Numai mâine nu- i poimâine şi îmi bate la uşă Sfântul Ion, patronul meu de nume. Fac un praznic mic şi las uşa deschisă prietenilor, că de Bobotează cum se ţine gerul cel aspru la popreală ?
Cu mâncare unsă, beutură aspră şi prieteni de suflet.
Altfel te ia în braţa Gripa şi dă cu tine de vatră de nu te vezi.
Şi fiindcă am gătit nemerniceşte de Anul Nou şi mi-au rămas bucate multe prin frigidere, le-am reciclat într-o bunătate pe care de câte ori am prilejul şi o mănânc hulpav că aşa e gustul ei de parcă îmbucând urci o scară la cer. Şi trebuie să vă învăţ şi pe voi musai cum să reciclaţi, că nu doar moda reciclatului ar fi pricină ci joaca de-a bucătăreala după atâta chef şi dezmăţ cu beuturi mâncăruri şi veselie. Şi poate aveţi şi voi mosafiri de Sânt Ion.
Nu are nume această mâncare, este adaptată după un mezelic americănesc din vremea războiului şi poate găsiţi voi o potrivire bălmăjită de denumire, ca să ştim ce punem pe masă carevasăzică.
Fără nume
Aşadar am adunat de prin cele tingiri, platouri şi tăvi:
- o felie zdravănă de friptură din pulpă de porc cu crustă
- o aripă de curcan cu gelatină albă pe ea
- bucăţi din rulada de porc friptă la cuptor
- câteva felii de ceafă de pe grătar
- un piept de pui feliat şi fript cu usturoi
- câteva jumătăţi de ouă fierte din care am alungat umplutura de ficat de pasăre şi maioneza
- felii de gogoşar din oţet, măsline dezosate de pe ornamentul salatei de vinete
Şi toate cărnurile le-am dat prin maşina de carne, curăţând- le de zgârciuri, oase şi pieliţe apoi le-am pus de-a valma într-un castron pântecos, adăugând cubuleţe mrunte şi ostenite sub cuţit de ouă, măsline şi gogoşar. Am adăugat 3 ouă crude, o lingură de amidon de porumb care leagă foarte bine, o lingură rasă de zahăr, o linguriţă de sare şi una de piper, o ciupitură de boia dulce, un pahar de apă minerală şi am frământat maiaua asta un sfert de ceas până s-a legat şi s-a făcut pastă.
Am luat o tavă înaltă de cozonac şi am îndesat aluatul în ea până în buză, am învelit tava cu trei straturi de folie de aluminiu şi am băgat-o un ceas în cuptorul setat la 170 de grade.
Şi când am scos-o de acolo fierbinte, am pus deasupra drept greutate o soră identică a tăvii umplută cu apă. Astfel friptura s-a aşezat în zeama gelatinoasă şi în grăsimea izvorâtă din ea şi nu a fost nevoie decât să o las afară în ger patru ceasuri.
Apa din tava de deasupra a îngheţat iar jos în tavă am găsit budinca asta plină de saft şi o gelatină translucidă care are un gust ce numai el bate orice altă gustare simandicoasă din lumea asta.
Şi uite feliile să le îmbuci cu ceva murături lângă şi să bei vin sec, Doamne- doamne...
Ia încercaţi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu