Berbecuţ de Rusalii

Rusalii fără berbecuţ la tavă? Nu se poate măi dragă Rusaline, Rusalină şi restul lumii.

Aşa că am purces la treabă de cu dis de dimineaţă croind bucate cuviincioase şi cu oarece ştaif. 

De fapt mă cam laud, eu am cam frecat menta pe lângă Nemţoaică, dându-i la mână şi sucălind-o la meniu, dar berbecuţul l-am făcut personal, că muierea de, îi muiere şi nu le nimereşte chiar cum trebuie.

Şi ca să vă imaginaţi ce a fost în bucătăria noastră astăzi, vă detaliez (în linii mari) ce am prefabricat de Rusalii.

Întâi de toate am avut de isprăvit cu cireşele furate de prin vecini, vreo cinşepe kile, pe care le-am îndesat în borcane bine spălate (şi cireşele şi borcanele) am turnat peste ele sirop fierbinte de zahăr, le-am căpăcit şi iute cu ele în cuptor la sterilizat, osută zece grade timp de treişcinci de minute. Douăşpatru de borcane de compot naturel şi fără nimic chimic. O să am o iarnă cu gust de cireşe.

Apoi a încropit nemţoaica o ciorbiţă unsă dintr-o spinare de curcan şi două aripi, rădăcinoase, ardei, conopidă şi fasole verde, dreasă cu smântână şi zeamă de lămâie, A tras o tocană de curcan cu nişte paste făinoase de casă, un fel de cerceluşi întorşi pe coada lingurii de lemn şi mi-a copt un chec imens plin de cireşe hultoane şi o plăcintă din foetaj umplută cu brânză dulce şi stafide.

Iar eu am hăcuit berbecuţul de treizeci de kile, am ales numai pulpele iar restul l- am vârât în congelator (era să scriu calculator) şi am făcut un baiţ din vin alb, usturoi, apă minerală, piper boabe, coajă de lămâie, cimbru verde din "Grădina de plastic", dafin şi măghiran. Am clocotit baiţul şi l-am turnat peste pulepele rânduite frumos într-o trochiţă de lemn, am acoperit trochiţa cu planşeta de făcut tăiţei şi am învelit totul cu o plapumă.

Trei ore a stat carnea acolo să se sufoce în opăreala aromată, apoi am scos-o, am uns-o cu ulei de măsline, am pudrat-o cu un condiment oriental (un mix primit de la prietenul Mehrzad) şi apoi am înghesuit-o cu chiu cu vai în tavă. Ori era berbecuţul prea mare, ori tava mea prea mică, nu ştiu, dar era cam înghesuială în cuptor. Sub tavă, am pus un castron de tablă plin cu baiţul în care a stat carnea, ca să aburească şi să îmi frăgezească friptura.

A ieşit minune, cu cartofi înăbuşiţi lângă, salată de roşii olteneşti (de la Dăbuleni) şi la ora când scriu aceste rânduri, în tavă mai sunt doar urme de sos şi nişte oase albe de parcă le-ar fi ras cineva cu cuţitul. Iar musafireii picaţi la drum, precis râgâie şi beau Dicarbocalm, că s-au înfruptat precum căpcăunii.

Mâine, n-am idee ce mâncăm, cred că o să plecăm şi noi în musafireală pe la preiteni, că aşa-i de Rusalii !