De-ale mielului primăvara

Ieri am fost la Pustă afară, invitat fiind de Iliuţă, un cioban cu ştaif din Buziaş, stăpân peste trei mii de oi şi ceva şi mare comerciant de miei şi berbecuţi. Trimite câte două trei tiruri de mieluţi în fiecare zi şi îmbuibă toată Italia cu ei.

Ilie e un om deosebit, cu naturaleţea sibianului pripăşit în banat, unde şi-a încherbat gospodărie. Are câteva sute bune de hectare de pământ şi o fermă ca în vremurile bune. Şcolit şi cu maniere, Ilie nu se sfieşte să rostească răspicat că e cioban şi nu se dezice de meseria lui care i-a intrat în sânge.

Şi am plecat cu Ilie să vedem o turmă de cinci sute de oi, undeva peste dealurile Silagiului, iar Ilie îmbrăcat în salopetă şi cu bocanci în picioare, m-a suit într-un Lexus ultimul răcnet de îmi era şi milă să mă urc în el. Că aşa îi stă bine unui stăpân de oi. Deschis la fire şi plin de frmec, Ilie m-a lăsat să mă bucur de aerul curat al pustei şi de jocul nevinovat al mieluţilor care încă nu ştiu să o să ajungă supt cuţit, că doar se apropie paştele. Şi ca o repetiţie, mi-a ales Ilie un miel gras şi frumos şi l-a căsăpit ca să îl mâncăm pre dânsul. Şi prima dată m-am mirat cât de repede şi cât de curat mi-a hăcuit mielul şi l-a împărţit pentru zamă, pentru stufat, pentru drob. Iar lui a spus să îi fac doar cotlete de miel frumos feliate fripte pe grătar fără nici un adaos iar la urmă stropite cu puţină sare. A spus că e cea mai curată şi mai sănătoasă hrană din lume. Şi aşa a fost. Mielul avea seu gros pe spinare şi seul ăsta s-a caramelizat de grătar şi ne-a umplut de o dulceaţă nemaipomenită. Ştiţi ce repede a pierit mielul, adică vre-o doisprezece kile de carne curată în burţile noastre ? Nici nu a durat o jumătate de ceas. Că s-a umplut masa de precini şi de musafiri şi am beut răchie şi un vin roşu de Buziaş, şi ne-a cântat muzica la difuzor şi ne-am petrecut şi ne-am siimţit aşa bine că parcă aş fi trăit la stână cu Iliuţă, de când lumea.

Dar să vă spun cum am pregătit mielul :

Mai întâi am făcut o zamă din coaste, cap şi o spată a mieluţului (de fapt era ditamai mieloiul) am fript mai întâi carnea îmbucăţită în ulei preset la rece, am scos-o afară şi am pus să se călească ceapă, morcov, păstârnac, pătrunjel şi ţelină. Toate tăiate mărunt şi stropite cu sare şi piper râşnit. Şi când s-or înmuiat ele bine, am aruncat peste ele carnea din nou şi am completat cu apă fierbinte ţinută la îndemână. Nu a trebuit oala să fiarbă decât o jumătate de ceas şi am pus un battalion întreg de salată verde numai ruptă în mâini şi un pluton de leurdă aşijderea. Şi doar un minut am lăsat-o să clocotească şi i-am adăugat dresătura făcută din hrean ras scos din oţet, doi litri de iaurt proaspăt de oaie şi zece ouă. Şi a ieşit o zeamă cu bani de aur de grăsime deasupra şi gust profound. Am mai presărat o măsură bună de leuştean tocat deasupra şi ne-am pus asupra oalei ca nişte nemernici şi până nu i-am văzut fundul, nu ne-am lăsat.

A urmat apoi drobul, facut din măruntaiele toate, inclusiv momiţele.

Dard in vreme eu am avut pus prapurele mielului, frumos ca o dantelă de rochie de mireasă să stea un ceas în vin alb dulce, asezonat cu boabe de piper, foi de dafin, sare şi căţei de usturoi sfărâmaţi doar cu dosul lingurii de lemn.

Iar măruntaiele făcute bucăţi mai mărişoare, leam pus să se frigă în ulei de măsline într-o tigaie mare cât pentru uriaşi şi când au început să se rumenească, am turnat acolo doi litri de Cabernet negru cum îi cătranul şi am stropit totul cu sare, piper râşnit, busuioc uscat şi oregano. Şi un ceas am lăsat să se dunstuie la foc mic fiertura asta. ŞI mai apoi încă fierbinte, am pus-o supt satâr şi am tocat la ea până s-o făcut aproape pastă. Şi în trochiţa de lemn am amestecat carnea tocată cu usturoi verde, ceapă verde şi zece ouă crude. Şi a ieşit o maia aşa de bună numai să o întinzi pe pâine.

Am umplut prapurele mielului şi ne-a ieşit o turtă cât roata bicicletei, pe care am copt-o în tavă şi într-un cuptor pe vatră pe care îl are Iliuţă în curtea stânii sale (de fapt e ditamai ferma) Drobul s-a făcut arămiu şi plin de miresme ameţitoare şi l-am mâncat pre dânsul fierbinte şi cu pită neagră. Dar şi cu mult vin în prajmă că e mâncare grea. Nu vă mai spun de stufatul făcut din pulpele mielului, cu iz puternic de usturoi verde şi aromat cu dafin şi tarhon.

Iar cotletele fripte pe jăratec la foc iute au fost ca o închinăciune şi o blagoslovenie.

Vă jur cu mâna pe inimă că aşa carne dulce n-am mai mâncat în viaţa mea şi m-am îmbuibat nemerniceşte, mai ales că eram şi dorit de carne proaspătă. Şi toată ziua asta am tras-o pe camera de filmat cu echipa mea, adică Veronica, Iulius şi Marcu şi să ne fi văzut cum ne străluceau la toţi gurile de seu. Puteţi în miercurea paştelui  să vedeţi aventura noastră din pustă la TVR3 la ora 16 fără un sfert. Precis o să vă lase gura apă.