11.01.2013

Orezul ca Odisee

În armată, îl numeam balastru şi îl găseam în fiecare zi în farfurie, modificându-şi doar ora de "difuzare": dejun, prânz, cină.
De multe ori era acompaniat de gândaci ori pietriş fin (mai târziu am aflat că plotonerii de companie mai făceau năzdrăvănii cu fasolea şi orezul, mai furând ei câte cinci kile la sac şi ca să iasă la cântar completau cu nisip de râu) dar în tot cazul era mult în farfurie iar soldaţii fără resurse, adică pachete de acasă ori bani în jeb, îl mâncau aşa, de le trozneau fălcile.
Mărturisesc că am făcut şi eu o tentativă, dar m-am vindecat.
Orezul militar era de fapt un terci apos, scrâşnitor totuşi între măsele, fără gust (ba, avea gust de la leşia cu care se frecau cazanele cele mari) şi circula legenda că dacă mănânci un sac de orez, o movilă de cartofi şi o putină de varză murată, vei fi lăsat la vatră fiindcă ţi-ai făcut norma.
Dar hai să lăsăm armata aia a mea în care am slăbit aşchie şi a făcut-o pe mama să plângă şi să îi scrie Elenei Ceauşescu precum că armata îi bagă feciorul în pământ.
Şî trecem la orezul din zilele noastre, moale, pufos, bun, aromat, delicatesă adevărată, asta bineînţeles dacă ştii cum să îl găteşti.
Dacă aţi fiert orezul ca în prima lecţie:
http://uicamihai.blogspot.ro/2013/10/orezul-meu-de-capatai.html
Vîn văţ să preparaţi orez cu fasole mexicăneşte sau columbieneşte.

Doi pumni de fasole care au stat peste noapte la umflat în apă călduţă, se pun la fiert în apă cu sare, dafin, boabe de piper şi o crenguţă de cimbru.
Separat, călim o ceapă roşie, o bucată babană de praz, un ardei gras şi trei morcovi- toată tăiate mărunt- asezonăm doar cu un strop de sare şi câteva seminţe de chimion şi când sunt bine dinstuite, stingem călitura cu câteva polonice din apa în care a fiert fasolea.
Lăsăm un sfert de ceas să se înmoaie legumele, adăugăm fasolea stoarsă, un strop de bulion şi câţiva căţei de usturoi pasaţi.
Doar cinci minute să clocotească fasolea, trebuie să fie groasă şi aromată de la usturoi şi de la dafin, şi aşezăm farfuria:
O coroană de orez jur-dimprejur, fasolea fierbinte în mijloc, puţin pătrunjel verde şi gata. Murături lângă, o ţuică înainte, un vin alb demisec după şi aţi înţeles, fără pâine !!!



Niciun comentariu: