Bucătărie în cosmos

M-a învăţat Taica Pătru când eram copil, că dacă mănânc usturoi şi beau răchie, nu am nici o treabă cu viruşii şi nu se prinde neam boala de mine.

Ei, acum, dacă mă învăţaţi voi pe mine cum să bag usturoiul în calculator şi pe unde se toarnă răchia în monitor, sunteţi cei mai brava şi de o mie de ori mai pricepuţi decât Uica. Fiindcă mi s-o îmbolnăvit Desktopu şi a început să scrie singur bazaconii în engleză şi pe limba cea nemţească. Şi l-am chemat pe vecinu Ionică, mare doctor în calculatoare şi el o pus diagnosticu pe loc, fără stetoscop şi termometru. Cică am luat un virus.

Că umblă viruşii ăştia pe internet ca banu al rău şi unde prinde că n-ai fireval îţi intră în hardisk şi ţi-l face varză. Şi că aşa e computerul meu, plin de varză. Şi de viruşi.

Domnule, ce ţi-e şi cu tehnica asta contemporană, că nici nu ştiam ce ţin în casă. Că mi-a desfăcut Ionică Desktopu şi a început să scoată din cutia de tablă o grămadă de maţe şi căblăraie de mi s-a făcut negru înainea ochilor. Zic na, acum băgăm usturoi pe direct în hardisk şi răchia o turnăm cu deţu. Dar Ionică s-a uitat la mine urât, o fi crezut că îmi bat joc de el, şi o zis lasă că răchia o bem noi după aia. Şi nu ştiu ce a meşterit el doi ceas de vreme şi mi-a reparat calculatorul de merge acum ca vântul Şi nici nu mai vorbeşte pe nemţeşte.

Şi după aia ne-am uns noi cu răchie pe dinuntru să nu luăm vre-un virus de la calculator şi Ionică s-a făcut varză ca Hardiskul, că a trebuit să îl car în spinare acasă la mama lui. Că o fi el cu capu mare şi tehnician de mâna întâi, da la beutură nu ţine neam. L-o prins virusul de prună şi a dat cu el pe pământ, că n-a avut fireval.

Şi acum dacă, m-am scăpat de viruşi şi îmi merge scula, să vă povestesc ce am făcut de o săptămână cât n-am fost pe la voi prin case, că mi-a lipsit ţava de internet.

Am fost în cosmos.

Adică un fel de a spune, că am făcut mâncare ca pe Staţia Spaţială, acasă la Virgiliu Pop,

un copil de zahăr, care a făcut parte dintr-o expediţie românească de cosmonauţi. Ei au stat închişi trei săptămâni într-o capsulă spaţială, undeva într-un deşert american şi au trăit ca şi cum ar fi fost în spaţiu. Adică au lucrat, au mâncat şi au băut exact aşa. Şi fiindcă mie nu îmi era în clar cu mâncarea din cosmos, am vorbit pe Internet cu Dumitru Prunariu, cosmonautul nostru care ne-a povestit cum e bucătăria spaţială şi l-am ascultat cu gura căscată. Fiindcă spunea el, se acordă o mare importanţă mâncării în spaţiu, iar masa era unul dintre cele mai plăcute momente ale zilei. Înainte de a pleca în cosmos, toţi astronauţii testează tot felul de mâncăruri şi îşi exprimă preferinţele şi li se pregăteşte tot ce le place lor mai mult ca să nu sufere de stres în cosmos. Că e de ştiut că omul cu stomacul gol se simte liştav (pierit) şi nici nu mai judecă cumsecade. Şi că industria alimentară poate să producă orice fel de mâncare îţi închipui pentru ca să mănânci în rachetă. Spunea domnul Prunariu, că dacă ar fi cerut mămăliguţă cu brânză şi smântănă şi aia i-ar fi preparat-o deshidratată şi ambalată ca să o mănânce în imponderabilitate. Şi ne-au povestit Prunariu şi Virgiliu atâtea minunăţii de nici nu ştiu cum a trecut ziua. Dar astea toate o să le vedeţi în emisiunea care a fost făcută şi care peste două săptămâni o să fie difuzată pe TVR3. Iar noi, am trebăluit cu oale şi cratiţe şi am făcut două mâncăruri spaţiale. Kimchi corean, care este un fel de varză umplută cu legume şi murată cu sos foarte picant, bună de îţi vine de gustul ei să te urci până la stele, iar apoi tot o reţetă coreană, anume fileuri de viţel pieptănate şi preparate cu un sos de soia şi mulţi fulgi de ardei iute, de s-a urcat la degustare, toată echipa pe pereţi. Parcă erau imponderabili. Garnitură am avut un pilaf simplu de orez roşu şi beutura spaţială a fost vin pelin vechi de cinci ani. De care beutură, nici vorbă în spaţiul cosmic de aia zic fraţilor că noi am fost cu un picior în cosmos şi cu unul în bucătărie, dar se cheamă că jumătate am fost astronaut. Mai ales că după vinul acela am simţit în picioare cam 7G, adică oricum aş fi luat-o nu mai puteam decola spre casă. Decât ajutat de racheta suplimentară care a fost Nemţoaica de nevast-mea. Greu cosmosu ăsta…