6.10.2014

Pistil de corcoduşe

Se apropie vremea lor, corcoduşele sărutări de înger la început de vară. La mine la Buziaş, toate drumurile de intrare in oraş sunt străjuite de pâlcuri de corcoduşi pitici, soldaţi fără epoleţi, de o varietate ca formă, culoare şi gust, înebunitoare.
În cei cinci ani de când stau aici, am ajuns să îi cunosc şi să întocmesc un atlas al gusturilor lor, ştiu fiecare ce fructe dă, ce aromă au, când e vremea să fie culeşi şi la ce se pretează.
Când prnesc culesul (ţine cam trei săptămâni, unii se coc mai repede alţii întârziat) apăi să te ţii. Car lădiţe după lădiţe, cam jumătate de tonă, fiindcă e păcat să le las să se risipească.
Ştiu să fac minunăţii din acest fruct modest şi prea puţin apreciat şi am de gând să vă dau toate reţetele mele ca să vă corup şi să vă fac să porniţi în căutarea corcoduşilor pe care îi găsiţi peste tot şi mai ales acolo unde nici nu gândeşti.
Iar prima reţetă este cea de pistil, un dulce din copilărie uşor de făcut dacă l-ai exersat şi cam obositor pentru cei cu pretenţii şi îndrăgostiţi mai mult de telecomandă şi feisbuc, decât de hrana autentică.
Aşadar:
Pune un kilogram de corcoduşe bine coapte şi cu aromă proeminentă, să fiarbă într-o oală cu două sute de mililitri de apă. Foculk să fie iute iar oala să aibe capac. 
Foarte repede corcoduşele se vor muia şi astfel vei putea separa sâmburii trecându-le prin sita de strecurat macaroanele.
Pasta obţinută va fi trecut prin maşina de făcut bulion pentru a îndepărta pieliţele, apoi se adaugă 400 de grame de zahăr, două cuişoare şi o bucăţică de scorţişoară şi se fierbe pistilul într-o oală cu fundul gros, la foc mic, amestecând mereu până ajunge la o consistenţă foate densă, mult mai densă decât a magiunului de prune.
Unge o planşetă de lemn sau o scândură proaspăt geluită cu ulei, toarnă pistilul pe ea şi netezeşte-l cu o spatulă pentru a obţine o foaie uniformă cu grosimea de un centimetru.
Aşează pistilul la soare protejat de un tifon şi lasă-l o zi întreagă. Acum trebuie să îl întorci şi pentru asta foloseşti o altă scândură geluită şi unsă cu ulei pe care o aşezi deasupra şi răsuceşti brusc, rapid şi cu îndemânare.
Mai dă-i o zi pistilul la soare, apoi taie-l în pătrate potrivite după gustul tău, pune pătratele într-o tavă şi dă- le la cuptor cu uşa deschisă, pentru a se usca foarte bine.
Nu îţi rămâne decât să tăvăleşti bucăţile de pistil prin zahăr pudră, să le aşezi intercalate şi într-o rână într-o cutie de carton şi să o depozitezi pentru iarnă în cămară la întuneric şi temperatură constantă.
Dar îţi gaantez că prima tavă o să o haleşti pe repede înainte, de- ampicioare-lea, la gura cuptorului, iar a doua zi te vei duce să mai prăduieşti corcoduşii de fructele lor împarfumate.

2 comentarii:

Mariana Negrei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mariana Negrei spunea...

ABIA ASTEPT SA INCERC RETETA, UICA SA FII SANATOS SI SA NE MAI DAI.... RETETE. ASA FRUMOS CUM DESCRII TU CEEA CE FACI,NU SCRIE NICIUNUL. LA FINAL LE PLOUA IN GURA SIGUR CELOR CARE CITESC ! TE SALUT, CU RESPECT!