4.19.2015

Nicolas Cage

Prietenul meu Nicolas Cage, se mută la Constanţa !!
M-a sunat acum un sfert de ceas să mă roage să trag o fugă până la Palazu Mare pe malul lacului Siutghiol, unde a pus el un avocat să îi cumpere o vilă şi să fac o inspecţie de sus până jos a domeniului.
Vrea mai ales să îi dotez curtea cu un cuptor lipovenesc cum a văzut el la Mila 23 când am fost la o partidă de pescuit şalău acu nişte ani, un cuptor cu lemne în care poate intra întreg să se coacă un batal vânjos.
Fiindcă Nicolas, ca orice italian cu sânge de drunghetar în vine, se omoară după mâncarea bună, naturală şi săţioasă.
De fapt aşa l-am cunoscut în 2010, la Parcul Izvor din Bucureşti, unde am făcut cu Antonio Pasarelli un minestrone uriaş de 500 de litri. Şi cum frisesem eu nişte spinare de berbecuţ în ţestul cărat cu greu de la Buziaş la Bucale, Nicolas, pofticios şi tupeist aşa cum îi şede bine unui actor de la Holiud, şi- a vârât ghearele în friptura mea.
Dar şi eu, tupeist, ca un bucătar sadea de pe malul Timişului, i-am dat cu lingura de lemn peste gheruţe.
Nu că mi-ar fi făcut pagubă ci fiindcă se cuvenea să aibe răbdare până se coceau şi cartofii în spuză şi mălaiul copt pe frunze de hrean.
Norocul meu că bunghesc bine engleza iar Nicolas nu e un supărăcios înfumurat aşa că până la urmă i-am dat o porţie zdravănă cu de toate şi a mâncat de s-a lins pe degete.
A doua zi m-am trezit cu el din nou în târg, fugise de la filmare (făcea nu ştiu ce film cu o motocicletă şucară care ardea cu flăcări de desen animat) îmbrăcat în costum de piele şi cu lanţuri la brâu, să îmi aducă o sticlă de vin din California. 
I-am gustat vinul şi foarte sincer, m-am strâmbat, ceea ce socotea el a fi delicatesă era de fapt o poşircă de doi bani.
Aşa că i-am dat eu să bea un pahar de Chardonay de Murfatlar şi a rămas mască, pur şi simplu. Nici nu s-a mai dus la filmare în ziua aceea, a rămas cu mine şi cu Nemţoaica de am topit toată lădiţa de vin de doişpe sticle.
În ziua în care trebuia să plec înapoi la Buziaş, m-am trezit la micul dejun cu Nicolas că dă buzna peste noi. Ne-a luat pur şi simplu pe sus şi direcţia Palazu Mare. Acolo, şi-a suflecat mânecile şi amândoi, cot la cot, am tăiat un batal din acela de Palazu faimos în toată lumea pentru carnea lui fină şi l-am fript pe berbece în proţap de l-am mâncat pre dânsu cu toată echipa lui de filmare, de parcă nici n-ar fi fost.
Două zile am stat la mâncărică şi băuturică şi după aia Nicolas mi-a dat jetul lui personal de m-a adus la Timişoara.
Un copil fain Nicolas ăsta, am rămas prieteni şi de două ori când a mai avut filmări în România m-a căutat. 
O dată a venit la mine la Buziaş şi l-am îndopat cu papricaş şi ciorbă de maţe de miel, a doua oară a trimis după mine un cascador cu un Ferrari speriat rău de tot de m-a dus la Buzău unde filma el.
Şi acolo am făcut-o lată, trei zile am fript cocoşei în ţiglă şi berbecuţi îngropaţi haiduceşte şi i-am tras cu vinuri de Buzău de ziceai că se termină lumea.
Atunci mi- a spus el că are de gând să îşi cumpere o casă şi să se mute la Palazu iar pe mine m-a furnicat pe şira spinării.
M-am rugat în gândul meu la Dumnezeu să se răzgândească şi să rămână în Texasul lui. Îmi spuneam că dacă nebunul se mută la Constanţa e capra pe mine cât casa, că numai în chefuri şi ciolhanuri o să o ţinem.
Şi uite, acum m-a sunat că şi-a luat casă şi de la Întâi Mai se mută.
Of! of! of! de ce ţi-e frică nu scapi !!!

3 comentarii:

Mari spunea...

Wow! Ce poveste!

Bunatati Din Natura spunea...

Sa trimitem ceva vin si din Vrancea in caz ca ramaneti fara licori?

Anonim spunea...

Nu mai pleaca Cage asta odata?