4.28.2011

Supa de salată a verde

Fără saţ şi fără putere, zeama asta chioară a primăverii poate fi pervertită de o mână meşteră într-o ciorbiţă savant construită şi cu aromă de pelin, fiertură ce poate întrece ca instrument de dres mahmureala chiar şi cioba de murături. Nu mai spun de schembeaua de burtă pe care o bate de la distanţă.
Dar să vă vorbesc întâi despre lucrul cel mai frumos pe care l-am văzut în viaţa mea.
Un măr cu floare proaspătă pe el.
Stătea în răscruce pe strada Târgului colţ cu strada Frumoasă (nume predestinat) în Buziaş la vreme de amurg, înconjurat numai de corcoduşi pitici, pui de corcoduşi mai degrabă, presădiţi de un an sau doi, cu şepcuţe de flori doar în creştetele de ţângăi.
Şi între ei, înalt, maiestuos, mărul.
Un bătrân în putere, plin de floare roză bătută cu aromă de rai în caliciul ei şi cu fineţe de mătase chinezească în petale. Nu m-am putut abţine şi m-am culcuşit supt el în amurg. Iarba avea o jilăveală plăcută, cortina de floare de deasupra mea închidea lumea într-un cuib şi m-am simţit copil cuminte într-un basm în care Prâslea cel Voinic încă nu a ajuns.
Şi am stătut aşa supt mărul acela fermecat până seara a pus peceţi pe lume şi întunericul a închis florile mărului.
Am plecat înfrânt de atâta frumuseţe şi m-am dus târâş până acasă. Pe drum toată lumea mi s-a părut urâtă şi searbădă, fără gust şi m-am căit că am trecut pe strada Târgului la amurg.
Dar acasă am găsit un ghem întreg de prieteni care sărbătoreau încă pe sfântul Gheorghe întârziat şi erau cu boturile unse de răchie.
Şi fiind ei betoci şi mahmuri m-au pus cu de-a sila să le fac mâncare de dresătură.
Aşa că m-am scuturat de frumuseţea mărului şi am purces să fac fiertură de salăţi care la fel e o frumuseţe de-a gastronomicăriei.
Şi aşa se face zama aceasta.
Ieie mai multe căpăţâni de salată culese de pe strat şi le speli bine în apă curgătoare. Iar între timp, să pui să clocotească o oală mare cu apă amestecată cu sare şi oţet de măr.
Şi fiecare căpăţână de salată o ieie şi o cufunzi iute-iute de trei ori în saramura asta oţetită, apoi o treci repede supt robinetul cu apă rece. Şi o laşi deoparte la scurs într-un ciur, dacă nu ai în bucătăria ta sită de inox specială.
Scopul acestei băi fierbinţi este să scoţi amăreala din salată şi să îi păstrezi puterea şi culoarea prin acest procedeu bucătăricesc numit blanşare.
Şi dacă salăţile stau acolo te apuci şi căleşti într-o oală două rădăcini de ţelină date pe răzătorea cu ochiuri mari, trei morcovi daţi pe răzătoarea cu ochiuri mici, un păstârnac şi un pătrunjel. Mai pui tocate supt cuţit, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar un mănunchi de frunze de ţelină şi unul de leuştean. Asezonezi din prima cu boabe de piper, sare şi mentă proaspătă din grădină de la care culegi doar frunzele. Şi învârţi tot timpul în călitura asta că să se facă verde aurie ca veninul şarpelui care păzeşte mărul din rai. Şi apoi torni cinstite trei litri de apă înăuntru, pui capac şi laşi să clocotească un sfert de ceas. Acum mai iei un mănunchi bun de ceapă verde, unul de usturoi verde şi le toci până asuzi ca să se facă mai mult pulbere. Şi stropeşte-le cu vin alb sec şi aruncăle în oală să clocotească încă cinci minute. Acum tragi oala la o parte şi o laşi să aburească o vreme de minute.
Şi tu faci un dresing din: cinci ouă bătute cu telul, o jumătate de litru de iaurt gras, preferabil de oaie, dacă ştii să te descuri ori ieşti prieten cu Becali, zama de la ardeiul iute pus în oţet (cu cât mai multă cu atât mai bună) două radăcini de hrean rase subţire de tot apoi bătute cu pisălăul iar la urmă de tot nişte fructe de capere din oţet şi la fel un stropuleţ de tarhon murat.
Şi torni alăctuirea asta în zeamă şi o mesteci vârtos cu linguroiul de lemn ca să se încorporeze.
Şi acum urmează finalul.
Trebuie să ai blide pântecoase, de jumătate de oca, fiindcă aşa se mănâncă fiertura asta, urieşeşte. Şi aşezi în ele din salata verde a cărei frunze le rupi în mâini, mai stropeşti peste ele cu zeamă de lămâie şi firişoare de lămâie rasă de pe coajă apoi torni multe cauce de zeamă fierbinte. La urmă îi mai dai un damf de gust cu leuştean şi tarhon tocat. Şi dacă eşti gospodar şi ai blid de pământ iar lingura e scobită din lemn de paltin alb, mânănci ca în basme şi te faci frumos ca un măr înflorit în amurg.

Niciun comentariu: