Prânzul de Bobotează

Gerul Bobotezei anul acesta, e moale ca o gingie de babă. Plouă mocăneşte şi aerul miroase a Iordan, zi de stat în casă lângă plită, jucărie bună pe vreme neguroasă şi udă. O să încep gătitul pentru mâine, când e praznic de Sânt Ion şi trebuie să încropesc oareceva de îmbucat, mai pe sărăcie dar cu lustru şi care musai să sune tradiţional.

Punţi-vă şi voi în pielea mea, o da fantezia mea bucătăricească pe dinafară dar nici chiar aşa... să încropesc din nimicuri o masă pentru mosafiri, cu gust şi ştaif, că o să vină lume flămândă la mine să se îmbuibe.

M-am dus în vizită la blogurile prietenilor să văd ce mai fac ei.

Adi Hădean a fiert spaghete cu carne de viţel, Radu Popovici mă îmbie cu pui cu lămâie şi orez, Maniacul Bucătar se îndoapă cu salată de ţelină cu maioneză, iar fetele ca fetele, Naina şi Alison fac dulciuri de bucătărie.

Pas inspiraţie de împrumut.

Aşa că mă apuc să fac un inventar al congelatoarelor (avem trei) şi dau o raită cu ochelarii pe ochi prin cămări (avem două). Şi doamne, că am găsit bunăstarea toamnei întreagă pusă în pungi, punguliţe, pungoaie, borcane, borcănaşe, borcănele şi borcănoaie. Mai ales am dat de o putină întreagă sigilată cu kimchi făcut în septembrie. L-am gustat la botul calului şi are un gust uluitor.

Cu mâncarea asta o să îmi sparg la nas prietenii veniţi să mă tragă de urechi.

Şi brusc mi-am adus aminte de o mâncare ca un fel de jucărie pe care am inventat-o eu la beţie într-o noapte şi felul ăsta rumegat, o să meargă foarte bine lângă kimchi.

Să vă povestesc:

Iei cam două kilograme de pulpă de porc şi te apuci cu grijă şi înţelepciune să o tai. Dar aşa trebuie să îţi măsori tăieturile şi fibra cărnii pe care mergi ca să poţi scoate din pulpă firişoare de carne late de jumătate de cenimetru şi lungi de tot, ca să semene tăiate cu nişte râme roşii din acelea care se folosesc la prinsul păstrăvilor.

Şi trebuie, dacă eşti meşter la cuţit şi răbdător să îţi iasă egale, frumoase şi multe de tot.

Şi pe ele să le pui ntr-un vas larg la gură, să le stropeşti cu ulei şi vin, să dai pudră de sare şi piper peste ele, mai cimbru, mai puţin măghiran, mai boia, ca să îşi schimbe culoarea şi să se facă râme negricioase din acele bune la prins crapul pe dunăre.

Şi ele să stea două ceasuri în salţa asta compusă ca să se frăgezească.

Şi acum, să pui pe foc o oală în care fierbe apă din belşug, deasupra să pui ciurul de cernut făina şi aculo să pui râmele marinate acoperite cu un capac deasupra ca să se gătească în abur. Dar nu le înghesui, aşează-le în mai multe ture ca să aibe loc aburul şi să gătească uniform.

Şi carnea se va albi (de râme albe nu am auzit) şi damful lor va fi unul bun şi ele sunt gata dacă sunt moi şi elastice ca să le poţi răsuci cu furculiţa ca pe spaghete.

Şi tot în coşul acela să mai pui să se coacă în abur tulpiniţe de praz spintecate în patru, nişte sfecle roşii subţirel hăcuite şi mai încropeşte un sos făcut din ceapă călită amestecată cu măsline, bulion gros din borcan şi un ardei iute. Totul pasat şi asezonat picant cu mirodenii tari. Aici merge grozav Dulce de iute de la Radu Popovici pe care vi-l recomand cu căldură.

Şi pune în farfurie un pat de praz şi sfecle înăbuşite, toarnă peste ele sos şi deasupra fă o grămăjoară de râme. Mai poţi să dai garnitură de orez natur lângă ori mai bine un cuş cuş făcut ca la mama lui şi cu murătura aceea specială merge ganţ.

Bine ar fi să ai şi nişte beţişoare chinezeşti ca să le dai musafirilor drept tacâmuri şi ce distracţie doar să îi priveşti cum le lunecă râmele şi se chinuie să se asnuiască măcar cu o îmbucătură.

Na, cam asta mă pregătesc să fac, bineînţeles după ce termin în stil tradiţional cu ciorba de potroace, sarmalele şi puiul la cuptor, că nu vreau să mă suduie prietenii ca anul trecut când le-am dat să mănânce fără să ştie, numai soia, după ce înainte i-am îmbătat motcă.