4.03.2011

La piaţ ca la piaţ

Zi de piaţă la Buziaş. Culori, mirosuri, sunete. Forfotă omenească.
Sunt de cu crăpatul zorilor la piaţ, fiindcă aici am un punct de lucru unde fac langoşi.
Simpli, doar frământaţi şi apoi fierţi în ulei adânc, mari cât farfuria şi rumeni, presuraţi cu sare. Îi mănâncă babele ştirbe şi muierile gravide, fiindcă sunt de post.
Umpluţi ardeleneşte cu varză acră călită, ori cu cartofi şi ceapă, cu şuncă şi brânză veche, iar cel mai popular, langoşul umplut cu caş proaspăt şi telemea, amestecate cu un praf de chimion.
Altăceva nu avem în meniu şi ne spetim şi eu şi nemţoaica de nevastă-mea frământând, cocând şi vânzând. Câte o dată, e coadă la noi ca la Oficiul de Pensii.
Dar tot mi-am făcut astăzi timp să dau o raită prin piaţ, să dau ochi cu lumea să mă văd cu precenii şi să mă bucur de aerul blând al primăverii care s-a tras din glie şi a ieşit în sus la lumină. A înflorit lemnul câinesc şi corcoduşii, merii sălbatici aproape explodează şi iarba crudă are un verde aşa de zgomotos că îţi aprinde simţurile.
Dacă nu ştiţi, piaţa din Buziaş e una de modă veche, fără termopane şi cutii de tablă cu zăvor închiriate la metru liniar. Doar o copertină de tablă ondulată, plină de mese de piatră bătrâne dar rezistente şi la ele paorii din Banat cu produsele lor. Ouă de găină cu fildeşul alb strălucitor, lapte pus în sticle de plastic de doi litri, cu smântănă la gât de cinci degete, caş proaspăt şi urdă îmbietoare pe tipsii vechi de aramă, apoi o pleiadă întreagă de afumături de casă, slănină groasă cât palma, şonc afumat întunecat la culoare şi ispititor, guşă opărită, costiţă frecată cu usturoi şi apoi dată la fum rece, cârnaţi de toate felurile şi soiurile, caltaboşi, sângerete, pateu unsuros şi cârnaţii cei fuduli de pecie cu amiroase. Mai la o parte plin de păsări tăiate, jumulite şi grijite nu mai să le pui în oală. Curci puturoase care n-au mai vrut să se ouăie, gâste cu târtiţa galbenă de grăsime, raţe prelungi ca un fuselaj de supersonic şi găini durdulii răsticnite cu cracii în sus. Aici îmi place mie să mă opresc şi să mă târgui cu câte o babă să tecmesc şi să mă vorbesc cu ea despre ale pământului şi ale satului. În fiecare Duminică îmi cumpăr o pasăre să am pentru oala de supă. Şi apoi târgui leguma.
Ţelină, mare cât mingea de fotbal, morcovi plini de nisipul în care au stat la pivniţă, câ încă nu e vremea celor noi subţirei în carene şi crocanţi, apoi pătrunjel rădăcină gros ca duda, câte un păstârnac obraznic că a început să-i dea frunza de a doua oară în pimniţa lui, mai câte o gulie cu coaja liliachie grea ca plumbul, cartofi cu colţ, fiindcă s-a dus amidonul din ei la întuneric şi n-o să iasă zama tulbure, grenţaiguri verzi, pătzrunjei şi ţelină că astea trăiesc şi se fac şi supt zăpadă. Şi mai târgui dovleac turcesc gata ras şi pus în pungă pentru plăcintă, câte o bucată mare de urdă că îmi place să o mănânc cu usturoi verde şi ceapă la fel. Că am uitat să vă spun, au ieşit prospăturile din pământ, e plin pe mesele de piatră de ridichii zâmbitoare, ceapă verde cu musteţi şi usturoi, cam firav dar dulce şi plin de must. Mai sunt alte buiezi ale primăverii dar nu le târgui fiindcă le mai am prin grădină ori ştiu să le culeg singur şi hinar pe dealuri. Urzici, leurdă, ştir şi drăgăvei. Mai o săptămână şi se face şi loboda sălbatică.
Viaţă faină la piaţ, mă întind cu prietenii mai la o margine pe o masă goală şi stăm la givan şi ben răchie din uiagă ori vin bătrân de acu doi ani şi eu le umplu masa de langoşi şi facem un chefuleţ scurt de o jumătate de ceas.
Când se gată piaţu, pe la vreo doi ceas, plec acasă şi cu teşchereaua plnă, fiindcă se fac bani buni cu langoşii dar mai ales cu sufletul plin. Iar acasă mai beau un deţ şi grijesc să fac prânzul pentru Duminică, pasăre fiartă în supă ca dacă nu-i zupă cu tăiţăi se cheamă că nu-i duminică, apoi câte un fel la nimereală, nu prea pretenţios. M-a dezvăţat nemţoaica de sarmale, nu le mai facem decât o dată în lună, că e mâncare grea şi am început să prind iară burtă şi trei rânduri de bărbii. Şi nici nu mai mă încap ţoalele.
Iaca ce am încropit pentru mâine, ca să ştiţi şi voi şi poate să încercaţi.
Am jupuit toată carnea de pe gâsca pe care am fiert-o în supă şi mi-a ieşit cam un două chile de carne sfărâmată. Jumătate am pus-o în frigider să o duc mâine la nepot la Reşiţa, iar cealaltă jumătate, am amestecat-o cu patru ouă crude, o bucată de cârnat afumat tare ca piatra tăiat în felii mici, apoi pătrunjel tocat, un sfert de ţelină rasă şi trei păhăruţe de coniac. Am mai pus două felii de pită uscată pe care le-am înmuiat într-un polonic de supă de la gâscă apoi le-am făcut zmicuri, am mai condimentat cu sare, piper,  boia roşie şi dulce, un strop de bulion şi puţin chimen zdrobit în piuliţa de lemn. Apoi am scos din frigider un hartan mare de şorici pe care l-am cumpărat de la hala de carne din Timişoara, cam lat de o palmă şi jumătate şi lung de cinci pelme de voinic, şi din el, cusut cu aţă de macrame şi cu aconiţa am încropit un săcui ermetic. L-am umplut cu tochitura mea şi l-am cusut la grură straşnic. Mi-a ieşit o pernuţă dolofană mărişoară şi boboloaşă. Şi perinuţa asta prima dată am  fiert-o cinci minute în apă cu sare, boabe de piper şi doi ardei iuţi tăiaţi mărunt, apoi am scos-o şi amlăsat-o să se răcească şi i-am tras o pruftuluială cu ulei amestecat cu sos de soia, zeamă de lămâie, pastă de ardei roşu de la borcan şi piper râşnit.
Şi am aşternut pernuţa de şorici într-o tavă cu un deget de supă de la gâscă şi am dat-o la cuptor la foc potrivit. Şi la tot sfertul de ceas am întors-o şi am mai uns-o cu zeamă şi s-a rumenit în trei ture aşa de fain că semăna cu ... nici nu am cuvinte să vă spun cu ce.
Am lăsat bunătatea asta să se răcească  până a doua zi, şi când am tăiat-o în felii groase de un deget, mi-a ieşit o minunăţie de friptură, pe jumătate terină, pe jumătate cârnat, pe jumătate budincă de carne şi pe jumătate piftie simandicoasă. De parcă întregul ar avea patru jumătăţi. Şi am mâncat-o aşa rece, cu salată de cartofi făcuţi cu maioneză, ceapă crudă şi ouă fierte şi lângă roşii tăiate în blid şi numai stropite cu sare piper şi ulei de porumb. Doamne, ce duminică.
Numa tot tânjesc după sarmale, fiindcă sarmaua îi perina de câpătâi a bănăţanului.
Doamne ajută!

4 comentarii:

Unknown spunea...

Mihai si noua ne place sa mergem din cand in cand la piatu din Buzias.Cautam soluri si vaze vechi de pe la cate o baba nemtoaica si neaparat mancam si cativa mici .Acum ca stim ca esti si tu la piat cu langosi ...o sa trecem sa-i gustam .

Sorina spunea...

Iaca acuma sciu si io sinie-i la piat la Bâzies cu langos. Cand ajiung acasa, vin sa-mi dai si mie, pra bani, nu pra daficea, ca tare mi-i dor. D-oi ajiunjie da Pasci, vin io cu oauali rosii :-)
Pana atunsi, cie salut da la Germania!

albinuta spunea...

ei, ce-as fi gustat si io din bunatatea aia de carnita!

pepe spunea...

"raţe prelungi ca un fuselaj de supersonic ". In aviatie este un profil de avion caruia i se spune Canard ( mai precis Rafalle are profilul asta)