E plină strada de vecini cu drujbe, care în faţa casei îşi taie lemnele pentru iarnă şi le vâra în şopru. E o larmă de motoare în 2 timpi şi de lanţuri patinând pe nodurile fagului ucis că nu se înţelege om cu persoană. Vercinul Gheorghe îmi face semn cu pumul strâns şi cu degetul mare ridicat în dreptul gurii, adică " vii la o ţuică?", eu îi fac semnul ca şi cum aş sorbi dintr-o lingură, ceea ce înseamnă "hai că dau şi io o ciorbă". El face un semn cu capul peste umăr, tradus "să nu mă vadă nevastă-mea" iar eu dau din mână "ce poate să-i facă..."
Şi ne reunim la mine în bucătărie, bem rachiu şi scultăm plini de melancolie drujbele.
Ne doare sufletul că vine iarna, toată vara locul nostru a fost sub nucul de-acuma jerpelit şi trist.
Vecinul s-a ţinut de cuvând cu răchia, numai eu nu cu ciorba, fiindcă mi-e frigiderul gol.
Dar ca să nu rămân de ruşine, iau repede din cui tigaia Delimano cea mare şi arunc în ea nişte ficat hăcuit de porc. Însângerat şi întunecat la culoare are chiar aspectul Horror de parcă ar fi fost scos cu drujba din porc. Nu îl frig în ulei ci în smântână ca la reţeta de Zuricher, mai adaug feliuţe de gogoşar scos din oţet şi frunze de varză chinezească fragede (tocmai am recolat de dimineaţă varza pentru kimchi) rupte în mâini. Mai adaug sos de soia, piper râşnit şi o mână întreagă de măsline desărate şi dez-sâmburate. Când ficatul îmi pare gătit, mai adaug nişte frunze de ţelină proaspete, tocate fin de tot şi rad deasupra caşcaval.
Am mămăligă rece, tai felii groase, le pun în farfurie şi torn deasupra sosul fierbinte cu bucăţile mari de ficat în elo. Din butoiul cu murături scot castraveţi umpluţi cu morcovi şi bucheţele de conopidă.
Şi uite aşa, mâncăm din picioare cu acompaniament de drujbe, ca la gater. Şi ca să ne fie uşor, ne sprijiniu în sticla de rachiu.
Eu sunt destins, vesel, numai vecinu nu !
Aşteaptă ca din clipă în clipă să ne bată în uşă nevastă-sa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu