10.30.2012

năseara blogosferă

M-a regalat Nemţoaica de nevast-mea astăzi, pentru că am fost cuminte şi am făcut de corvoadă şi la cumpărături şi la curăţenie, cu ceva bunătăţi din amintirile ei tinereşti.
Adică-te-lea, de pe când era ea fată mare la bunici la Ştaier şi se deda învăţăturii cu cocăturile şi meşpaisurile.
Şi mi-a copt două tăvi de cornuleţe, unele umplute cu brânză sărată, pruftuluite cu ou frecat cu sare şi chimion şi altele dulci, umplute cu cireşe scoase din dulceaţă, lăcuite cu miere şi aromate cu scorţişoară.
Iaca fotografia sfertului din ele care au mai rămas, după ce m-am apucat ca un zărghit să înfulec cu şapte mâini şi patru guri:


Poza e nemernică, fiindcă am un nemernic de telefon vechi de pe vremea în care încă nu se inventase megapixelul, dar gustul lor e unul monumental şi inimitabil.
E drept că Nemţoaica şi-a cam pierdut dexteritatea la împletit cornuri fiindcă nu am mai făcut coptură de asta la noi în casă de mai mult de cinci ani, dar am suplinit defectul mâncând cu ochii întredeschişi.
Nu e mare filozofie reţeta, dar vi-o dau ca să nu vă scoateţi ochii blezgoindu-vă prin cele cărţi de reţete:
2, ouă, 2linguriţe de sare, o linguriţă de zahăr, 500 ml. lapte călduţ, 200 ml. ulei, 4 linguri de făină, 50 g. drojdie se amestecă şi se lasă la odihnit o jumătate de ceas, într-un castron acoperit.
Maiaua asta, se frământă cu făinîă cât cuprinde şi proaspătă se prelucrează pe planşetă.
Întinzi foi rotunde de mărimea unei pizza grande, cu grosimea de 2-3 milimetri maximum şi tai fiecare foaie în opt, simetric şi egal, pentru a obţine triunghiuri pe care să le umpli.
Baza cornuleţului este acest aluat care trebuie prelucrat proaspăt şi rapid, altfel cornuleţul se taie nu mai creşte şi adio miez pufos.
Iar umpluturi ?
De la simplu la complex:
- brănză rasă
- caşcaval
- ciuperci călite cu mix de afumături, ceapă, caşcaval
- varză călită cu multe mirodenii
- magiunuri, dulceţuri, sorbet
- fructe crude ori trase la tigaie în unt (epocal e un mix de smochine, curmale şi caise uscate, tocate mărunt însiropate cu miere)
-ciocolată , finetti, nutela 
- şuruburi, piuliţe, şaibe
Ultimul fel nu vi-l recomand, cade greu la stomac.
Şi dacă ai pus compoziţia aleasă pe jumătatea mai lată a triunghiului de aluat, rulezi de la partea lată spre cea îngustă, dai formă de corn şi umpli o tavă tapetată cu hârtie de copt. Temperatura cuptorului 200 de grade timp de coacere 25- 30 de minute. La final le daţi obraz simandicos cu un ou bătut cu sare, ori zahăr pentru cele dulci, mai ornezi la sărătură cu seminţe de chimion, mac, oregano, susan, mă rog, după gust. La cele dulci un luciu de miere face bine de tot.
Iaca na, vă las cu postarea asta serală şi mă duc- unde credeţi?
Să halesc şi restul de cornuleţe, că mi s-a făcut o poftăăă scriind despre eleeee....

3 comentarii:

Ghiocel07 spunea...

Sa-ti fie de bine Uica si felicitari nemtoaicei pentru asa bunatate de cornuri. O seara faina va doresc la amandoi.

Gabriela Berechet spunea...

bun! weekend la cuptor!

Rita Oarga spunea...

Vai de mine ce ospat! M-as autoinvita la un asemenea mic dejun. Va pup!