Duminica aproape festivă

Nu ştiu ce i-a apucat pe bărbaţi, îi văd domnule îmbrăcaţi la patru ace, împarfumaţi, încliftaţi, zâmbitori şi numai aer de primăvară, fâţâindu- se pe uliţe cu buchete de flori în mână, cu pacheţele legate cu fundă roşie, cu pungi de hârtie cartonată şi tot felul de alte chestii care a duc a cadou.
Nu putea opt martiele ăsta să fie mai sobru, mai aşa ... mai nu la vedere, ca să nu ne scoată ochii nouă, celor care mai modeşti nu ne-am firitisit nevestele şi nici nu le-am târguit oarece de ziua lor ?
Nu putea opt martiele ăsta să treacă pe repede înainte aşa cum trece şi finala Campionatului Mondial de Fotbal ?
Nu putea opt maritiele ăsta să nici nu fie, să fi sărit calendatul din şapte direct în nouă?
Că uite, fiind eu zăbăuc şi uituc de felul meu, nu i- am luat nevesti-mi nimic de sărbătoarea ei şi risc să fiu tratat de mitocan.
La noi astăzi totuşi este relativ linişte:

Biba doarme pe canapea şi se visează câine de vânătoare...

ori fotomodel la Paris...

Mortulică doarme motăneşte....

ori dă Like- uri pe Facebucul pisicesc...

 şi fiindcă nu se descurcă bine cu tastatura, Nemţoaica face voluntariat şi îi acordă asistenţă tehnică fiind absorbită cu totul, mai ales că i-am făcut şi o cafea mare.

 Aşa că am avut timp să mă duc în bucătărie neştiut de nimeni şi de nimic să încropesc un chec glazurat cu ciocolată şi pralinat cu nuci ...

 precum şi o tavă de cartofi aurii cu rozmarin. Nu am pus în fotografie şi bucata mare de ceafă maromorată pregătită după reţeta Nemţească a bunicii, din respect pentru voi, cei care ţineţi post.
Felurile acestea de mâncare sunt cadoul meu de opt martie pentru nemţoaica. 
CE CREDEŢI O SĂ MĂ IERTE CĂ AM VENIT ACASĂ FĂRĂ FLORI ?