Ciorbă de murături

Salut blogule, mi-a fost dor de tine, te-am lăsat în pace ultimele săptămâni că prea am fost prins cu de- altele. Dar ieri și astăzi făcând curățenie prin cele trei cămări burdușite, am găsit borcane mai de murături cu praf de un deget pe ele, ascunse între văsăraiele de târg și prelate de corturi vechi.

Și le-am scos la lumină, le-am desprăfuit și pe încercate-lea am gustat din ele. 

Domnule, ce bun sunt, ce mâini de aur am, ce maistru, ce supermaistru la murături...

Toate sunt perfecte așa cum scrie la carte, din punct de vedere vizual, organoleptic, textură și prospețime. Așa că m-am hotărât să îi trag o ciorbă de murături ca la mama ei,  ca încheiere de sezon și m-am gândit măi blogule să dăm rețeta asta și prietenilor noștri care ne mai calcă pragul din când în când. Ce zici? 

De acord?

Atunci ia de aici:

Ciorbă de murături ca la Uica în Cuină

Pune într-o oală încăpătoare un deget de ulei și călește în el până se scorojesc, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de țelină și una de leuștean (le găsești pe toate la magazinele alea mari de le zice marchet)

Aruncă toate verdețurile la coș și pune în acel ulei să se rumenească trei sute de grame de costiță afumată și o bucată de cârnat cu multă pecină, toate tăiate egal, cât să încapă în lingură. Și dacă prind ele puțină culoare, stinge-le cu trei litri de apă clocotită și adaugă cam un kil jumate de murături combinate, care au fost dușuite în trei ape ca să n-aibe sărătură ori gust de doagă.

Și vezi să fie acolo, tăiate julien, gogonele, castraveți, gogoșari, sfeclă roșie, morcovi, rădăcină de țelină, cepșoare mici de arpagic și tot ce mai se găsește în zeama iernii.

Acum lași să clocotească oala un ceas, la foc moale cu capac deasupra și când e vremea, o tragi de pe foc și o lași să se odihnească un sfert de ceas. Dacă ai avut murături meseriașe, nu mai trebuie dreasă fiertura cu nimic mirodenii, doar să îi adaugi smântână și nițel pătrunjel verde tocat.

Iar zama asta de mahmureală și de după chef, pe care când o sorbi fierbinte cu lingura ți se împăroșează pielea de pe mâini, merge bine mistuită cu o mămăligă aurie și însoțită de vin acru cărțălău, ca la început de primăvară.

Te las acum blogule cu musafirii tăi,  mă duc să mai îmi pun un blid de fiertură că simt deja cum mă împăroșez.