Ceapă pohăită

Dragii mei, vi-am rămas dator cu reţetele de post pe care am promis că o să le public zilnic, dar ce să fac dacă pârdalnica de primăvară mi-a năvălit în sânge, ma aprins şi am uitat şi de cuină şi de blog şi de toate cele.

Am început să alerg după muieri şi ia uitaţi între ce frumoase am nimerit la Şumiţa.

Şumiţa este un sat de Cehi care s-au aşezat pe la 1827 în Munţii Almăjului şi acolo au rămas până în ziua de azi.

Au un grai dulce, muzică săltăreaţă, credinţă în Dumnezeu şi o bucătărie foarte consistentă şi bogată.

Sunt harnici, gospodari, curaţi şi cu sufletul mare cât soarele, atât de bine m-am simţit între ei, încât o să revin de câte ori îmi permite timpul. Dar o să vă daţi seama singuri din emisiunea pe care am filmat-o şi care va fi difuzată de Paştele Catolic.

Până atunci, hai să continuăm cu reţetele de post, am făcut o descoperire miraculoasă, pornind de la rondelele de ceapă prăjită pe care le folosesc eu pentru garnisirea jumărilor de peşte ori a medalionului de vită în sânge, o improvizaţie rapidă şi destul de simplă, născocită seara la cină şi de care m-am îndrăgostit.

Dacă aveţi curajul să o încercaţi, vă garantez că o să vă îndrogostiţi şi voi.

CEAPĂ POHĂITĂ

Ia câteva cepe mari, cât genunchiul de bou, curăţă- le cu grijă şi taie-le în felii groase de jumătate de centimetru. Pudrează-le cu sare, piper şi boia şi lasă-le pe un platou să absoarbă mirodeniile.

Între timp dintr-o cană de făină albă, un pahar de bere sare, piper şi cimbru, fă o cocă de clătite, dar puţin mai groasă.

Şi ia fiecare felie de ceapă, tăvăleşte-o prin cocă ţinută în cleştele de bucătărie ca să nu se desfire, apoi trece-o prin pesmet şi azvârle-o (să nu o azvârli, aşeaz-o cu grijă) în tigaia cu ulei încins potrivit. Să nu fie focul iute că îţi rămâne ceapa tare, iar stratul de pesmet se înegreşte şi devine amărui.

Şi rumeneşte feliile de ceapă pe amândouă părţile, scoate-le să se scurgă pe hârtie absorbantă şi aşa fierbinţi aşează- le pe un morman de orez fiert doar în apă cu sare, piper şi nucuşoară. Şi tot obligatoriu este să stropeşti farfuria cu Ketchup şi mai cu ceva cimbru uscat şi să mănânci  cu o salată lângă.

Am prins obiceiul, îndrăgostind fiind de paneurile astea de ceapă, să le pun seara pe felii de pâine neagră, cu rondele de castravete acru deasupra şi să le îmbuc drept sandwich.

Încercaţi şi voi.