9.28.2012

Gogonele marinate especial

 Sunt în plină campanie a conservelor de toamnă, până acum am pus peste patru sute de borcane cu zacuscă de calibru, legume şi fructe marinate în oţet, pastă de ardei, gogoşari, gogonele, bulion şi suc de roşii.
Ceea ce vedeţi în cămară la această oră, sunt resturile, fiindcă am vându cam tot-tot-tot!
Acum pregătesc o şarjă nouă de diverse questionuri pentru FESTIVALUL PAPRICAŞULUI DE LA BUZIAŞ, care are loc în data de 7 Octombrie. 

Voi avea un stand mare, cu murături,                           oţeturi                                                                 aromate, săruri aromatizate şi mirodenii pentru papricaş, caş de paprica (o specialitate destul de rară pe la noi prin pustă din păcate) şi bineînţeles tigaia cea mare plină cu papricaş din coaste de porc, cu garnituri la alegere (cartofi, găluşte de făină albă, cus-cus arăbesc) şi bine-înţeles, vin fiert la discreţie !

Dar subiectul nostru de astăzi este cu totul altul. Vedeţi voi borcanele astea pline cu gogonele marinate?
Mai ales pe cel de jos, pântecos şi cu un capişon bătrânesc de celofan?
Are 25 de litri şi ţin la el ca la ochii din cap, îl car după mine de douăzecişicinci de ani şi uite că a scăpat întreg. Dar să revenim la gogonele, ceea ce vedeţi acolo sunt gogonele, măceşe, păducel, ardei iute şi frunze de ţelină. Iar subiectul poveştii e zeama în care le-am conservat.
Am făcut o pastă din gogoşari şi ardei kapia, pe care iarna o folosesc la întocmit zacuscă proaspătă, cu ceapă călită, fasole verde din congelator ori uscată de la sac, bulion de casă şi verdeţuri uscate. Şi cum am folosit cam opt zeci de kilograme de ardeioase, mi-au rămas cotoarele toate într-un lighean.
Şi aici urmează manopera parşivă, am fiert aceste cotoare în apă cu sare, mai adăugând câţiva morcovi, o rădăcină de ţelină, boabe de piper, dafin, mărar uscat, apoi am strecurat supa asta cu miros aţâţător şi am amestecat-o cu oţet din vin în proporţie de unu la unu.
Şi în zeama asta clocotită am marinat gogonele, cu emoţie şi îndărătnicie, fiindcă dacă experienţa dădea chix, riscam să mă ia Nemţoaica pe sus fiindcă am investit în produsul ăsta muncă trudnică şi niscaiva bănuţi.
Dar au trecut patru zile, astăzi am desfăcut un borcan consultativ şi ce să vedeţi:
A IEŞIT O MINUNE !!!
Supa din cotoare de ardei a dat o aromă deosebită marinatei (bună să te dregi după o beţie ) iar gogonelele au savoarea ardeiului îmbinată cu cea a tomatei.
Cred că produsul acesta va avea un succes nebun, după Festival am de gând să prepar toate gogonelele din grădină în acest fel.
Dar să văd de unde îmi mai fac rost de cotoare, probabil că o păcălesc pe Nemţoaică să mai marinăm nişcaiva ardei kapia, ori să mai facem o tură de pastă...


5 comentarii:

Fuat Gencal spunea...

Çok güzel,çok leziz ve iştah açıcı görünüyor. Ellerinize, emeğinize sağlık.

Saygılar..

Rita Oarga spunea...

Ce-o sa se mai bucure buziesenii de bunatatile dumneavoastra! Referitor la gogonele, ar fi fost pacat sa nu profitati de aroma cotoarelor de ardei, daca tot le-ati avut. Ma bucur ca a fost un experiment reusit.

catkitchen spunea...

Nici nu vreau sa ma gandesc ce nebunie zace-n borcanul de 25 de ani ;) , cat despre aroma cotoarelor de ardei , O ADOR !!!!! Eu cand fac supa , mereu arunc cateva cotoare de ardei in ea , ii da o aroma desavarsita !!!
Multa sanatate , Uica Mihai !!!

UICA MIHAI spunea...

Pentru Catchitchen, deci se dovedeşte că nu am descoperit eu America, într-adevăr în cotorul ardeiului zace un gust deosebit, care de obicei e aruncat la gunoi, m-aş bucura să îl testeze şi alţii.

Mariana Negrei spunea...

SIGUR AM SA INCERC SI EU! IMI PLOUA IN GURA DE CATE ORI CITESC RETETELE TALE... DAR MAI ALES CELE CU MURATURI!... DOAMNE AJUTA! SII... S-AUZIM DE BINE!