12.14.2011

Musaca în straturi

Am reuşit să trăiesc cincizecişipatru de ani aproape arghezian. Petrecându-mi viaţa în natură, înconjurat de animale, lucrând pământul şi smulgându-i - de multe ori- roadele cu sudoarea frunţii. Am fugit de gloria literară, m-am ascuns de ea, dar textele mele au ajuns să umble prin lume ca nişte copii fugiţi de acasă ducându-mi numele pe buzele atâtor oameni pe care nu îi cunosc dar pe care îi simt ca pe fraţii mei.
Ce îşi poate dori un om mai mult decât atâta... Nu am bogăţii materiale, ba chiar sunt sărac, dar bogat ca mine nu este nici Cressus.
Sunt câte trei sute de oameni pe zi care îmi intră în casa de pe internet, mă citesc şi comunică prietenos cu mine.
Doamne îţi mulţumesc pentru toate acestea, că tu ştii de ce m-ai făcut aşa.
Melancolii despre care trebuie să vorbesc, mai mult şăgalnic ca să ştiţi cu cine staţi la masa virtuală.
Şi acum, hai în bucătărie să ne jucăm de-a cratiţa.
Aseară am fiert piftii de cucuoş cu creastă să le duc să le vând la Lugoj la taraba de iarnă.
Iar astăzi fac sarayly.
Reţetele le găsiţi pe blog şi vă recomand să vă osteniţi cu ele , că merită.
Şi iată ce o să mai produc după ce împachetez sarayliile în cămăşile lor de aluat:

MUSACA ÎN STRATURI
O mâncare boierească despre care nu se vorbeşte ci se înghite.
E o preparaţie fără cusur, dar ostenitoare şi migăloasă. Mănâncă timp şi bani.
Dacă merită, socotiţi şi voi la urmă după ce o să vă umflaţi burţile precum cimpoiul scoţian.
Trebuie să faci piure dintr-un kilogram de cartofi
Trebuie să faci piure dintr-o jumătate de kilogram de fasole albă, amestecată cu morcov, pătrunjelşi păstârnac.
Trebuie să faci piure dintr-un kilogram de varză albă murată, desărată şi fiartă cu vin dulce, apă şi miere.
Trebuie să fierbi o ceaşcă de orez numai cu apă şi sare, iar la urmă după ce l-ai stors să îl stropeşti cu nucşoară proaspăt rasă.
Şi dacă te-ai săturat de atâta trebuie mai urmează...
Cele cărnoase:
Jumătate de kilogram de cârnaţi afumaţi tăiaţi rondele şi prăjiţi lejer.
Jumătate de kilogram de ficat de porc tăiat zaruri şi prăjit la tigaie, cu mirodenii şi unt.
Jumătate de kilogram de tocătură de porc amestecată cu praz mărunţit şi la fel înăbuşită în tigaie cu nişte vin roşu sec.
Jumătate de kilogram de costiţă de porc afumată, tăiată felii şi prăjită pe o parte şi pe alta, fară pic de mirodenie.
Îţi mai trebuie o jumătate de kilogram de ceapă tăiată julien şi dinstuită la tigaie, cu ulei, cimbru, piper, sare şi boia.
O jumătate de kilogram de morcov fiert şi mai apoi făcut rondele şi pudrat cu zahăr, sare, piper şi măghiran uscat.
Şi dacă ai toate astea începe treaba adevărată.
Iei o tavă mare, cea mai mare, enorm de mare, o ungi cu unt din belşug şi o împarţi din ochi în patru careuri.
Ar trebui să îţi fac o schemă ca să înţelegi mai bine, dar sper să filmez reţeta asta de sfântul Ion şi atunci o să înţelegi mai bine.
Acum aşterne în cele patru careuri frumos şi egal cele patru temelii adică: orez, fasole, varză, cartofi.
Peste cartofi aşează feliile de costiţă, peste varză carnea, peste orez ficatul, peste fasole cârnaţii.
Acum peste costiţă presară ceapă, apoi pune varză călită. Peste carne pune morcov feliat apoi orez, peste ficat ceapă amestecată cu morcov apoi fasole, peste cârnaţi pune ceapă apoi orez. Şi dacă ai tava înaltă, contiună aşa. Poţi construi după închipuirea ta dacă ţii cont că:
- fasolea merge foarte bine cu orezul şi afumătura
- varza şi piureul de cartofi se completează de minune
- cârnatul afumat se împacă extraordinar cu ficatul.
- nu dau bine la gust fasolea cu varza
- si nici pireul cu fasole.
Dacă ai sânge-n... instalaţie încearcă să faci o combinaţie înaltă cu din toate. Eu am încercat, dar nu a fost pe gustul meu, în schimb musafirii (probabil că erau lihniţi) au lins farfuriile, mai ales că i-am minţit despre respectivul fel de mâncare, spunând că e o reţetă chinezească clasică de la Curtea Imperială.
Tava asta, aşa cum ai îmbinat-o vine băgată la cuptor, la foc moale ca să se facă molcom, doar la urmă daţi temperatură mare ca să prindă obraz.
Lângă feliile astea de musaca pe care le scoateţi pe farfurii, vă trebuie un sos de hrean şi nimic altceva. Doar pîine proaspătă şi vin din belşug.
Dar marele defect al acestei mâncări este că nu are gust şi aromă decât atunci când e caldă.
Nu ştiu de ce, după patru ceasuri se sfarogeşte îşi pierde tot sucul şi devine ternă.
De aceea, mâncaţi-o proaspătă şi cu prieteni pe alături ca su mai rămâie fărâmă.

2 comentarii:

Dan spunea...

Si eu sint unul din cei 300.. si ma bucur nespus ca sint! Colind zilnic pe aici..si tare greu mi-e apoi. Ca de.. ochiul citeste.. da inima cere.
:)
Chiar daca nu din toate, caci zeama din aceea neagra... greu m-ar prinde curaju' s-o gust... Da te-as urma fara sovaiala la sloiul din fundul gradinii.. la cuptorita lu' Pali.. sa invirt cu schimbul la papricasul din caldare sau sa verificam daca au mai ramas cirnati din cei subtiri sub streasina.

Sanatate multa
si Multumesc!
Dan

pansy spunea...

ce experiment indraznet!as fi venit si io cu farfuria- ntinsa