6.17.2014

Corcoduşe din nou

Probabil că o să vă luaţi lumea în cap cu atâtea reţete din corcoduşe, dar nu am de gând să vă slăbesc, nu vă las, am de gând să vă excit glandele salivare până vă hotărâţi să vă mişcaţi fundul din faţa calculatorului şi să plecaţi la jefuit corcoduşii care deja râd în soare.
Astăzi două reţete, simple- simpluţe, dar magistrale, gustul verii păstrat până târziu în iarnă. Au corcodelele astea o calitate care le face extraordinare pentru obţinerea unor dulciuri conservate şi anume au un conţinut mare de pectină, care ajută gelificarea. Folosind această proprietate a corcoduşelor, vă învăţ acum să faceţi marmeladă şi rahat.
MARMELADA

-Cinci kilograme de corcoduşe bine spălate, puse într-o oală încăpătoare.
-Turnaţi jumătate de litru de apă.
-Fierbeşi la foc moale zece minute,cu capac desupra,  şi lăsaţi să se răcească.
-Cu mâinile curate, bine spălate, frământaţi corcoduşele din oală încet, finuţ, cu grijă.
-Scopul este să separaţi sâmburii care fiind mai grei, vor cădea la fundul oalei.
-Cu o paletă cu găuri adunaţi corcoduşele şi transferaţi-le în cratiţa de fiert marmelada (una pântecoasă, cu fundul gros şi cu volum mare)
-Dacă corcoduşele sunt bine coapte, nu mai trebuie să adaugaţi nici un strop de zahăr, dacă veţi considera că mai trebuie, trebuie !
-Şierbeţi la foc mic, îndelung, amestecând mereu, ca la orice marmeladă, până pasta de corcoduşe devine groasă băţ şi culoarea ei devine lucioasă. 
-E semn că marmelada e pe bune.
-Transferaţi-o în borcane, aşezaţi borcanele în cuptor fără capac, coaceţi-le pe îndelete la foc mic cam un ceaspână deasupra se formează o crustă solidă, căpăciţi borcanele aşa cât sunt fierbinţi şi gata.
Aveţi umplutură de clătite la superlativ, să vă ţină toată iarna. 
 Vreţi un gust mai rafinat?
Puteţi adăuga coajă de lămâie rasă, ori portocală, scorţişoară, esenţă de vanilie sau ce vă mai trece prin cap.
Nemţoaica face câteva borcane cu adaos de apă de treandafiri. Găsiţi reţeta apei de trandafiri undeva pe blog.

RAHAT

-Fierbeţi ca în reţeta de mai sus corcoduşele foarte dulci.
-Pasaţi-le prin sita fină şi strecuraţi-le prin tifon.
-La lichidul obţinut, care trebuie să fie consistent ca un sirop, adăugaţi pentru fiecare litru 300 de grame de zahăr şi puneţi să fiarbă la foc moale, învârtind tot timpul. Grijă să ne se caramelizaze zahărul din cauza temperaturii prea mari.
-Separat să aveţi o sută de grame de amidon de porumb dizolvat într-o cană de apă.
-La finalul fierberii turnaţi amidonul în fir subţire şi amestecaţi ca la mămăligă până obţineţi o pastă vârtoasă, opacă şi  aromată.
-Din timp trebuie să aveţi pregătite tăvi unse cu unt topit în care turnaţi compoziţa , o nivelaţi şă lăsaţi la răcit.
Puteţi folosi coloranţi alimentari şi diverse arome concentrate pentru obţinerea unor sortimente diverse de rahat, eu prefer să las aroma neaoşă a corcoduşelor şi când am, mai adaug în oală sâmburi de nucă, copţi în cuptor, apoi fierţi în sirop de zahăr cu coajă de lămâie rasă. 
-După ce rahatul din tăvi s-a răcit, tăiaţi- l în cuburi cu un cuţit înmuiat tot timpul în apă caldă, tăvăliţi cuburile prin zahăr pudră şi lăsaţi-le la odihnit, în cutii de carton, măcar trei zile. Zahărul de la suprafaţă se va cristaliza devenind strălucitor, aromat, iar rahatul va deveni mai consistent, mai tare. Pe măsură ce se învecheşte, devine tot mai bun.

Na că v-am procopsit cu două zile de muncă grea, sper să nu vi se pună pata pe mine !!!

Niciun comentariu: