Prânz de sâmbătă ceţoasă

Sâmbăta asta îmbrăcată în ceaţă de sus până jos, seamănă cu o babă rea şi strepezită. Îmi vine să mă închid în casă, burlac bătrân, fiindcă Nemţoaica e la drujba ei (are langoşerie în piaţă) şi să beau vin fiert cu căţeluşa biba (mai lipăe şi ea din podul palmei) până îmi amorţesc melancholia.
Şi tot sună telefoanele, tot sună, nu răspund mă prefac subtil că dorm şi chiar că dorm pe mine de amok. Numai muzica mă salvează, am să îmi pun jocuri îndrăcite să îmi cânte în bucătărie, fiindcă am şi sarcină de gătit astăzi. Mi-a trasat Nemţoaica astăzi sarcină: Supă de chimion cu pită prăjită, Bulete de carne în sos alb, salată de varză cu morcovi şi gogoşari (ultimii din grădină, anemici şi inaniţi) şi ceva dulce. Măcar biscuiţi unşi cu gem.
Mă duc să dau drumul la cuptor şi ne vedem mai încolo....

Eheheeee ! Altă viaţă, doar o jumătate de vin alb şi trei ardelene cântate la torogoată de Luca Novac şi am intrat în şfung. Mâncarea a început să prindă contur, Biba se învârte prin bucătărie cu un os de purcel în gură şi chiar şi ceaţa parcă s-a făcut trandafirie.
Mai îmi pun o jumătate de litruţă de vin şi până atunci, citiţi voi reţetele astea ca să vedeţi dacă nu dau smintă pe undeva:

Supa de chimion
Am făcut întâi o supă clară de legume: ceapă , morcov, pătrunjel, păstârnac, doi cartofi întregi. dar bandit, am fiert şi un os de porc de la capul pieptului în zeamă. Nu am pus condimente şi am strecurat zeama fierbinte. Osul pentru biba, cartofii pentru mine să nu mă prindă vinul.
În oala de trei litri am pus două linguri de chimion, fără strop de altceva, să le prindă puţin focul şi să înceapă să degaje aroma. După un minut, amestecând mereu, am pus cam trei linguri de ulei, două cepe tăiate solzişori, le-am pudrat cu sare şi piper şi le-am călit puţin. A urmat o măsură de făină după ochi, cam şase linguri zic eu, şi am rumenit-o puţin. Apoi am stins-o cu supa strecurată, am pus şi un buchet de verdeaţă (pătrunjel, ţelină) şi am lăsat să clocotească zece minute.
Nu e deloc clasică supa asta a mea dar are gust bun-bun... i se trage de la osul de porc.
Altceva nu ia- făcut nimic, doar am mai prăjit crutoane, de fapt am băgat felii de pâine în toaster, şi le-am tăiat la urmă, ca să fie acolo de încropeală. După capul meu aş fi făcut nişte omlete bine prăjite, până la rumeneală, pe care să le tai fâşii precum tăiţeii şi să le arunc în oală. O să fac asta mai târziu, după ce o aduc pe Nemţoaică de la drujba ei. Vine cu buzunarele pline de mărunţiş şi amirosind a ulei şi fum, dar îi dau şi ei un pahar de vin şi o scot la liman.

Bulete cu sos

Am o felie groasă de cam două kile, tăiată dintr-o pulpă de vacă bătrână. Atât de bătrână, încât cred că avea şi drept de vot. Mai întâi am să o curăţ de vinişoare şi de seu, am să o dau prin maşina de tocat carne cu sita rară ca să îmi iasă tocătura ca pentru cârnaţi, şi tocătura ast o combin cu vreo opt ouă, o mână zdravănă de pătrunjel tocat, un miez de pâine înmuiat în lapte, sare, piper şi cimbru. Fac perişoare rotunde mici (sau mari) cât o nucă şi le fierb în apă cu sare şi făşii de ardei iute.
Când sunt fierte ele până în inima lor, se înghesuie să iasă la suprafaţă, vineţii şi nu prea aspectuoase. le scot cu paleta şi le pun pe strecurătoare şi mă apuc să fac sosul care o să le dea haină de prinţese.
Călesc trei linguri de făină în două linguri de ulei şi una de unt, sting cu zeama în care au fiert perişoarele îndoită cu lapte gras,  mai adug puţin unt ca să primească sosul luci mătăsos şi pun perisoarele să dea clocot în sos, la foc mic de tot ca să nu se paradească şi să fac în cratiţă chircăţău, apoi pun capac, sting focul şi las să se îmbine toate aromele un sfert de ceas.

Nu mai fac salată de varză fraţilor, am atâtea murături în butoaie şi butoiaşe că o să-i fac nemţoaicei un platou asortat cu trufandale (inimi de varză, pepenaşi, castraveţi umpluţi cu morcovi, vinete bebişor, ardei umpluţi cu varză, gogoşari şi bucheţele de conopidă) de o să-i scot ochii.

Iar desertul ?
Patru mere scobite, stropite cu zeamă de lămâie, umplute cu biscuiţi înmuiaţi în vin alb şi cu stafide aurii, presărate cu scorţişoară, zahăr vaniliat şi esenţă de rom. Coapte în cuptor să se înmoaie mărul, stropite cu sirop de vişine şi lăsate la răcit.
O să le pun în farfurie cu frişcă din aia din tub, că mi-e lene să mai bat niscaiva smântână.
Mai bine îmi mai pun încă o jumătate de litruţă de vin că hîc ! acuş aterizează nemţoaica.