Festivalul vânătorilor 2014

Deschişi la suflet, snobaşi, petrecănoşi, vânătorii atunci când nu au nimic în cătarea puştii, sunt nişte companioni de chef extraordinari.
Am fost duminică la Festivalul lor care a avut loc în Poligonul de talere Diana, de la marginea Timişorii.
Organizare la şnur, în stil vânătoresc, zeci de feluri de răchie şi de vinoase, ceaune ceunaşe şi ceunele bolborosind, iar Uica Mihai între ele.
Eu am fiert două rânduri de tocăniţă de bureţi, am făcut salată din patrusute de ardei copţi, şi mai ales, mai ales, faimoasa pită unsă, pe care am denumit-o ad- hoc, LABĂ DE URS, pentru că e o adevărată bombă calorică, dar gustoasă peste măsură.
Şi anume o lipie mare cât două labe de uruleţ, unsă cu untură din canta de cârnaţi, amestecată cu cimbru tocat, curry şi seminţe de ceapă neagră, iar deasupra fâşiuţe de ardei copt şi felii de roşii cherry.
Numele vine de la faptul că ursul intră iarna în bârlog şi până în primăvară, îşi suge ghearele şi doar cu asta trăieşte.
Simbolistica este puţin cam aiurea, dar numele a prins şi toată lumea mânca într-o veselie LABE DE URS.
Despre tocăniţă şi salată nu vă mai povestesc, frumos a fost că m-am întălnit cu doi maiştri de maiştri în arta culinară, e vorba de domnul Ştefan Bercea preşedintele ANBCT şi maistrul Virgil Tamaş, BUCĂTARUL VERDE pe care toată Timişoara îl cunoaşte.
Şi am givănit, ne-am petrecut şi Doamne nici nu ştiu cum s-a făcut seara şi a trebuit să plecăm acasă.
Păcat că nu a ţinut măcar trei zile.