12.11.2011

Friptură fanarioţească

Ninge ruseşte. Vodca stă-n pahare
Precum în candelă uleiul de Bizanţ
Privesc cu jind hulpav în galantare
Ospăţ de cărnuri. Şi eu n-am un şfanţ

Mănânc grâu fiert. Îl dreg cu zaharină
Colivă pentru ziua în care-o să renunţ
La trupul meu de aur, la trupul meu de tină
Murind de sine înusu-mi prin denunţ

Ce chestii spun. Afară ninge lin
Sorb din candelă. Sunt nemuritor
Cad în genunchi, la iarnă mă închin
Şi-adorm ruseşte, de vodcă pe covor

Şi-aşa visez că vine primăvara
Şi-mi înfloreşte tânără vioara.

Aşa am simţit astăzi să îmi încep postarea cu un sonet aproape în stil clasic. L-am visat astă- noapte pe Adrian Păunescu şi m-am trezit înfiorat.
Şi am o stare cruntă a poeziei nu îmi ies decât versuri şi strâmbătăţi de supt condei, trebuie să răsuflu o dată de toată angoasa din sufletul meu şi să mă scutur pentru această Duminică repetabilă.
Apoi o să mă duc să gătesc un fel de mâncare pretenţios aşa că vă rog să îmi ţineţi pumnii.

Pulpă de porc umplută.

Să alegi capacul pulpei din spate, dar cu tot cu slănina ei şi cu şoriciul moale. Trebuie să te apuci cu un cuţit de filetat măiastru să desprinzi aproape până la capăt şoriciul de slănină şi slănina de carne. Ai înţeles că ele trebuie să rămână la o margine prinse una de alta, ca să se poată mai apoi rula bucata de capac.
Acum desparte şi carnea în felii de un centimetru de groase, iarăşi cu o grijă mare, pentru că dacă nu faci egalitate o să ai grade de coacere diferite şi nu poţi obţine textura uniformă pe care ţi-o doreşti.
Şi acum:
Între feliile de carne decupate frumos, să aşterni un strat fin de tocătură de mititei în care mai adaugi nişte fărîmituri de slănină mai mici decât zarurile de table. Între carne şi slănină să pui pătrunjel verde din belşug, pe care l-ai tocat bine de tot şi l-ai amestecat cu sare şi piper frecându-l în mînă ca să lase must. Între slănină şi şorici ai de pus un amestec de ceapă călită, amestecată cu gogoşari muraţi tăiaţi ca firul de păr, totul asezonat cu cimbru, sare, piper şi boia iute. Aşa trebuie să fie primul strat al fripturii, pişcător la limbă, apoi cel de-al doilea dulce iar cel de la mijloc usturoiat. Trei arome, trei senzaţii, trei feluri de a degusta friptura.
Şi acum vine parte cea mai migăloasă.
Trebuie să fii meşter şi răbdător ca să închipui din carnea asta hăcuită şi împănată, o ruladă bine strânsă pe care să o legi mărunt, cu o sfoară de cânepă care a stat jumătate de ceas la înmuiat în vin alb şi sec.
Şi dacă degetele tale au fost pricepute o să ai o ruladă frumos înfăşurată pe care o pui într-o tavă pe un strat de praz tăiat rondele, amestecat cu felii mai groscioare de ceapă roşie şi de ceapă albă. Şi îneacă stratul acela de legumă tot în vin alb şi sec şi dă-i tava la cuptor, cam la o sută optzeci de grade, pentru patru ceasuri. Din când în când, să întorci friptura şi să completezi lichidul tăvii cu alt vin. Asta dacă nu ai o fire beţivă şi îl bei tu pe tot la gura cuptorului.
Friptura trebuie să îşi iasă rumenă iar neamurile de ceapă din tavă să se facă o mâzgă.
Acum, scoţi frumos friptura pe planşeta bucătarului o dezbraci de aţele ei şi o laşi la odihnit o jumătate de ceas, acoperită cu prosoape umede ca să se aburească.
Iar sosul din tavă să îl pui într-o cratiţă largă, să torni acolo zece linguri de miere, boabe de muştar şi seminţe de susan, să mai completezi cu vin alb şi să fierbi uşurel un sos. Iar bucata de carne înfăşurată în propria ei fiinţă se va tăia în felii groşcioare şi vine aşezată în farfurie ca să se lase îmbrăcată în acel sos.
Lîngă, cel mai bun este un orez fiert, doar amestecat cu un înfierbântat şi pătrunjel verde şi dacă ai avea şi nişte ardei kapia umpluţi cu varză, iaca eşti ca la masa beizadelei Cantacuzino.
O mâncare sălbatică, tulburătoare de simţuri şi cu iz fanariot.
Şi cu poezia ei de rigoare.

2 comentarii:

pansy spunea...

Curat tulburatoare si fanarioteasca friptura asta !interesant ar fi de vazut asa o minune,ca de gustat...nu mai zic.stratul ala de mititei imi da ceva fiori,eu las inlocui cu carnati,daca m-as incumeta la asa o vajnica intreprindere.

Lubita Iancu spunea...

Uica draga,tot ce faci este super bun,este deosebit,se vede ca este facut cu mare dragoste,de aceea te admir de cand ai aparut la tv;
FELICITARI!!cu aceasta friptura m-ai redus la tacere