10.31.2013

Orezul meu de căpătâi

Traumatizat de modul execrabil în care mama îl gătea în copilăria mea, iar mai târziu de balastrul pe care zilnic îl primeam în amată, am fugit de orez şi l-am trecut la coada listei de alimente din bucătăria mea.
Suportabil în sarmale, acceptabil fiert în lapte şi uneori bun, făcut budincă dreasă în straturi cu dulceaţă şi sos de vanilie, am ajuns să îl desconsider din nou în vremea când am lucrat în Spania.
Acolo făceam zilnic trei tigăi uriaşe (paellera) cu diametrul de un metru optzeci, de paella şi foloseam câte patruzeci de kilograme de orez.
Într-un cuvânt, îmi ieşea orezul pe nas.
Dar ca un miracol bucătăricesc, în ultimul an, orezul şi-a reconstituit poziţia de aliment savuros în meniurile mele devenind chiar un fel de mâncare spectaculos.
Stârnit am fost de postările a doi prieteni buni, Radu Popovici- http://www.reteteleluiradu.ro/
şi Adi Hădean http://www.adihadean.ro/
în a căror postări orezul abundă şi e gătit în fel şi chip.
Şi luîndu-mă după ei, am ajuns să fiu dependent de orez şi aproape că am ochii oblici.
Găsiţi în frigiderul meu în permanenţă o caserolă cu orez, pe care îl folosesc drept materie primă şi mă joc cu tot felul de ingrediente închipuind drăcovenii şi bucate ca pe un fel de distracţie cu savoare.
Dar de foarte multe ori mă puteţi găsi în faţa televizorului, cu un bol de orez fiert simplu în apă, dres cu sare, piper şi nucuşoară, pe care îl mânănc între două filme şi mă duc să mai îmi pun unul.
Până acum mi-am alcătuit un buget de patruzecişidouă de feluri de mâncare cu orez drept ingredient principal şi am de gând să continui săpăturile în "mina de orez" şi să alcătuiesc o mică broşură dedicată exclusiv acestui aliment.
Aşa că m-am gândit să fac o avanpremieră şi să vă prezint în următoarele postări câteva din reţetele mele pe care vă provoc să le testaţi.
Şi dacă aveţi şi voi reţete inedite, vă rog să mi le puneţi sub formă de comentarii pe blog şi vă promit că la rândul meu le voi testa.
Dar mai întâi despre cum fierb orezul:
Nu folosesc sortimente prefierte şi nici orez decorticat (prin îndepărtarea prin rafinare a straturilor de suprafaţă a bobului, orezul pierde mai mult de 40 la sută din nutrienţi şi din savoare) ci doar orez brun, brut, deşi e mai scump şi poate fi găsit numai în marile magazine.
Spăl orezul cu apă călduţă de la robinet, într-o sită fină şi apoi îl las o jumătate de ceas în apă să se umfle şi să elimine surplusul de amidon.
Limpezit, îl aşez în această oală specială dublă excelentă pentru paste şi orez, la o măsură de orez, trei măsuri de apă.

La temperatură potrivită, fierb orezul douăzeci de minute fix, apoi înăbuş orezul învelind oala cu capac deasupra, într-o pătură groasă.
Din cauza asta, Nemţoaica îmi scoate mereu ochii că îi nenorocesc păturile, fiindcă iau ce îmi pică la îndemână şi mi-am promis că o să îmi cumpăr într-o zi o păturiţă specială pentru orez.
După un ceas, torn orezul într-o tavă încăpătoare şi îl resfir cu o furculiţă, afânându-l. Nu îmi rămâne decât să îl depozitez într-o caserolă la fel de afânat, fără să fie presat şi gata.
La frigider, plus un grad, rezistă cinci zile fără probleme.
Condiţia este să nu tasaţi orezul, să fie bine răcit şi să nu adăugaţi la fierbere sare ori alt condiment.

Şi acum o combinaţie simplă şi savuroasă:
Fierebţi două ouă tari, curăţate de coajă lăsaţi-le să se răcească în frigider, apoi tocaţi-le mărunt, stropiţi-le cu sare, piper şi nucuşoară.
Într-o tigaie încinsă cu ulei de porumb, puneţi să se rumenească un ardei iute tocat mărunt, o crenguţă mică de rozmarin, adăugaţi ouăle tocate şi amestecând încontinuu,  adăugaţi o cană de orez fiert.

Doar un minut păstraţi tigaia pe foc, stropiţi cu puţin sos de soia şi turnaţi în farfurie.

Eu, pentru că am fost harnic şi am, pun deasupra câteva fâşiuţe de gogşar pe care în august l-am uscat la soare, l-am afumat, apoi l-am conservat în borcane sterilizate, într-un ulei foarte bine condimentat cu sare, piper, oregano şi seminţe de ceapă neagră. Şi un strop din faimoasa mea dulceaţă de ardei iute.
Combinaţia asta este uluitoare şi înainte să scriu această postare, am păpat la botul calului, două boluri pline ochi.
Ia băgaţi-vă şi voi în bucătărie şi încercaţi !

Niciun comentariu: