12.13.2011

Zeamă neagră

Ieri am colindat centrul Timişoarei cu Veronica. A fost ultima zi de filmare din acest an şi ne-am jucat mai mult fericiţi că iată avem patru sezoane pline de muncă dimpreună şi am realizat mult peste 200 de emisiuni.
Subiectul filmării?
Un remember al emisiunilor de peste an, ne-am adus aminte despre ce am bucătărit, pe unde am colindat şi cu cine ne-am întâlnit.
Veţi vedea această emisiune în data de 31 dimineaţa de la 08.3o, chiar în ajunul Revelionului. Începe cu o poveste hazoasă şi se încheie cu un pluguşor pe care l-am scris ad-hoc, pe genunchi, pe o bancă din Piaţa operei.
Şi o dată filmarea gata, ne-am dedulcit cu vin fiert iar Vera a poftit covrigi calzi cu nucă.
A mâncat la botul calului 4 bucăţi.
Eu am tras o gustărică ungurească, cârnaţi afumaţi, sângerete, caltabo, tobă. Ardei umpluţi cu varză albă şi conopidă murată.
Acasă, mă aştepta Nemţoaica cu mînile suflecate să ne punem pe treabă. Trebuie să facem un inventar al sculelor de bucătărie şi să le curăţăm bec. De vineri suntem în centrul Lugojului să gătim bunătăţi de iarnă.
Şi dintre gătelile astea vă dau o reţetă mai stranie şi mai neobişnuită, dar bunăăăă...

Zeamă neagră

Se numeşte aşa fiindcă se găteşte cu ridichi negre şi sângerete, care fac ciorba întunecată, dar plină de gust.
Căliţi în ulei trei cepe roşii tăiate fin, adăugaţi două ridichi negre mari, rase pe răzătoare şi stingeţi călitura cu zeama de la un borcan de gogoşari marinaţi. Mai adăugaţi doi morcovi tăiaţi julien, un pătrunjel, un păstârnac. Completaţi cu apă caldă, asezonaţi cu sare, piper boabe, dafin şi frunze de mentă (se găsesc la market). Tot de acolo să cumpăraţi şi o varză proaspătă căreia îi scoateţi cotorul apoi o despărţiţi în frunze.
Iar aceste frunze le puneţi la fiert întregi să se trenţuiască în zeamă. Şi când sunt ele moi şi bune de ros între dinţi, să luaţi sângerete, dar nu fiţi zgârciţi, să fie oala plină ochi cu bucăţi de cinci centimetri lungime. Şi doar un clocot de trei minute mai are nevoie zeama asta şi e gata.
E acrişoară, răcoroasă în cerul gurii cu puţin iz de mentă, pişcătoare de la ridichi şi cu aroma vie a sângelui în ea. Să nu o stricaţi dregând-o cu smântână, e bună în rândul ei aşa, iar frunzele de varză o să te chinuie să le zdrumici cu lingura şi o să îţi lase dâre pe bărbie, aşa că să ai şerveţel la îndemână.
Şi poate să iernească iarna cât o pofti, zeama asta spartană (reţeta vine din Belgia de fapt) te va ţine sănătos şi îţi va da energie să râneşti zăpada ca pe nimic.

Niciun comentariu: