6.09.2014

Lipia jidovului

Am făcut fotografia prea târziu, a rămas în tavă doar un crâmpei de lipie, pe care am s-o dau gata, bineînţeles, după ce termin postarea.
Nu, nu am rămas fără pâine de Rusalii, mi-a venit astăzi aşa subit să coc lipia asta a cărei reţetă o am de la răposatul Moş Ion Oală, ucrainean de stirpe evreiască, om bun ca lipia caldă şi mentorul meu în copilărie într-ale lecturilor. De la el am prin gustul de Dostoievski, Cehov şi Fraţii Ilf, de la el am învăţat Kazaciok şi Katiuşa şi iaca sortesc să fie lipia asta de pomană sufletului său. Nu e o reţetă complicată, nici pretenţioasă la materia primă, dar are un gust inconfundabil şi e săţioasă, cât un prânz întreg.
Aşa că vă dau şi vouă reţeta:
Amestecaţi dimpreună jumătate de kilogram de făină albă cernută proaspăt, două sute de grame de gris, o linguriţă rasă de sare, un sfert de linguriţă de piper şi cât ai lua între buricele degetelor, cimbru uscat şi busuioc,, ori cum am făcut eu  verdeţuri proaspete din "Grădina de plastic" tocate pe cârpător. Mai adaugă un plic de praf de copt, amestecă bine, toarnă dintr-o dată patru sute de mililitri de apă călduţă şi frământă până aluatul nu se mai prinde pe mână. Acum adaugă cinci linguri de ulei de măsline, mai frământă să îl încorporezi, întinde pe planşetă o lipie uniformă şi aşeaz-o în tava pe care ai uns-o dinainte cu ulei. Tot de măsline fireşte.
 Tavă să stea la odihnă jumătate de ceas acoperită cu un ştergar curat apoi dă-o la cuptorul preîncălzit la 190 de grade, pentru jumătate de ceas.
Când o scoţi afară, fierbinte şi bine mirositoare, mai unge-o o dată cu un şervet muiat în ulei de măsline, pruftuluieşte-o cu sare grunjoasă, piper şi chimion pisat şi rupe-o de-ampatru-lea în mâini şi înfulec-o aşa goală. Dacă ai şi un pahar de vin roşu lângă, eşti binecuvântat.
Nu-i aşa că e de bine ?

Un comentariu:

luciagruescu@yahoo.com spunea...

super,doar ca nu stiu gradatia la toba aragazului meu(cred ca la foc viu?!?)!