Concurs cu premiu

Mare concurs 

cu premiu !!!

Cine ghicește ce se întâmplă în poza de alături, primește drept premiu o porție dublă.

Știu că nu aveți cum să ghiciți și în consecință sunt foarte fericit că îmi rămâne mie oala întreagă să mă înfrupt.

Că o fi îndeajunsă toată buzumeneala asta simandicoasă a sărbătorilor înghesuite între rafinețuri și iar rafinețuri.

Așa că trecem la o rețetă mai de baștină, o supă de fasole cu răzlăței, mâncare luată împrumut de la Pemii de la Gărâna, să îi ție Dumnezeu pe acolo pe unde s-or reîntregit ei cu patria lor mumă, că multe lucruri bune am învățat de la ei, unul important fiind acela că boul moare de speteală iar domnul de fuduleală.

Să purcedem deci să fabricăm după rețeptul omologat această supă.

Mai întâi și întâi frământăm un aluat tare și vârtos din 200 de grame de făină albă, 100 de grame de gris, trei ouă și trei linguri de apă rece de la gheață. Zic aluatul că trebuie să fie tare, astfel încât să te doară degetele de la frământat.

Iar aluatul acesta, fă-l mingie și învelește-l într- un ștergar de in muiat în apă rece și bine stors.

Și așezată pe o farfurie, lasă mingia asta de aluat înfășat, să stea la rece preț de un ceas.

Acum trebuie să dai pe răzătoare ceapa, ardeiul, morcovii, păstârnacul care trebuie să fie din belșug fiindcă de acolo vine dulceața de supă și dimpreună să le pui să se călească cu ulei îndeajuns, stropind călitura cu o lingură rasă de sare și o lingriță rasă de piper.

Și când legumele rase prind luciu și încep să asude sub lingura de lemn, stinge- le cu patru litri de apă fierbinte, adaugă fasolea care a stat la înmuiat douăsprezece ceasuri, adaugă patru foi de dafin, două crenguțe de cimbru uscat,  și puțină mentă uscată, din borcanul pentru ceaiul de iarnă. 

Cât fierbe  oala ta la foc molcom, dezosează un ciolan afumat, taie carnea în pătrățele potrivite, iar osul văduvit de bunul lui, pune-l să fiarbă dimpreună cu trufașele alea de boabe.

Iar cărnița să o frigi în tigaie să o scurgi de grăsime și să o lași pentru a lua drumul fierturii aproape la urmă.

Și când vezi tu că bobul fasolii e moale și se strivește între degete, scoate gogoloiul de aluat din ștergar și dă- l pe răzătoarea cu găuri mari, iar răzlăturile astea aruncă-le în oală să fiarbă trei minuțele, nu mai mult.

Dar stai că n-ai teminat, în tigaia aia unde ai fript pătrățelele de ciolan, urmează să călești o lingură vârfuită de boia, pe care să o arunci cu ciudă în oală. Ea va da culoare și aromă fierturii tale pe care, nehalitu-le, pofticiosu-le, hămesitu-le, o poți înfuleca acum în lege până ți se face sufletul dulce, iar buzele o să îți lucească de grăsime !