Începe o duminică aproape strălucitoare, am fost de dimineaţă când pădurea încă lucea de umezeală şi am cules leurdă şi urzici. Timişul susura, "am auzit că ai fost la Armeniş Uico, ce mai e pe acolo?"
"Toate bune" i-am răspuns, toate bune, lumea e veselă şi cu inima sus.
Şi mi-am văzut de culesul meu, nu am vrut să mă lungesc la vorbă, aşa mă îndeamnă apa Timişului să îmi iau lumea în cap şi să plec să vâjâi prin Banat, prin locurile de care mi-e dor, după care tânjesc...
Înţelegeţi voi, e greu să stai legat de prispă şi de cuină, dar de la o anumită vârstă trebuie omul să se liniştească.
Aşa că iaca-tă, gătesc pentru voi din tastatură şi mai trag cu ochiul pe fereastră la un pui de corcoduş nebun plin de muguri ca de negi albi. Cred că o să înflorească peste noapte, că e vremea lui !
Salată de leurdă
Pune două mâini zdravene de leurdă proaspăt spălată şi ruptă cu degetele, într-un castron pântecos. Mai adaugă rondele de praz tăiate fin, ridiche neagră rasă pe răzătoare şi multă ţelină verde.
Iar sosul salatei este aşa: cinci linguri de ulei, cinci linguri de oţet de mere, cinci linguri de apă minerală, o lingură rasă de zahăr, sare şi piper după gust. Bateţi bine sosul cu telul să facă o spumă străvezie, turnaţi peste leurdă, amestecaţi bine şi ori o mâncaţi cu pită prăjită în cuptor, ori daţi salata garnitură la un fel principal.
Zamă de leurdă cu urzici
Pune să căleşti în ulei niscaiva rădăcinoase, adică morcov- pătrunjel- păstârnac, mai adaugă ceva ceapă verde că a răsărit pe tarabe, piperează şi sărează cum se cuvine şi lasă leguma să se dămfuiască bine, să prindă luciu şi să se înmoaie ca pentru o gingie de babă. Aruncă şi nişte urzici opărite peste legume, trage-le în ulei trei minute, apoi toarnă apă în oală după cum îţi închipui tu că trebuie să iasă ciorba, adaugă nişte paste făinoase când începe să bolborosească oala, pune şi leurda cu foi de smaragd şi şapte minute să clocotească oala, apoi trage-o de pe foc şi las-o cu capac un sfert de ceas. Şi gata-i de turnat în blid dreasă cu oţet ori cu niscaiva sos de soia înmulţit cu zeamă de lămâie pentru rafinaţi.
Pesto de leurdă
Trage în tigăiţă o mână de nuci din toamna trecută, una de arahide scoase din pungă şi câteva linguri de seminţe de floarea soarelui decorticate. Temperatura tigăii să nu treacă de 70 de grade iar tu să amesteci încontinuu, doar uşor să primdă rumeneală sâmburii şi seminţele.
Şi pune fierbinte compoziţia în blender, mai îndeasă câteva mâini bune de leurdă, câteva frunze de busuioc, sucul unei lămâi şi câteva linguri de ulei.
Şi dă-i drumul blenderului să îşi facă de cap iar din timp în timp picură ulei în compoziţie. Trebuie să îţi iasă o maioneză verde ca frunza proaspătă a păduri, cu două texturi şi cu aromă puternică de usturoi şi nucă.
Îi zic eu Pesto dar e mai mult o Scordolea neaoşă, care merge întinsă pe pâine, pusă drept sos într-o farfurie dichisită, ori aruncată peste nişte paste făinoase în blid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu