Dacă ai fost nemernic şi cu capul în nori, ruşine să îţi fie!
Dacă ai uitat de opt martie să pui genunchiul în ţărână şi să te închini femeii care te ţine în robia ei dulce, ruşine să îţi fie!
Dacă nu ai venit cu o floare acasă pentru consoarta ta, ca să îi îmbunezi sufletul pentru încă un an, ruşine să îţi fie.
Dacă nu ai cumpărat o mărgea de argint prinsă în broşă ori în contur de inel de pus în deget ca să o dai nevestei tale împreună cu un zâmbet şi un sărut, ruşine să îţi fie!
Dacă nu ai scos-o pe aleasa inimii tale în oraş la un film şi la o masă gătită împărăteşte, ruşine să îţi fie!
Iar dacă ai făcut toate astea, ruşine să îţi fie.
Că te-ai lăsat înmuiat în fierul tău bărbătesc şi te-ai dovedit cârpă.
Ruşine să îţi fie!
Iar cât despre mine, de trei zile nu mai scot capul afară, de ruşine ce îmi e!
Meniul cel de 8 martie
Să cumperi tot lucruri uşoare:
Salată verde
Ridichi albe din acelea lungi, mustoase şi dulci
Ceapă verde care de-abia a apărut în galantare
Un castravete cu pielea de şopârlă
Câteva ciupercuţe albe cu pălăria fragedă
Un piept de pui plinuţ ca de vedetă din Playboy
Şi neapărat o sticlă de vin şampanizat cu aromă fructată.
Şi mai întâi pieptul de pui să îl tai felii şi acele felii să le ungi cu ulei de porumb, că acum se găseşte la Market şi ţi-e la îndemână. Şi deasupra presară-l cu sare, piper şi puţină curcuma şi cardamom, că iar le găseşti în market. Iar acel piept feliat dacă stă un ceas să se frăgezească vine tras pe grătar ca să prindă crustă şi să facă must îmbătător. Trebuie doar răcit puţin apoi tăiat fâşiuţe precum tagliatelele.
Şi tot aşa să tai şi legumele, fâşiuţe diafane şi gingaşe. Şi pe toate acestea să le amesteci supt forma unei piramide afânate, pe un platou. Iar salata asta de pui are un dressing anume care îi dă tot gustul.
Cinci linguri de ulei de porumb încălzit, zeama unei jumătăţi de lămâie, un căţel de usturoi feliat şi puţin ghimbir ras. Mai adaugă sare, piper proaspăt râşnit şi frunzuliţe de busuioc. Şi bate bine sosul cu furculiţa să facă spumă albă deasupra de la lămâie, iar apoi toarnă-l peste piramida de prospături cu pui fript. Şi îţi iese o salată în care miezul dulce al ciupercii crude şi carnea friptă la grătar se împreună aşa de bine cu toate legumele acelea. E cel mai frumos cadou de mâncare pe care îl poţi face iubitei tale. Şi stropiţi bunătatea asta de salată cu un pahar de vin care face bulbuci în pahar şi ţucaţi-vă pe deasupra mesei şi îmbucaţi tot, să nu vă vadă îngerii din ceruri că o să vrea şi ei cu voi la masă. Şi nu ajunge pentru toţi.
2 comentarii:
"Un piept de pui plinuţ ca de vedetă din Playboy" -rusine sa iti fie Uica ca nu te hotarasti daca esti mai mare poet ca bucatar sau invers!
Bun, ca intotdeuna! Cum a fost la iasi?
Ultima femeie
Dan Popoviciu
Primele amintiri despre femeie sunt legate de fustele mumei mele. Oricât de întuneric era în odăiţă, adormeam la loc, liniştit, după ce simţeam mirosul ce mă va însoţi până la moarte. Ocrotitor, mângâietor, pavăză tuturor monştrilor şi păianjenilor ce-mi tulburau somnul. Peste zi, zâmbetul şi bucuria ei de a mă vedea prin bătătură nu făceau altceva decât de a cuprinde toate nebuniile sufletului unui copilaş de doi, trei anişori într-o imensă stare de bine şi linişte. Toate acestea, fireşte, după ce trecusem de mai bine de un an de cazna suptului la sânii mamei.
La grădiniţă se declanşau adevărate bătălii între băieţi şi fetiţe. Curios de ce nu băieţei şi de ce fetiţe. La fel de curios, mă certam pe jucării cu aceeaşi fetiţă. După ani, am început să roşesc dacă, o fată de acum, se uita la mine ceva mai mult decât se cuvine. Am început să deosebesc florile. Violete, margarete, lăcrămioare. Toate miroseau a muma şi a mama. Şi mai târziu, am deosebit fructele. Mere, pere, gutui. Primele iubiri, primele întâlniri cu alţi sâni decât cei de mult uitaţi ai mamei. Şi florile şi fructele prindeau contururi de femeie. Primul ghiocel, prima brânduşă, toate pe altarul unei iubiri, de cele mai multe ori efemeră. Întotdeauna, femeie. Care se rupe din mireasma fânului, a Timişului, a copilăriei şi adolescenţei. Drumul spre a fi bărbat. Poţi fi bărbat fără a avea în faţa cui?
Şi aşa începe deja drumul spre căutarea fiinţei femeie pereche. Te ademeneşte, te doreşte, se face iele, se face drac, se face aghiasmă şi rodie pe din două, e ba furtună, e ba asfinţit, ba e izvor, ba e deşert. O adulmeci, o prinzi cu deznădejde şi îţi scapă, se întoarce şi te cuprinde cu muguri de primăvară. Te face nebun, îţi scormoneşte sufletul. Te face tatăl copiilor ei, dar nu pregetă să te trimită la întâlnirea cu destinul tău. Oricât de tâmpit ai fi, tu eşti eroul ei. Ochii ei, sfârcurile ei ce tocmai au devenit materne, nu te pot concepe decât ca pe un învingător. Pentru că nicio femeie din lumea asta nu va admite că este mama copiilor unui învins.
Şi pleci pe câmpii, de cele mai multe ori cu mintea, pentru a fi cel dorit de femeie. Câtă fericire când, întors din bătălie, aduci în suflet mirosul fustelor mumei, cel al laptelui mamei şi, peste toate astea mirosul pădurilor de salcâmi, al narciselor din sufletul copiilor, violetele din părul femeii tale, toate trofee pentru ea.
Şi după aceea, când mirosurile se duc, vine ea, ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat. La mulţi ani, femeie!
Trimiteți un comentariu