Paştele cailor

Acum doi ani, împreună cu Veronica Mihoc, am făcut o filmare extraordinară la un crescător de cai din Bocşa, judeţul Caraş Severin. Vera chiar a călărit un armăsar nărăvaş, negru pană şi înalt cât un zid. Şi pe deasupra deştept din calea afară, ştia singur să deschidă robinetul la adăpătoare cu dinţii şi bea apă pe săturate. Din păcate nu a învăţat să îl şi închidă la loc şi îi făcea proprietarului gaură apometrică în buget.
Am gătit acolo o mâncare de linte şi grâu îndulcit cu miere, am hrănit caii cu pâine înmuiată în aghiasmă şi ne-am distrat din cale-afară.
Ei acum, n-o să mai comentez despre cum aş vedea un cal băgat în ceaun, ci o să vă învăţ o reţetă de post făcută cu schepsis şi cu dor de primăvara care vine şi nu prea.

SARMALE FALSE

De la o varză acră, înfoiată să scoţi cotorul, apoi să o pui la desărat în apă rece, vreme de un ceas.

Când varza e bine desărată, să scoţi şi să alegi frunzele pentru sarmale. Ştii să tai vinişoarele groase, şi să croieşti frumos frunza ca să fie sarmaua oacheşă.

Iar umplutura o faci aşa:

Căleşti în ulei o tulpină de praz, o ceapă roşie, un morcov ras fin de tot, o gulie la fel , şi când se înmoaie le stingi cu bulion de roşii şi adaugi un pumn întreg de pătrunjel verde tocat.

Tocătura asta înmuiată, o laşi să se răcească niţel, apoi cu ea umplii şi faci sarmale potrivite, pe care le rândui într-o cratiţă cu frunze de varză tocată la fund. Le acoperi cu un sos făcut din bulion amestecat cu un strop de oţet,  o lingură de miere şi mai adaugă dacă ai şi un vin roşu dulce.

Şi le pui în cuptor să se dinstuiască timp de un ceas, cam la o sută cincizeci de grade.

La sfârşit le aşezi în farfurie fierbinţi, pe un strat de mămăligă pripită şi torni deasupra smântână şi presari mărar. Bunătate cu B mare !

Şi dă-i şi calului să mănânce o sarma, că doar e paştele lui.