Supa de chelărabe

Chelăraba se numeşte la noi în Banat gulia aceea dolofană ca o puicuţă, cu coaja roşi- violacee, tare adeseori, lemnoasă câte o dată, dar cu un gust inconfundabil.

Numele ei vine dintr-o prefacere peste vreme a nemţescului Kohlrabi (varza rabinului probabil) şi arată şi originea ei, gulia asta bondoacă fiind originară din peninsula Sinai, adigă direct din Grădina Eden.

Şi noi bănăţenii, jmecheri ce suntem am învăţat să o gătim în diverse feluri, fie ţuşpais cu rântaş călit în unt, fie ciorbiţă cu carne de pui, fie mâncare în amestec cu gutuie şi carne de vită, dar mai cu seamă o facem supă şi iaca supa asta mi-a preparat-o surpriză Nemţoanea ca să îmi scoată ochii la concurs cu supa mea de vită.
Şi recunosc, am halit castronul pe nerăsuflate şi mi-am lăudat-o pe nevastă, lucru rar la mine, şi de mirare laea.
Şi iaca, reţeta nu-i complicată, vă învăţ şi pe voi cum se face.
Fă un buchet verde din mult pătrunjel, ţelină şi mărar, taie trei mprcovi rondele,  şi două chelărabe  în bastonaşe. Mai toacă mărunt o legătură de ceapă şi pune-le să fiarbă dimpreună cu o linguriţă de boabe de piper, o linguriţă de sare, o foaie de dafin, două cuişoare şi o crenguţă mică de cimbru uscat.
Apa să fie doar trei litri, focul moale spre potivit şi oala să aibe capac.
Vezi că bastonaşele de chelărabă fierb mai greu, priveghează-le cu lingura de lemn şi când simţi tu că ar fi spre gata, adaugă doi cartofi daţi pe răzătoarea cu găuri mari.
Mai zece minute să fiarbă supa şi gata, dă-o la o parte şi pregăteşte-ţi o cană de smântână frecată cu un gălbenuş de ou crud, ca să adaugi în blidul cu supă şi să ai neapărat şi pătrunjel toacat.
Mie îmi place înainte de a turna supa în blid să pun în fundul castronului o linguriţă de unt şi ţelină rasă, abia apoi să torn zeama fierbinte cu miros de aventură.
Că baş aventură este şi când ajungi la capăt, ai vrea să o iei de la început.