Iar după-amiază o să fac legume marinate în oţet, o tranşă de minimum cincizeci de borcane.
Este jucăria mea preferată la mijloc de săptămână, mă relaxez lucrînd cu cuţitul şi linguroiul cel mare de lemn, în vasul cositorit şi fac murături cîntînd în surdină doine vechi.
Nemţoaica nu are voie să mă deranjeze cât trebăluiesc eu , fiindcă e bine ştiut că ochiul de femeie deoache murăturile şi legumele se înmoaie...
Aşa că lucrez în tihnă, am şi o stecluţă cu răchie lângă mine şi ca să vedeţi culmea artei, când isprăvesc murăturile, e isprăvită şi răchia.
..................
Am făcut o pauză, murăturile stau frumos în borcanele lor, şi am luat o masă tihnită. Mamă ce bine scrie tastatura când eşti cu stomacul plin...
Doamne, nu cumva am devenit robul stomacului?
Nu aveam cum... pentru că sunt deja, de mulţi ani. Păi dacă lucrez numai cu bunătăţi...
Hai să lăsăm constatările şi să trecem la o reţetă apelpisită, mâncărică de praz cu şuncă afumată.
Prazul e de la mine din grădină, am scos două tulpini, le-am spălat le-am tăiat rodele groase de două degete şi le-am opărit în apă cu sare.
Şunca afumată a fost de fapt un ciolan de porc de pe care am scos tranşe chinuite cu un cuţit de filetat. Ce apetisant, carnea de lângă os avea o culoare trandafirie, de-abia m-am abţinut să nu îl înfulec aşa gol.
Am scurs bine prazul opărit şi l-am călit în unt foarte puţin, am turnat smântână în tigaie, am asezonat cu sare şi piper, am adăugat şunca tăiată cubuleţe fine, şi amestecând mereu, am scăzut sosul până a rămas de consistenţa unui pireu amalgamat. Am stropit totul cu zeamă de lămâie, pătrunjel verede din belşug şi am pus drept garnitură doar un cartof întreg fiert în supă de Nemţoaica.
Două farfurii am mâncat, am beut şi o cană de must- rampaş şi acum viaţă e roză precum carnea de pe ciolan.
Vă las şi mă duc să visez că sunt un paşă otoman pe malul Bosforului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu