11.03.2012

Accident culinăresc

De fiecare dată, piaţa cu aerul ei arhaic, plină de culori şi forfotă îmi creează o stare de euforie benefică. Mă simt întinerit şi prind gust de viaţă.
Astăzi de dimineaţă, descărcând-o pe Nemţoaica mea cu mărfurile ei la langoşeria pe care o avem în piaţa din Buziaş, am fost luat pe sus de impresia că mă aflu într-un furnicar ori într-un stup de albine. Precupeţii şi târgoveţii forfoteau printre mormane imense de varză cu foi cât urechile de elefant, stive de rădăcinoase, morcovi groşi cât druga, ţeline cu miros reavăn, pătrunjel, păstârnac, sfecle cu miez dulce, gulii de indigo şi spre surprinderea mea, pe tate tarabele străluceau şi conopide albe, gogonele cu pieliţa lucioasă, gogşari, ardei şi chiar roşii cu miezul lor îmbătător. Nu mai spun de sacii de cartofi frumos aliniaţi şi de bostanii mari cât tarlaua.
Astfel de privelişte mă face întodeauna să am mâncărimi în buzunare, îmi vine să cumpăr toată piaţa şi să o iau cu mine.
Dar mă temperez şi mă duc liniştit să îi dau o mână de ajutor Nemţoaicei şi mă întorc acasă cu un gust proaspăt în suflet, tihnit şi cu dragoste de viaţă.
Acum trebuie să vă fac o mărturisire de care mă ruşinez, de ani de zile nu am mai păţit un accident aşa de jenant ca în dimineaţa asta.
M-am pus să marinez nişte macrouri de o poftă subită. Şi am tăiat doi peşti în felii groase de trei degete, le-am pus în vasul obişnuit de porţelan şi am purces să fierb marinada care urma să fie turnată peste ele sprea a sta să năduşească până diseară la cină.
Am pus într-o cratiţă două cepe tăiate solzi, un morcov feliat fir-de-păr, două foi de dafin, o linguriţă de boabe de piper, sare, zahăr şi două cuişoare. Am turnat un sfert de litru de oţet, două linguri de ulei, un pahar de vin alb sec şi un pahar de apă.
Am plănuit să clocotesc marinata asta un sfert de ceas, şi până îşi făcea ea biul ei, m-am aşezat la calculator să mai colind prin blogosferă. Şi m-am luat cu blogurile prietenilor mai mult de o jumate de oră, până a început să strănute căţeluşa Biba.
Era fraţilor casa plină de un fum gros să îl tai cu cuţitul, iute de la oţet şi de la piper şi am fugit disperat să opresc aragazul.
Apoi am deschis toate uşile casei, ferestrele şi am evadat în grădină însoţit de Biba şi de motan.
De-abia după un sfert de ceas am intrat înapoi în bucătărie unde fumul se mai rărise şi am putut să constat că daunele sunt iremediabile. Cratiţa e pârjol, peştii tăiaţi erau furaţi de motanul Mutulică şi înşiraţi pe covor, perdelele de la sufragerie duhnesc a ceapă arsă şi a fund de cratiţă, când vine Nemţoaica de la langoşerie, o să mă omoare.
Poate mă salvaţi voi, rugând-o să fie îngăduitoare şi să închidă ochii.
Altfel, vai de pielea mea !

4 comentarii:

Dana spunea...

Va iarta doamna Geta!
Si mie imi place la piata...o nebunie.

Andi spunea...

Uica, eu sunt sigura ca te va ierta, ca-i femeie buna.
Da' in caz de urgenta iti imprumut o camera la Bucuresti, macar pana uita :))

leli spunea...

numa cine nu a gatit niciodata nu a ars mancarea..apai poti sa dai vina pe aia de la gaz ..ca a venit prea tare..:))sau spui ca in timp ce navigai pe internet a fost o furtuna si te-ai ratacit..sotia o sa fie multumita ca nu ai venit ca Ulise:))

Unknown spunea...

Cum e nea Uica, te-a iertat? Ai batut pisica sa nu mai fure pestele?