Nebun de soarele de ieri şi dus în eroare de ploicica turbată din zori, un cuc debusolat mai cântă undeva în nucul de la marginea tarlalei de rapiţă din vecinătate.
Ori e de ştiut că în noaptea de Sânziene, la ora douăsprezece trecute fix, cucul îşi termină cântările un an de zile şi se duce să bea toată vara bere şi şpriţ de vin roşu.
Dacă nu, o facem noi în locul său.
Cât despre Sânzâiene ce să vă spun, au dansat căpiate toată noaptea în lunca Timişului ( ieri am fost cu nepotul meu Vlăduţ imediat după prânz şi le-am lăsat atârnate în păducelul de pe izlaz, panglici colorate şi mărgele) iar dimineaţa cred că zgribulite de ploaie au fugit sus în cer sub aripa arhanghelilor ca să bea nectar şi ambrozie de ziua naşterii Sfântului Ioan.
Iar eu cu Vlăduţ, fiindcă ieri ne-am scăldat în Timiş şi ne-a prins câta răceală (Vlăduţ a luat Nurofen sirop şi supozitoare iar eu mi-am fiert o cană de vin cu boabe de muştar, piper şi miere) am hotărât să fierbem la foc moale o
SUPĂ DE SÂNZIENE
Mi-e ruşine să vă dau reţeta asta fiindcă e atât de simplă, dar până la urmă îmi calc pe răceala tratată cu vin şi iacă vi-o desluşesc.
Secretul, pentru a păstra cularea naturală a legumelor şi gustul neaoş este să potriviţi focul în aşa fel şi să staţi pe lângă oală precum cocoşul pe lângă cârdul de găini, în aşa fel încât supa să nu clocotească deloc, ci doar să facă deasupra norişor de aburi şi să aibe un zumzet molcom, ca o tânguire de cuc.
Şi băgaţi în apa asta prima dată mirodenii uscate:
- sare, piper boabe cât mai multe, foaie de dafin (la doi litri o foaie ştirbă) o crenguţă de vişin, seminţe de susan şi de coriandru
Mirodenii verzi:
- un buchet de pătrunjel, ţelină, coriandru, doar o tulpină de rozmarin, fragedă şi cu frunzuliţele abia încropite
Apoi tăiaţi în bucăţi mari toate legumele pe care le aveţi la îndemână:
- tulpini de praz care se încropesc la vremea asta
- frunzele verzi ale cepei care încă nu s-a îmbrăcat în foi
- rădăcinoase din belşug, morcovel, pătrunjel, păstârnel, gulie fragedă (preferabil cea cu coaja roşie
- ceapă nouă întreagă
- dovlecel
- conopidă
- broccoli (vă mint aici, fiindcă n-am avut)
- cartofi noi lăsaţi întregi
- câteva păstăi de fasole verde
- frunze de lobodă domnească
- şi tot ce mai aveţi la îndemână, în afară de leguminoasele cu bob, adică mazăre, fasole, năut, bob.
Cam o oră fierbe zeama asta la focul molcom care dacă nu e privegheat, vă iese în blid un chircăţăui răsfiert.
Şi între timp faceţi următoarea mişcare necesară:
Luaţi două mâini de tăiţei de casă fini ca părul Sânzienelor, şi stropiţi-i cu unt înfierbântat în care aţi amestecat nucuşoară şi piper alb.
Puneţi tăiţeii răsfiraţi într-o tavă şi daţi-i la foc iute în cuptor ca să se caramelizeze untul iar tăieţii aproape să se frângă în mâini.
Gustul doar al tăiţeilor este unul admirabil şi nu vă puneţi să îi haliţi aşa natur, aveţi răbdare şi puneţi un castron păntecos să se umple cu pojghiţa asta de tăiţei, iar pe marginea castronului, ca să nu inundaţi tăiţeii, turnaţi supa fierbinte strecurată. Tăiuţeii se vor ridica deasupra şi vor absorbi lichidul treptat.
Iar legumele rămase în oală, vin puse pe un platou, stropite cu untul rămas de la tăiţei, mai un strop de ulei de măsline, piper, zeamă de lămâie şi ai şi o "vegetariană" încropită pe care o savurezi la botul calului de-ampicioarele, ca să faci în cidudă cucului nebun. Iar la urmă bagi supă grupa mare, mai sorbind, mai mânjindu-te pe piet (cum a făcut Vlăduţ) şi iaca răceala de vară, mare procopseală !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu