5.06.2011

Dragavei proaspat

Ieri am fost în vizită la Tabăra pentru Tineret din Chevereşul Mare, în judeţul Timiş. Am posibilitatea să preiau în admiistrare acest aşezământ şi să mă ocup de el în următorii ani. Tabăra este aşezată la marginea unui codru secular, plin de vânat, la doar un kilometru de fosta cabană de vânătoare a lui Ceauşescu, acum vilă de protocol. Pădurea geme de mistreţi fioroşi şi de căprioare delicate. Dar fascinantă este, vecinătatea cu râul Timiş pe care l-am regăsit în pustă, maiestuos.
Dacă nu aţi ştiut, eu şi Timişul suntem prieteni, chiar neamuri, am crescut mângăiat de undele lui, acolo în munte de unde izvorăşte el şi unde este de-abia flăcăiaş ştulburatic. Aici la şes e împărat deplin şi apa lui e ca un milion de bivoli porniţi în galop. În dreptul taberei are o lăţime de peste o sută de metri şi pe vremuri exista aici un bac făcut pe barcă, cu care sătenii îşi cărau animalele şi grânele la târg. Dar economia de piaţă a construit undeva în amonte un pod şi meseria asta de barcagiu pe Timiş a dispărut. Am găsit un sătean care aduna din albia râului nisip pentru construcţii şi el mi-a mărturisit că apa colcăie de peşti mari şi că de multe ori după revărsări bălţile de pe margine se umplu vârf, iar scroafele mistreţe coboară la râu şi se îmbuibă cu crap şaran şi somn uriaş. E un rai al pescarilor aici şi asta m-a momit şi mai mult. Mă şi văd hăcuind un somn de douăzeci de kile şi frigându-l pre dânsul numai împachetat în mălai.
Dar cel mai mult mi-a plăcut bucătăria taberei care a fost proaspăt renovată. Spaţii mari, deschise, locuri speciale pentru prelucrat carnea, peştele, legumele. Congelatoare, frigidere şi trei cuptoare cu gaz, unul nou nouţ din inox cu şase flăcări şi cuptor pântecos în care pot frige un godac întreg. Şi o linişte plină de culoare în toată tabară, care o să mă facă să trăiesc ca în Eden. Asta dacă o să vin aici administrator.
Şi fiindcă tot eram în pădure, am plecat să caut leurdă. Dar am dat peste Drăgăvei, o holdă întreagă de frunze fragede pe care le-am cules şi mi-am umplut o straiţă de un sfert de metru cub. Iar astăzi o să fac o fiertură de de post din el, pentru participanţii  la Congresul de Homeopatie care se desfăşoară la Buziaş, la Hotel Parc. O să le dau doctorilor o mâncare neaoşă din Banat ca să se lingă pe degete.
Vreţi şi voi reţeta?
Dar aveţi de unde culege Drăgăvei?
Aha! Îl cumpăraţi de la piaţă…
Carevasăzică aşa, bineee…
Mai întâi drăgăveiul vine ales frunză cu frunză spălat bine şi tăiat în fâşiuţe ca tăiţeii laţi. Iar într-o oală să puneţi ulei de un deget şi în acel ulei să frigeţi zece căţei de usturoi pe care urmează după aceea să îi aruncaţi. Şi în uleiul rămas să căliţi paru morcovi dulci daţi pe răzătoare,cinci cepe, şi o rădăcină de pătrunjel. Mai puneţi şi o legătură de pătrunjel verde tocat mai groscior. Şi peste călitura asta când a devenit sticloasă să aruncaţi Drăgăveiul şi să-l rumeniţi şi pe el puţintel. Apoi să adăugaţi apă fierbinte, boabe de piper, dafin şi sare după gust. Şi fiertura să clocotească în oala ei un sfert de ceas dacă a fost tânăr drăgăveiul, ori mai mult dacă e trecut spre a doua tinereţe. Şi la urmă de tot urmează să căliţi într-o tigaie două linguri de făină şi o linguriţă de boia dulce. Acestui rântaş în Banat i se spune Aimpren şi dă gustul din urmă al fierturilor.
Şi cu acest aimpren fiertura să mai clocotească puţin ca să se lege. Şi pusă în blid ea se înfulecă fierbinte, stropită cu ceva smântână ori presărată cu brânză rasă. Şi neapărat lângă ea, ca să-i scoată aromele în evidenţă, coleaşă (mămăligă) rece.
Aşa că-i bună mâncarea asta de supt poală de pădure?

2 comentarii:

Anonim spunea...

alta denumire la dragavei nu mai este?

FlyingRoo spunea...

Ba mai este, ii spune stevie - dragavei este regionalism.