M-a prins ziua mea fără nici un ban în buzunar, dar asta nu-i o piedică, pentru un tip ingenios ca mine. Mai ales că un prieten bun, să-l ţină Dumnezeu m-a cadorisit cu un vas de făcut Fondue.
Şi picurând de nerăbdare, am adunat de prin frigider una-alta şi am încropit o mâncare pentru care şi elveţienii m-ar da în judecată.
Nu pe bune, ci de invidie !
Hai pe repede înainte, să vă dau procedura, poate vă vine o idee şi vouă.
Am pus în oala aia aşa de frumoasă o ceaşcă de vin alb, demisec uşor fructat cu aromă piersică- banană. Şi în el am ras puţină telemea de oaie desărată, nişte telemea de vacă proaspătă, o lingură de brânză proaspătă de vaci, două triunghiuri de brânză topită şi un sfârc de caşcaval vechi de când lumea. Am mai găsit o felie de jambon afumat pe care la fel l-am tăiat mărunt- mărunt, am piperat, am ardeiat cu câteva sfârcuri de ardei mexican, la urmă am turnat trei linguri de smântână şi am lăsat să dea doar un clocot scurt şi gata.
Între timp Nemţoaica a băgat în convector la 200 de grade, nişte cuburi mai mari de pâine albă, coltuc răsfrânt, tăvălite prin ulei amestecat cu unt topit, pudrate cu sare şi piper şi le-a rumenit frumos de parcă le-a pictat cu pensula.
Oala asta de Fondue, are şi şase furculiţe din acelea gingaşe, tip ţepuşă cu mâner rustic de lemn şi e o plăcere adevărată să stai să pescuieşti din farfurie cubuleţele crocante, să le înmoi în Fondue şi să le haleşti cu ochii închişi. Aici mergea un vin sâmburos, delicat, cu parfum subtil, dar n-am avut decât apă de la robinet şi lapte de la vacă.
Dar vă dau cuvântul meu că am auzit Yodlere şi iolalarithiiii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu