Sărmăluţe în foi de hrean

Iată, pe repede înainte reţeta unor sarmale monumentale fierte în foi de hrean.

Mâncare de primăvară care îţi mângâie cerul gurii şi sufletul. Te simţi măcar pentru un ceas de minute împărat.

Aşa că dute în grădină şi dacă n-ai, jefuieşte una de prin vecinătate. Îţi trebuie cam cincizeci de foi fragede ale hreanului care doar acum, până la sfârşitul lui mai sunt bune de gătit, după aceea se fac babe bătrâne cu amăreală şi margini zdrenţuite. Şi frunzele astea la opăreşti supt capac cinci minute cu apă clocotită la care pui sare şi oţet. Scoposul acestei lucrări este ca frunza să se înmoaie şi să devină elastică pentru a se lăsa împachetată frumos. Şi cu un cuţit de filetat îndepărtează nervura groasă a frunzei şi croieşte-o pentru aputea primi umplutura pe care o pregăteşti alături:

Un piept de pui de cam jumătate de kilogram, un sfert de kilogram de miez de nucă, un sfert de kilogram de ceapă roşie fiindcă e mai dulce în carne. Dacă ai, poţi adăuga şi doi ardei copţi pe plită şi curăţaţi de pieliţa lor. Şi astea toate le dai prin maşina de carne cu sita mare. Le dregi cu sare, piper, boia şi cimbru, le mai căleşti puţintel în ulei ori în untură de la târtiţa puiului, adogi cam două sute de grame de orez înflorit în apă călduţă şi iaca ai maiaua sarmalelor. Şi să faci sărmăluţe mici şi gingaşe cât degetul numai şi să îţi iasă multe şi ochioase. Le aşterni în oala de fiert a casei, mai presară acolo nişte crenguţe de cimbru uscat, foi de dafin şi mărar proaspăt, dar nu mult. Şi dacă ţi-au mai rămas foi de hrean, taie-le mărunt şi presară-le în oală. Acum e bine să ai zeamă de oase de pui, adică o supă mai tulbure cu saţ în ea, şi câteva linguri de bulion de casă. Şi oală să fiarbă pe îndelete măcar două ceasuri.

Şi sărmăluţele astea eu le-am mâncat ieri cu mălai copt şi smântână, la Festivalul LADA CU ZESTRE de la Buziaş, unde am prezentat mâncare neaoşă din Banat, gurilor flămânde. Am mai avut acolo zupă de pui cu găluşte de griş, papricaş de porc, pită boamfă, umplută cu cârnaţi afumaţi şi costiţă, mălai fiebinte,  păturată cu nucă şi cu mac, turtă umplută cu varză şi crumpei şi un vin gros ca sângele de taur.

Dar toată lumea s-a bulucit la sărmăluţele astea şi a trebuit să împart reţeta în stânga şi în dreapta şi m-am ţucat cu toţi mâncăii de acolo şi am beut vin cu ei şi doamne, că până la urmă, mi-or mâncat toată zestrea din ladă.