Mielul bandit cu praz

Acum un an pe vremea asta, hoinăream cu Veronica şi Iulius prin pieţele din Caraş Severin, în căutare de prospături. Am găsit spanac fraged, urzici micuţe cât sfârcul degetului, chiar şi leurdă cu foaia de un verde şopârliu şi ceapă verde aşa de firavă că îţi era teamă să o pui supt lama cuţitului. Pocnea între dinţi când muşcai din tulpina ei şi îşi lăsa un suc ameţitor. A fost o primăvară timpurie şi cu rod îmbelşugat, iar nouă ne-a plăcut alergătura aceea. Am şi scos o emisiune frumoasă cu un fel de mousafleu de legume şi salată de leurdă cu caş proaspăt şi sos apelpisit.

Acum, zăpada e încă stăpână peste Banat iar în piaţă găsesc numai rădăcini de anul trecut, varză îngheţată şi găleţi cu murături la care nu mă mai trage sufletul.
Mă consolez cu nişte drugălăi de praz pe care îi gătesc în fel şi chip cu adaosuri care să îmi semene la gust cu primăvara. Dar tot nu sunt mulţumit. Îmi lipseşte sângele verde al anotimpului, mireasma de reavăn a pământului şi bucuria de a vedea iarba încolţită.
Şi îmi scot răbdarea de la naftalină şi tai praz pe tocător şi strig:
Hai Primăvaro o dată, că m-am săturat de cârnaţi şi afumături !

Stufat de miel cu praz.

Este o bucată în trupul mielului pe care eu o socotesc trufanda şi ca un mâncău sadea ce sunt, nu o împart cu nimeni şi o ţin numai pentru mine. Gâtul, cu carnea de-abia înfiripată are dulceaţa şi nevinovăţia mieluţului pe care noi ca nişte nemernici şi nesimţiţi îl furăm de lângă mama lui şi îl punem în cratiţă.
Dar dacă mieii ar fi umblat în două picioare şi ar fi alergat după noi cu satârul?
Bandiţi mieii ăştia...
Deci iau bucata de gât a mielului şi o tai cu toporişca în rondele. Osul e moale şi dulce şi trebuie întodeauna când îl pui în farfurie, bine ros şi bine supt. Altfel se cheamă că nu ai mâncat miel, ci doar te-ai jucat de-a friptura.
Şi pui feliile de gât într-un baiţ făcut din iaurt, sare, piper şi usturoi dat prin mojarul de piatră. Să stea mielul acolo trei ceasuri este cuvenit şi tu între timp poţi să mai bagi lemne în sobă, să te joci cu câinii cărora le miroase a friptură în bucătărie şi mai bea o bocală de vin în aşteptare. Că nu trebuie să te grăbeşti şi să sminteşti mâncarea.
Între timp pe foc fierbe oala cu ciorbă în care ai pus coasta şi căpăţâna mielului, laolaltă cu legume de la pungă şi din borcan, în tava cea mare ai o pulpă din spate frecată cu usturoi şi lămâie ca să-i piară mirosul pentru mulţi nesuferit, iar măruntaiele s-au făcut tocăniţă cu ceapă şi au şi fost mâncate cu mămăliguţă fierbinte la fruştiuc.
Ai uitat că astăzi e ultima zi de slastă şi că de mâine începe postul şi şase săptămâni s-a zis cu bucuria cărnurilor din farfurie?
Aşa că dacă a stat mielul în iaurt, îl scoţi afară şi îl laşi să se scurgă bine pe o sită.
Şi apoi scurse, feliile de gât vin trase o dată prin ulei ca să prindă rumeneală şi o să treacă la loc pe o farfurie.
Şi vine rândul prazului pe care îl tai o dată în bucăţi late de o palmă bună pe care apoi le împarţi pe lung în patru. Să ai sferturi serioase cu miros de câmp pe care le pudrezi cu sare, piper, şi făină albă din belşug. Şi le pui să se pârpălească niţel la foc iute în ulei. Vor fi ruginii la culoare şi cu miezul încă tare. Şi atunci într-o cratiţă închipuieşti din el un pat pe care aşezi bucăţile de gât de miel iar deasupra mai faci încă un acoperământ din bucăţi rumene de praz. Şi torni iaurtul de la marinată pe deasupra, mai razi o jumătare de lămâie de coaja ei peste, adaogi o crenguţă de cimbru, ceva piper boabe şi un ardei iute aşa întreg. Se cuvine să mai adaogi şi un pic de apă călduţă fiindcă iaurtul e prea gros şi să pui oala cu capac să fiarbă înăbuşit pe marginea plitei fără să bată flacăra pe ea. Şi oala va mocni acolo un ceas bun până carnea se înmoaie bine. Şi când o scoţi în farfurie va avea alai de foi transparente de praz şi sosul gros o să stea mai mult ca frişca lângă carne. Iar aici să ai garnitură se cuvine o mazăre verde din congelator, doar puţin blanşată şi o salată verde stropită cu ulei şi lămâie.
N-o să poţi mânca prea mult şi o să gâfâi, fiindcă ai dat iama mai devreme şi în tocăniţă şi în ciorbă şi în friptura din tavă, dar merită doar să îţi bucuri cerul gurii şi simţurile, fiindcă ţi-am spus, de mâine ai pus-o.
Treci la pâine cu ulei şi ceapă, că e post şi ţine şase săptămâni.
Au viaţa mea!