Şi fraţii mei după noi potopul !!!
Dar de-a grătarul ştie oricine să se joace, aşa că mai bine vă dau o reţetă de peşte savant, trei feluri de mâncare dintr-un şalău ca cel pe care o să îl chinui eu pe grătar:
ŞALĂU CU SOS MEUNIERE
Trebuie să fii meşter cu
cuţitul, ca să scoţi din şalău numai fileurile, fără strop de os. Şi fileurile
astea, le tăvăleşti prin făină albă amestecată cu sare, piper şi cimbru ca să
aibe un gust de prospătură, apoi le frigi în tigăiţă cu foarte puţin ulei, ca
să prindă numai o crustă rumenă.
Apoi, să muţi fileurile
într-o tavă unsă cu unt, razi caşcaval peste ele, ca să se îmbrace perfect
peştele şi să nu se mai vadă sfârc din el, şi dai tava în cuptor la temperatură
mare ca să se topească caşcavalul şi să se facă rumen.
Să scoţi peştele pe o farfurie,
alături de nişte cartofi natur, totul presărat cu pătrunjel verde, iar lângă,
să pui sosul meuniere pe care te învăţ să îl fabrici la minut.
Să amesteci o cană de
maioneză cu o linguriţă de capere, un gogoşar marinat tăiat mărun-mărunt şi
stors de zeamă, mai adaugi un sfert de cană de smântână proaspătă şi puţintică
zeamă de lămâie (unii pun chiar mai multă, fiindcă peştele şi lămâia au oarece
grad de rudenie deşi unul vine di napă iar alta din pom) şi seveşte la şalău.
Aşa mâncare de bună bate
orice sushi şi orice tot marinăresc fie el şi făcut de un japonez cu Katana.
CARTOFI UMPLUŢI CU ŞALĂU
Dacă ai scos fileurile de
şalău, ţi-a rămas şira spinării , coada şi căpăţâna, cu o grămadă de carne pe
ele şi e păcat să le dai mâţei să le roadă.
Aşa că pune-le să fiarbă
î napă cu sare şi un strop de zeamă de lămâie până toată carnea cade de pe
oase.
Apoi o treci prin
strecurătoare şi alegi toate oasele ca să nu rămână nici un fir.
Şi carnea asta culeasă, o
toci bine cu satârul, o amesteci cu două ouă crude, puţină verdeaţă, puţin unt
şi dregi cu sare, piper şi boia.
Apoi coci câţiva cartofi
cu tot cu coajă, ca se facă moi.
Şi să îi tai în două pe
lung şi să îi scobeşti ca să se facă bărcuţe pe care le umpli cu peştele tocat .
Iar bărcuţele astea se
pun în tava unsă cu unt, şi se coc încetişor cam o jumătate de ceas la foc
moale, adică 150 de grade.
Iar în farfurie îi
serviţi tot cu sosul meuniere, dar stropiţi cu unt din belşug şi lângă cu o
garnitură de morcovi fierţi.
Dar staţi că mai e
ceva :
SUPĂ DE PEŞTE
Vi-a rămas zeama în care
a fiert şalăul, nu-i aşa ?
Ei, mai puneţi-o o dată
la fiert cu o ceapă întreagă în ea, câţiva morcovi, o rădăcină de pătrunjel şi
o gulie, toate tăiate julien, mai dregeţi zeama cu sare, piper şi dafin,
asezonaţi-o cu coajă de lămâie rasă şi puţină scorţişoară, dar nu multă, doar
cât iei între buicele degetelor şi la urmă făceţi-i o faţă din boia dulce
prăjită doar puţin şi turnaţi-o în farfurie peste nişte crutoane crocante
prăjite în unt, cu legumele aburinde.
Şi iată cum aveţi un
meniu complet dintr-un şalău, cu antreu, supă şi friptură.
ŞI poftă bună şi vă ţucă
Uica Mihai
3 comentarii:
Cu supa de peste nu prea ma impac eu, insa celelalte mancaruri din peste tare bucuroasa le-as savura :)
Nu prea mananc peste, dar cititnd aceste randuri mi-a lasat gura apa. Am sa incerc toate retetele.
Pestele este preferatul meu. Si ce retete ai prezentat aici mi-au innebunit papilele gustative.Deabia astept sa fac si eu.
Trimiteți un comentariu