Năpăstuită în frigider, mi-a rămas o oală de fasole din Postul Crăciunului fiindcă, păgân şi prea- păcătos, m-am dedat la cele cărnuri şi bunătăţi cu maioneză şi smântână grasă nemaiţinând seama de pravile şi opreliştea bisericească.
Şi azi dimineaţă, căutând ceva de fruştiuc în frigider, am dat de împricinata oală, tristă şi cu pojghiţă deasupra, Şi cum respectul meu faţă de fasole este mai mult decât nemărginit, am scos oala dintre sângereţi, caltaboşi şi cârnaţii de pecie şi am purces la a o preface într-o cremă de însoţit fripturile în aceste amiezi îngheţate care va să urmeze. Şi dacă vreodată vi se întâmplă la fel, am să vă învăţ să faceţi ca mine.
Pastă de fasole făcăluită
Fasolea care iniţial a fost o iahnie de post cu păstârnac, morcov pătrunjel şi ardei mult, a trecut în strecurătoare prin jet de apă călduţă ca să lepede sosul ei şi să îmi rămână numai boabele întregi şi terciul lor, plus legumele însoţitoare.
Şi am pus ce am strecurat într-o oală încăpătoare şi înaltă, ca să nu îmi sară stropi pe fainaţă şi am adăugat jumătate de pachet de unt (la cam un chil de fasole fiartă) cinci linguri de ketchup de bună calitate, un decilitru de ulei de măsline, un praf de praf de ardei iute de mine pisat şi dat prin sita de mătase, o linguriţă de muştar cu hrean din acela de pus pe rană, adică de la mama lui din Polonia, mai un strop de piper, un strop de mărar uscat şi am muncit oala cu blenderul vertical până s-a făcut fasolea mea o pastă fină ca o coapsă de fecioară şi mătăsoasă precum... precum... ce mai, mătasea.
După ce am gustat- o mi-a venit aşa din cerul gurii sugestia că merge foarte bine pasta asta de fasole întinsă pe pâine iar deasupra să înşir feliuţe de costiţă afumată friptă păgân la tigaie şi rondele subţirele de castravete marinat.
Şi vă jur că între mesele de sărbători e cea mai bună gustare despre care se poate spune ceva.
Nici nu încăpea îndoială, că doar fasolea e regină şi împărătiţă şi zână, toate dimpreună şi laolaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu