Pizza ca la Uica în cuină

O dimineaţă stranie m-a luat în braţe şi mă simt aerian şi lipsit de greutate. Parcă zbor. Doar e ziua mea, am împlinit cu voia lui Dumnezeu 55 de ani, vârstă pe care nu credeam că o să o mai apuc !
Aseară, am făcut o împărtăşanie cu Pizza şi vin alb Traminer, împreună cu prietenii mei Nelu şi Sorina.
Că aşa mi-a venit brusc în gură, după ce am mâncat Fondue, un gust de pizza pescărească, cu multă ceapă marinată şi cu măsline din belşug.
Şi am scociorât în economiile de primejdie, am cumpărat cele trebuincioase şi am purces la frământat aluatul.
Reţeta mea e de import, adusă direct de la Milano, unde am ostenit aproape un an la cuptorul cu ifose a unui bandit de italian, care ba mă plătea ba nu mă plătea, dar m-a învăţat atâta meserie că în loc să îl înjur, îi mulţumesc veşnic.
Şi vă învăţ şi pe voi iată:
Freacă 50 de grame de drojdie proaspătă cu patru linguri de ulei (dacă ai de măsline brava ! dacă nu, nu) şi o lingură de sare. Trebuie să îţi iasă o cremă cu o culoare dubioasă, pe care o pui în troaca unde a stat un kilogram de făină cernută la încălzit, adică să ajungă la temperatura camerei. Şi mai adaugă două ouă, frământă cu degetele să se facă zdrenţe de făină în troacă şi abia atunci adaugă jumătate de litru de apă călduţă cam la 30 de grade.
Şi nu trebuie să frămânţi, doar amestecă bine să se încorporeze toate cele , pudrează cu făină, pune un ştergar deasupra şi uită de aluat un ceas.
Acum, rupe din aluat şase mingiuţe egale şi ia-le la frământat pe planşeta presărată cu făină, până se încălzeşte bine aluatul şi se lasă elastic în mâinile tale.
Poţi frate acum, să întinzi foile, ori cu sucitorul, ori cu palmele goale, după cum eşti obişnuit.
Cu aluatul ăsta ai făcut jumătate de pizza, cealaltă jumătate e sosul.
Unii păgâni ung pizza cu ketchup şi ăştia merită împuşcaţi cu sâmburi de prună.
Sosul adevărat se face aşa:
Pune în blender la viteză mare câteva roşii. Şi pentru fiecare roşie adaugi un vârf de cuţit de sare, unul de piper şi un căţel de usturoi. Mai trebuie acolo ceva ulei de măsline, dar nu mult, foi de dafin şi oregano. Şi blenderul să înebunească sosul, până face spumă albă deasupra. Atunci trebuie să îl treci printr-o sită rară şi să îl laşi să se odihnească.
Şi odihnit cum e, unge pizza din belşug, presară deaupra brânză şi ai mâncarea gata.
Bine, acum urmează partea distractivă, adică topingul cum spun barbarii de pe la noi. Poţi să pui drept topping pe pizza tot ce îţi trece prin cap, inclusiv şaibe, piuliţe şi şuruburi. Orice combinaţie e valabilă dacă ai bunul simţ să îmbini gusturile.
Eu aseară am făcut trei piţe:
Una cu cârnaţi afumaţi, jambon, pepperoni (adică ardei bulgăreşti de la mine din grădină) şi gogoşari marinaţi, una cu rondele de ceapă, măsline, sardele din conservă şi ardei iute (tot din grădina mea) şi un calzonne uriaş, adică o pizza cu tot topingul înăuntru ( afumături, măsline, ceapă, ardei de trei feluri, felii de roşii, gogoşari)
Şi le-am copt în convector şi când le-am pus pe masă, doamne, că semăna sufrageria cu un colţ de rai.
Mai am o bucată de calzzone rămasă în bucătărie, după ce pun punct, mă duc să o halesc.
Voi încercaţi reţeta mea şi daţi-mi de ştire dacă a ieşit au ba !