În câteva minute vine echipa de filmare să mă scoată la muncă, adică o să mergem la Lugoj să facem o emisiune pentru ziua de naştere a lui Mihai Eminescu.
June imberb fiind, Eminescu, în calitate de sufleur al trupei dramatice Pascaly, a făcut un tur prin Banat, cu opriri la Oraviţa, Lugoj, Buziaş şi Timişoara.
Dar la Lugoj a stat mai mult de douăzeci de zile, şi chiar circulă o legendă cum că ar fi avut o idilă cu o durdă unguroaică de-a locului care l-ar fi ţinut în loc.
Dar e doar o legendă, spectacolele trupei de teatru au avut un aşa de mare succes la lugojenii avizi de cultură, încât Pascaly şi ai lui au stat până şi-au epuizat tot repertoriul.
Noi astăzi o să mergem să filmăm casa în care a locuit Eminescu (tot casă de oameni a rămas) şi clădirea fostului teatru (care astăzi a devenit un amalgam de magazine şi magazinaşe). Apoi o să gătesc un fel de mâncare vienez, pe care în cunosc din periginările mele prin Europa şi pe care o să-l leg cumva de perioada de studenţie a Luceafărului la Viena.
Cam aşa o să gătesc Bratwurst mit sauerkraut. (Cârnaţi pe varză acră)
Cu cârnaţii nu avem bătaie de cap, alegem şase bucăţi dolofane de cârnaţi proaspeţi şi pregătim o oală cu fundul gros în care o să zacă. Punem mai întâi un strat de felii groase de ceapă acolo, apoi tunăm o sticlă de bere, o jumătate de litru de apă, asezonăm cu sare, piper boabe, o linguriţă de miere, două cuişoare, o crenguţă de cimbru. Cârnaţii înţepaţi vor fi fierţi în acest melanj la foc mic ei având tendinţa să plesnească înfoindu-se în pielea lor.
Şi acum vine chinul cu varza.
Căpăţîna mare şi înfoiată vine desfăcută în foi, desărată cu apă rece, apoi rulând foile ca pentru sarmale le hăcuim cu cuţitul încercând să le tăiem fine ca părul de zână.
Separat călim două cepe în untură de porc, aşijderea doi ardei iuţi şi mai pregătim pe tocător şi un morcov tăiat cubuleţe mici de tot.
Acum luăm un ceaun de fontă străvechi şi pe fundul lui aşternem un prosop de in curat înmuiat bine în apă rece şi apoi stors.
Punem un strat de varză, un sfert din ceapa călită, un sfert din morcovi apoi coperim iară cu varză şi tot aşa clădind un fel de turn îngropat. Mirodeniile trebuincioase sunt doar boabele de piper, chimenul şi dafinul, dar nu prea mult. O varză de calitate are în trupul ei şi sarea şi mirodeniile trebuincioase acestei mâncări.
Acoperim varza din ceaun cu iarăşi un prosop înmuiat în apă rece şi turnăm acolo şi o jumătăţică de vin alb sec îndoit cu apă.
Şi ceaunul vine pus pe foc moale şi lăsat să fiarbă încet încet cam două ceasuri (măcar). Din când în când, ridicăm prosopul de deasupra, în clătim în apă rece şi îl aşezăm la loc. Rostul lui e să facă să condenseze aburii şi să încetineacă fierberea.
Nu ştiu de ce acelaşi efect şi acelaşi gust nu îl obţii fierbând oala cu capac.
Probabil o şmecherie austriecească.
Şi ca să fie masa deplină, mai faceţi nişte găluşte mari cât pumnul, din aluat ca pentru cele cu prune, numai că în miezul lor să puneţi un cruton de pâine, dar rumenit bine iar de fiert să le fierbeţi în supă de oase, că merită cheltuiala.
Cârnaţii traşi de pe foc, stau fierbinţi în zeama lor, varza iaca-tă a mocnit destul şi e moale ca un vis, găluştele sunt proaspete şi vii.
Aşă cu puneţi varza pe un taler cu lopăţica, un cârnat deasupra şi o găluşcă lângă. O bere înainte şi mai multe după şi să vă cânte pe Youtube marşul lui Radezky ori un valţ de-a lui neica Strauss.
Plec acuma, că mă aşteaptă la Lugoj o unguroaică cu mânecile suflecate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu