11.13.2012

Desert cu ciocolată

Postare pentru “Inspiration Food Marathon”, organizat de Electrolux
http://www.electrolux.ro/
Ciocolata a fost, dintotdeauna, chinul vieţii mele. Îndrăgostit de dulcele ei robust, am învăţat încă din copilărie să îmi păcălesc părinţii, milog şi cerşetor, cerându-le mereu să îmi cumpere batoane dulci. Preferata mea era o ciocolată produsă de Kandia, cu povestea unei antilope Gnu pe verso. Ciocolata aceea avea sfârcuri mari de arahide în masa ei şi gustul proeminent de lapte.
Şi întodeauna mă mânjeam până la urechi mâncând-o , dar nu mă urechea nimeni, mama se uita înţelegătoare la mine şi mă mângâia pe creştet.
Mai târziu, când am devenit părinte şi eu, mi-am crescut copiii pe o vreme de criză în care ciocolata devenise aproapeun lux. Procuram un fel de substitut dulce de la cofetăria de cartier, numit Ciocolată de casă, dar al cărui gust era mai mult o improvizaţie din lapte praf şi cacao puţină. Dar copiii mei o mâncau şi erau la fel de mânjiţi ca mine.
Deşi, să fim serioşi, ciocolata aceea nici măcar nu prea mânjea, se transforma mai mult într-un rumeguş aspru, dar oricum, din amintiri, şi eu îmi mângâiam copiii pe creştet.
Astăzi, moş bătrân şi pus la regim de nemernicii de doctori, mă rezum doar să mă uit cu jind la galantarele pline cu toate formele, sorturile şi felurile de ciocolată. Dar gătesc, prepar şi dăruiesc celor din jur bunătăţi care au în conţinutul lor miraculoasa ciocolată.
Şi am întotdeauna un ucenic alături:


Iată ce am preparat sprijinit de prietenaşul meu, Horia, la Campionatul Internaţional de Gătit, în această primăvară, la Iaşi.
Am făcut un aluat ca pentru faimoasele găluşte cu prune:
1 kilogram de cartofi fierţi în coajă, amestecaţi cu 300g. de făină albă cernută, 5 ouă de ţară, puţină margarină (nu am găsit un unt care să îmi placă la gust), un vârf de cuţit de sare, zahăr vanilinat şi un strop de zahăr pudră.
Am frământat bine aluatul şi am umplut un poş de bucătărie cu duiul mai larg.
Scopul a fost să obţin cârnăciori scurţi şi îndesaţi de aluat pe care i-am fiert într-o oală cu apă îndulcită cu zahăr şi păcălită cu puţină esenţă de rom.
Acest simulacru de găluşte, bine fierte, au fost stoarse şi răcite pe sita de bucătărie.
Între timp, Horia mi-a topit pe bain marie un sfert de kilogram de ciocolată neagră, a pus în masa aceea nucă zdrobită (l-a ajutat mămica lui, Dana) smântână bătută şi prin acea mâzgă dulce, am tăvălit cărnăciorii de aluat şi i-am scurs din nou pe sită. Am reuşit să facem un fel de râme negre pe care le-am aşezat piramidă în farfurie şi am ornat jur-împrejur cu frişcă proaspătă şi felii de kiwi. Contrastul dintre dulce şi acrişor, balansat de cremozitatea şi prospeţimea din frişcă, a făcut desertul nostru simplu un adevărat regal.
Iar la sfârşit, l-am mângâiat pe Horia pe creştet !



10 comentarii:

Anonim spunea...

prima data imi vine sa rad....:)))ha ha ha,apoi ma givanesc cu tine.
Prajitura este absolut delicioasa,am sa o incerc si eu in ciuda dietei mele nesfarsite.
Iti doresc mult succes si sa te bucuri pana la cer de aragaz.:*
te pup...
Adriana Craciun

UICA MIHAI spunea...

Adriana, postarea aceasta mi-a stârnit amintiri pe care credeam că le-am pierdut. Îţi aduci aminte de ciocolata Pitic? Învelită în hărtie cerată şi cu miez de caramea?
Dar de ciocolata Mocca cu o negresă desenată pe fond portocaliu?
Erau şi nişte prăjituri care mă dădeau gata, numite Işler, trase în ciocolată, umplute cu cremă de cacao, de fapt un fel de biscuiţi mai mari aşa de buni că mâncam câte patru o dată. Eh, eh ! Am avut o copilărie de bunătăţi fără număr...

man sofia spunea...

Da uica , dar sa nu uitam si de nesfarsitele cozi si imbulzeala pentru a aduce copilului ciocolata , si te bucurai de bucuria copilului ca poate gusta asa o bunatate.Da am spus gusta pentru-ca asa a fost.Acum ma uit la copii si ma gandesc cat de fericiti sant,desii ei nu apreciaza tot sacrificiul parintilor, li se par ca li se cuvine totul.Alte timpuri , alti oameni, dar noi generatia de sacrificiu santem inca aici , cu mahnirea in suflet.....

Dana spunea...

Hora ciocolatei se-ncinge!! Suntem multi si frumosi.
Horia se pregateste pt. la anul!

geta papadopol spunea...

Teribil desert!Ca intotdeauna nu stii ce sa apreciezi mai curind -dulcele- sau dulceata celor scrise!d.nule Uica sinteti grozav!Succes in tot ce intreprindeti!

geta papadopol spunea...

Teribil desert!Ca intotdeauna nu stii ce sa apreciezi mai curind -dulcele- sau dulceata celor scrise!d.nule Uica sinteti grozav!Succes in tot ce intreprindeti!

Rita Oarga spunea...

Am vazut poza lui Horia cel harnicut si am devenit foarte curioasa sa vad ce ati mesterit impreuna. As fi bagat mana in foc ca ati scris ceva in duet, pentru ca lui Horia stiu ca-i place sa compuna, dar vad ca ati colaborat la dulcele asta cu care, fara indoiala ca s-ar manji chiar si adultii. Sunt curioasa cine a morfolit bunatatea cu ciocolata. Bafta multa la concurs. Ar fi frumos sa primiti un cadou de Mos Nicolae.

Cristi spunea...

Aceasta reteta pare foarte buna. Am sa o incerc si eu. Mulumtesc

Mia Colojoara spunea...

Multumim pentru retete uico,te iubim ca ne faci viata mai dulce!E faina reteta cu ciocolata !Toate retetele dumneavoastra sunt reusite!

Caietul cu retete spunea...

Faina reteta, dulce foc ajuorul de bucatar, dar vorbele tale Uico intotdeauna sunt hrana pentru suflet.Mi-ai trezit nostalgii, off unde esti copliarie?