Plachie în post

Nemernic şi nehalit, astăzi am sărit peste post şi mi-am încropit din macrouri o plachie de poftă.

Fiind stârnit de un filmuleţ şi de amintirile mele de acum douăzeci de ani când, aflându-mă în Danemarca mâncam macrouri grase, prospăt scoase din undiţă. Nu se află peşte mai gustos decât macroul viu pus pe planşetă şi decapitat. O să vă par sălbatec şi zmeu dar aşa e meseria asta, bucătarul de multe ori seamănă a călău şi a "cremenal".

Şi iaca- tă, m-am aşezat aseară şi am copt o tăviţă de plachie cum se cuvine, ca să mă dedulcesc astăzi, fiindcă e ştiut că plachia e bună rece, a doua zi după ce toate sucurile ei s-au amestecat într-unul singur, magnific şi pur.

Şi vă învăţ şi pe voi reţeta unei plachii reuşite, rugându-ne dimpreună de iertăciune că în Postul Mare, suntem barbari.

PLACHIE DE MACROU

Să iei patru macrouri mari, decongelate o zi întreagă, lent în frigider, ca să rămână carnea peştelui fermă şi cu tot sucul în ea. Iar peştele curăţat vine tăiat în rondele groase de două degete pe care repede le tăvăleşti prin făină albă amestecată cu sare, piper, cimbru şi două foi de dafin pisate bine în mojar.

Şi frige rondelele la foc iute într-o tigăiţă cu ceva ulei, doar cât să prindă rumeneală, apoi aşează-l la odihnă  pe un taler.

Şi vine la rând să căleşti patru cepe mari, tăiate solzişori, tot în acel ulei în care ai fript peştele, până ceapa ta devine sticloasă şi se înmoaie şi ea de poftă.

Acum, după ce ai scos ceapa, adună câteva roşii din borcanul cu bulion şi căleşte-le şi pe ele în ulei, bine sfărâmate. Dacă ai roşii proaspete şi mai bine, le tai mărunt- mărunt şi le tragi la tigaie.

Acum rânduie într-o tavă îndestulătoare un rând de ceapă, un rând de roşii, aşează peştele frumos şi acoperă-l cu mai un rând de ceapă şi unul de roşii. Mai aşează printre bucăţile de peşte câteva firişoare de cimbru, boabe de piper şi ceva boabe de muştar, stropeşte peste tot cu vin alb sec, dar nu prea  mult şi dă-i tava la cuptor, jumătate de ceas la temperatură de 170 de grade.

Şi când aburul plachiei începe să îţi ia minţile, înseamnă că fermecătura e gata, scoţi tava să se răcească şi mai apoi, înghiţind în sec de poftă, să o laşi la frigider, măcar câteva ceasuri.

Apoi ce să te mai învăţ ? că ştii şi tu de unul singur ce se face cu o plachie aromitoare !!!