2.26.2011

FOAIE GRASĂ

Prietenul meu Mardale, m-a invitat să petrec o zi la el în Ungaria, unde s-a pripăşit şi propăşit de patru ani. Ne-am găsit aşa din întâmplare pe Facebook şi am zis că de ce să nu mă duc la Mardale fiindcă era pe vremuri băiat salon şi îi plăcea să bea răchie de la noi din Banat. Pentru că de baştină Mardare e de pe la Slobozia, dintr-un cătun unde dea-abia după revoluţie s-a băgat curent electric, iar despre chiuveta cu robinet s-a auzit doar în mandatul lui Băsescu. Măcar atâta a făcut şi ăsta, a introdus robinetele la ţară.
Sau Rovinietele?
Şi Mardale a vândut tot pământul a lui ai bătrâni, pe care l-a recuperat de la fostul Gostaat, i-a băgat pe părinţi la un azil de moşcodăi şi aplecat cu teşchereaua plină de bani în Ungaria. Şi-a construit aici pe sponci o vilă şi o fabrică de crescut gâşte şi s-a dezvoltat Mardale de nici nu îl mai cunoşti. Calcă europeneşte şi se îmbracă numai cu cămăşi ca a lui Becali cu gulerul de altă culoare decât piepţii. Şi m-a dus Mardale, după ce ne-am pupat ca nostalgicii, să îmi arate Fabrica de Gâşte şi după aia ne-am oprit la bucătărie să îmi dea să îmbuc, fiindcă eram venit de pe drum.
Şi acolo între mese de inox şi cuptoare cu câte opt flăcări telecomandate, era o matahală de ungur care învârtea prin cratiţe. Şi îl chema Ghiula ca pe unul cu care făcusem armata.
Iar Mardale i-a spus Ghiulului să ne frigă câte o porţie de Foaie Grasă. Adică Foie Gras, ceea ce pe limba noastră de acasă înseamnă ficat de gâscă îndopată.
Şi pentru prânzul nostru a adus Ghiula în bucătărie o gâscă mare, cam cât un elefant mai micuţ şi a răstignit-o pe o masă făcută din zăbrele de inox. Şi cu nişte rânduri de cătuşe care semănau al naibii de bine cu cele folosite de poliţie, a prins gâsca de inox, de nu mai putea să facă nici o mişcare.
Nici nu ştiu cum să vă povestesc ce a urmat. Că a luat Ghiula un cuţit cu lama îngustă şi subţire dintr-un sertar şi o dată a spintecat gâsca vie pe piept şi până să înţeleg eu ce se întâmplă, a băgat mâna pe care o avea învelită într-o mănuşă de chirurg drept în gâscă şi a scos de acolo o bucată de ceva roşu violaceu mare cât o căpăţână de ungur. Acela era foaia grasă, adică ficatul gâştei care trăgea să moară, fără să facă măcar ga-ga. Şi a aruncat bulgărele ăla însângerat într-un vas cu pereţi dubli, plin de gheaţă străvezile, iar gâsca desfăcută de cătuşe a fost azvârlită într-un coş de gunoi, unde se mai zbăteau încă nişte surate de ale ei.
Vezi, mi-a arătat Mardale bidonaşul cu gheaţă, pe fiecare Foaie Grasă din asta, iau cincizeci de euro. Om m-am făcut!
Şi a a stat ficatul gâştei acolo la rece cât mi-a mai explicat Mardale ce relaţii de import-export are el şi cum vinde Foaia Grasă la Strassbourg, iar când l-a scos bucătarul afară era gălbui albicios şi cu vinişoare de grăsime. Ca într-un tablou de Furfanţo.
Şi a pus bucătarul Ghiula nişte ceva galben maroniu într-o tigaie, lămurindu-mă apoi că e unt de arahide din Noua Guinee şi când au început să sfârâie arahidele, a pus să frigă ficatul tăiat felii. Şi nu l-a lăsat decât câte o jumătate de minuţel pe fiecare parte, apoi a luat o sticlă de coniac, a tras o duşcă zdravănă şi cu buzele făcute foi, a suflat în tigaie. Şi a început arahida şi Foaia Grasă să se flambeze şi era flacăra înaltă până dincolo de hotă.
Şi iute a luat altă sticlă cu un vin alb şi a stins flacăra din tigaie.
Ei, şi bucăţile alea de ficat ni le-a pus nouă pe o farfurie, peste un pat de rucola şi creson udate doar cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie şi ne-a îmbiat.
Atunci mi s-a urcat mie sângele la cap şi am luat de pe buza cuptorului tigaia încă fierbinte şi când i-am tras una în cap bănăţeneşte bucătarului Ghiula, l-am făcut grămadă supt masa de inox.
N-are nimic, mi-a spus Mardale bătându-mă pe umăr, se trezeşte în zece minute şi eu i-am tras-o prima dată tot aşa.
Am vrut să văd dacă mănânci Foaie Grasă asezonată cu salivă, că cică tot gustul e dat de scuipatul bucătarului. Porcării franţuzeşti. Hai mai bine la mine în birou să luăm o gustare ca la mama ei şi să mai vorbim de ale noastre.
Şi în birou ne aşteptau deja farfurii cu urdă proaspătă, costiţă afumată, slănină de Reghin şi ceapă roşie frecată cu sare şi piper. Şi mai era şi o glajă cu ţuică de Piteşti, că mi-a destănuit Madrare după ce o am băut-o pre dânsa, că ungurii sunt nepricepuţi la beuturi, iar vinul de Tokay e numai o legendă, în rest poţi să juri că bei Coca Cola fără acid.
Iar despre gâşte şi Foaia Grasă nu am mai scos nici măcar un cuvinţel.

Nota autorului:
Pentru a sublinia virtuţile şi calităţile bucătăriei neaoşe româneşti, această poveste a fost pe de-antregul inventată.
Prietenul meu Madrale este un om întreg la minte, cu scaun la cap şi lucrează ca vameş la graniţa cu Ungaria ( nu spun unde că mâine-poimâine vine un elicopter şi îl saltă). Dar mi-a povestit el la un pahar de vin unguresc băut în gura vămii, că există astfel de fabrici de gâşte în Ungaria şi un tip face contrabandă cu Foaie Grasă pe care o vinde cu bani grei la restaurante din Oradea şi Cluj.
De aceea vă recomand- fiindcă prietenul Mardale e un băiat care nu minte şi nici nu le înfloreşte- că în cazul în care băteţi restaurantele din zona asta şi găsiţi în meniu Foaie Grasă, mai întâi observaţi cu atenţie farfuria să vedeţi dacă nu cumva ficatul mai mişcă, apoi chemaţi bucătarul şi dacă are buze groase şi îl cheamă Ghiula, daţi-i farfuria înapoi şi comandaţi slănină cu ceapă.

4 comentarii:

Mihaela spunea...

excelent!

Anonim spunea...

Lucia sant (stii tu..Otelu-Rosu)!! hai ca esti tare!!! esti un bun povestitor!de aceea te iubesc eu)...deci...asa deci si prin urmare..nu mancati la restaurant ..ca nu stii nici-o-data ce mananci!! mai bine fa ceva simplu dar in cuina ta! si buuuun!!!chiar daca nu ti-am scris de mult sa stii ca "te vizitez", zilnic !!!pupici si tie si la nemtoaica ta!!!

Mihai T. Ioan spunea...

Am păţit un milion de chestii prin restaurantele din România... cred că ar trebui să încep să scriu despre ele. Dar am nimerit şi în locuri unde profesionalismul a fost desăvârşit. Şi despre astea o să scriu.
Dar oricum, nimic nu se compară cu mâncarea gătită de tine pe gustul tău şi pentru plăcerea ta.

GHEORGHE spunea...

...imi aduce aminte de o carticica pe care am citit-o in copilarie: "fiecare cu-ale lui" Excelent Domnule! Ai dat lovitura! (parca asa era reclama aia la Pepsi)-la litru...:))