Ai auzit tu de aiurea despre mine, ori m-ai văzut pe televizorul care te ţine de multe ori cu degetele lipite de telecomandă, sau ai picat aşa ca musca în lapte pe textele pe care de zi cu zi eu le ostenesc pe ţava asta de internet. Mi-a arătat un copil al meu, educat în computere, că există o statistică a celor care îmi dau buzna ori vin pâş-pâş îm cămara mea cu poveşti. Sunt în primul rând pofticioşii, apoi bucătarii lehamisiţi, iar la urmă de tot unii literaţi care se refulează citindu-i pe alţii care se încumetă încă să mai scrie. Vin la mine pe blog mulţi tineri, eu socotind că până la treizecişicinci de ani eşti încă pui cu caş la gură, o semă de bătrâiori de vârsta mea, adică în puterea care te face să stai trei zile la sapă fără să te vaiţi şi că de fapt sunt cutropit de femei. Era şi normal, că toată viaţa am fost un crai şi acuma mă răzbună Dumnezeu. Că dacă înainte alergam eu după ele, acum e invers. Categorisit pe sexe, Uica Mihai este idol al sexului cu lingura de lemn în mână. Iată şi doar un motiv capital ca să îmi intensific activitatea şi magnetismul pe blog.
Dacă aţi înţeles oarece din statistica asta de mântuială o să continui spunându-vă că:
- am întâlnit atâţia oameni fermecaţi pe toate ţevile internetului, adică bloguri, facebucuri, tvitere şi altele mai aiurea, că mă simt prieten cu toată planeta. Cam trei sute de oameni vin în ficare zi în vizită la mine pe blog si pe tub, din România, America, Germania, Austria, Spania, Danemarca, Suedia, Italia, Serbia, Macedonia, Portocalia,Grecia, Albania,Australia, Indonezia, Japonia, Bolivia, Ecuador şi mai din alte teritorii unde aiurea, românii s-au retras să îşi lingă rănile făcute de Democraţie. Nu mai pun la socoteală mosafirii din Moldova, care după capul meu, nu e ţară ci un judeţ de-al nostru din România. Primesc în jur de două sute de scrisori pe Email şi nu fac faţă să răspund la toate. Am comunicaţii pe ore, minute şi secunde.
Mă cam sperie blogul ăsta, dar cum Doamne să mă las de el când mi-a intrat deja în sânge... simt că răsuflu acelaşi aer cu cei care îmi scriu şi încep să îi cunosc după ticuri. Dacă s-ar inventa calculatorul şi internetul la care să bem câte o răchie sau o bere împreună, ori să gustăm fiecare din blidul fiecăruia... Atunci ar fi deplin cu totul, dar nu mai e mult şi s-o face şi aceasta. Unul cumpără puii din Spania că sunt cei mai graşi, altul legume din Portocalia, că sunt cele mai ieftine, mai un ulei din Grecia fiindcă e criză la ei şi îl ia fără TVA, altul aduce simandicării din Franţa unde e bulibăşeală în lege, mai luăm ciuşcă de la Miliana sârboiacă, de la Gyuri ceva pipărci cu must din Moldova trei moldovence să ne ţină de urât şi de cald, iar de gătit gătim pe pe cărbuni din termocentrale, că ni-i aduce Cozma a lui Miron. Şi uite că putem încinge o masă internetică de să i se ducă buhul. Da să nu-i prind pe Obama ori pe ăla de la Franţuzi care s-a încurcat cu o fotomodelă de panaramă, ca se invită de unii singuri la soborul nostru că îi dau afară din Şenghen. Mă rog. dacă vine de la Nemţi, doamna Angela, n-o putem refuza că suntem cavaleri doar. Unii dintre noi... nu chiar toţi.
Şi iată ce aş găti eu blogeristic să mă pot înfrupta cu prietenii pe internet:
Pui cu legume ca pe Facebook
Legumele toate ale pământului câte o jumătate de kilă din fiecare, de la Miron din Portugalia. Şi legumele vin tăiate în felii mari şi groase de un centimetru, fiindcă rosul lor e să se frigă pe grătarul cu cărbuni. Şi înainte de asta le ungem şi pe ele cu ulei de măsline şi le dăm damf de piper şi sare. Ele trebuie pârjolite la foc iute, doar cam un minuţel ca să facă o crustă şi înuntrul lor să rămână moi şi cu suc parşiv. Şi să fie acolo pe grătar morcovul cel plin de zahar, pătrunjel cu aromă de pământ reavăn, o gulie crocantă cu miez încă de zăpadă, vânăta acidulată cu piele nesimţită, un sfert de varză cu trenţe de fuste, cinci cepe roşii numai despicate în două, două căpăţâni de usturoi şi doi ciorchini de roşii din acelea mici cherry. Şi dacă ai fript legumele le tai în ştraifuri de măsura unui degeţel de copil şi pe toate le pui într-o căldare încăpătoare că înceapă să făcă must şi să scoată abur îmbătător. Acolo să pui un baton de scorţişoară, două linguri cu vârf de piper boabe, cinci ardei iuţi curăţaţi de seminţele lor şi tocaţi mărunt, usturoiul copt şi mecit bine să se facă pastă, mai ceva dafin, o crenguţă de cimbru şi una de busuioc. Apoi să mai pui două lămâi tăiate numai în patru şi toarnă doi litri de vin alb sec. Şi căldarea o pui pe marginea grătarului să bolborosească încet şi îndelung. iar puiul cinătuit şi înmiresmat de marinată vine pârpolit pe grătar tot la foc iute ca să facă pe pielea şi pe carnea lui dunguliţe maronii, dar dedesupt să rămână trandafiriu şi cu must de carne. Şi dacă ai făcut aşa acuma trebuie să iei bucăţile de pui şi să le ascunzi în ceaunul cu legumă care bolboroseşte uşurel. Să stea în zeama aceea cufundate să se înăbuşe şi toate gusturile să se amestece între ele. Şi după un ceas de vreme mâncarea o să scadă şi se va lega de la legume. Şi e bună de mâncat cu o garnitură de orez numai fiert în apă cu sare, ori cu cartofi copţi. Dar cel mai bine merge să faci o mămăligă moldovenească mare cât roata carului şi să pui în blid o rotiţă de mămăligă şi s-o îmbraci în sosul acela cu carne dunstuită.
Doamne, nu simţiţi cum miroase deja internetul a bun şi a româneşte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu