd şi gustul dulce de rai, iar procedeul bucătăricesc se numeşte blanşare.
Şi un minut să stea varza în apa aceea rece, apoi să o scoţi şi să o pui la stors în sită.
Şi cinci minute să adaste ea, numai bine cât să îi faci sosul. Pui într-o tigăiţă să se călească în ulei un ardei kapia tăiat făşii fir de păr, adaugi şi câteva rondele de praz şi când s-au înmuiat legumele, le pudrezi cu sare, piper, nişte chimion cât ai lua între degete zece seminţe, apoi stingi totul cu un pahar de vin, două linguri de oţet şi mai adaugi şi două linguriţe de zahăr,
Nu mai rămâne decât să amesteci varza într-un castron cu sosul, să mai toni deasupra nişte smântână şi gata. Ai o salată perfectă, care merge şi ca fel principal dumincată cu pâine prăjită sau felii de cartof copt pe plită.

Iar papricaşul de gălbiori are o reţetă fixă:
200g de ceapă tăiată mărunt
200g. de ardei gras tăiat mărunt
200g. de roşii tăiate mărunt
Observaţi că mărunt este la ordinea zilei.
În schimb, ciupercile lasă-le cât mai mari şi pe cât posibil cât mai întregi. Şi să treacă greutatea lor de uun kil, cam până la un kil jumate
Acum urmează să căleşti ceapa cu ardeiul într-un tuci cu fundul gros, în mult ulei, adăugând sare, piper şi puţin cimbru uscat, adaugi roşiile tocate şi amestecând vârtos potriveşti focul ca să îţi ţină tuciul încins moderat. Când începe călitura ta de legume să semene cu o mâzgă roşcată la culoare, dai tuciul jos de pe foc, iei o tavă încăpătoare pe care o ungi cu unt şi torni în ea îmbinându- le ciupercile şi legumele călite. Mai pui câteva foi de dafin, un pahar de vin sec şi dai tava la cuptor pentru treisfert de ceas la 170 de grade.
Cât stă tava în cuptor, faci tu nişte găluşte de făină albă fierte în apă cu sare şi piper, pui găluştele într- o supieră încăpătoare urmând ca peste ea să torni parpicaşul din tavă, să mai dai deasupra un obraz de smântână frecată cu boia de ardei şi mujdei de usturoi şi gata. Papricaş de gălbiori cu salată de chel, ce mai lipseşte?
Ce mai lipseşte? Nu ştiu, poate ştiţi voi şi îmi trimiteţi răspunsul printr-un mesaj.
Ca să mă spargeţi de tot.

Niciun comentariu: